One Belt, One Road: noua strategie de soft power a Chinei

Georgiana Boboc | 14 noiembrie 2016
Imagine din capitala Chinei, Beijing +
Imagine din capitala Chinei, Beijing -

Pe fondul unei creșteri economice accelerate, China a devenit în secolul al XXI-lea unul dintre cei mai importanți actori de pe scena globală și un element central al economiei regionale și mondiale. China a trecut printr-o dezvoltare economică rapidă, care a propulsat-o printre cele mai puternice economii la nivel mondial, iar această evoluție s-a datorat atât reformelor economice implementate încă din anii ‘80, cât și schimbării de perspectivă în relațiile cu celelalte state. Promovarea intereselor pe plan extern și îmbunătățirea imaginii Chinei stau la baza mai multor inițiative ale guvernului, care urmăresc diversificarea strategiilor economice, politice și culturale ale Chinei. În prezent, China desfășoară proiecte de dezvoltare și afaceri atât în Asia, cât și în Africa sau Europa, acolo unde numărul investițiilor chineze a crescut semnificativ în ultimii ani. De asemenea, în plan politic, China a reușit să se apropie de o serie de state importante, întărind relațiile bilaterale de cooperare în mai multe domenii și industrii.

Avansul economic și politic al Chinei pe scena internațională ilustrează în primul rând o putere de tip tradițional, convențional, în baza căreia statele acționează în plan intern și extern. Există totodată și un alt tip de putere, cea soft, care se referă la atractivitatea unui stat, la imaginea acestuia, la capacitatea sa de a-și promova cultura și ideologia în plan extern. Deși în spatele acesteia se află capacitățile politico-militare și economice, puterea soft îndeplinește un rol foarte important pentru politica externă a unui stat, deoarece facilitează relațiile de cooperare, crește interesul față de un anumit stat și contribuie la propagarea culturii și ideilor menite să încurajeze deschiderea și dialogul între state. Nu toate statele împărtășesc însă aceeași viziune asupra acestui concept, iar diferențele sunt semnificative dacă punem în paralel abordarea puterii soft de către Statele Unite și de către China. Deși există o serie de elemente comune, care în general se bazează pe ideea de promovare a culturii și tot ce ține de consumul cultural, cum ar fi limba, muzica, filmele, cărțile sau sărbătorile, cele două se diferențiază prin scop și implementare.

În general, puterea soft a Statelor Unite se bazează pe promovarea valorilor ideologice precum libertate, democrație, drepturi, elementele locale fiind neglijate în favoarea propagării acestor valori considerate universale. De cealaltă parte, perspectiva Chinei este puternic influențată de valorile tradiționale ale societății, de moștenirea culturală în care respectul, armonia și prietenia sunt cele mai importante valori. Familia, comunitatea, societatea ocupă rolul central, de aceea chinezii pun accent pe ideea de toleranță, armonie, disciplină și drepturi colective. Aceste valori tradiționale stau la baza puterii soft a Chinei, liderii chinezi precum Hu Jintao și Xi Jinping punând accent pe nevoia de promovare a culturii chinezești, a limbii, a istoriei și a diversității. De asemenea, Xi Jinping a accentuat ideea promovării unui anumit model de țară al Chinei, și anume una responsabilă, interesată de o dezvoltare pașnică, de protejarea justiției internaționale și totodată o țară dedicată contribuțiilor umanitare în lume.

Promovarea puterii soft necesită însă o strategie adaptată obiectivelor Chinei, dar și condițiilor locale, iar o astfel de strategie o reprezintă inițiativa One Belt, One Road, propusă în 2013 de către președintele chinez Xi Jinping. Deși o astfel de strategie poate fi privită ca pe o încercare de extindere a sferei de influență a Chinei sau ca pe o expresie a intențiilor hegemonice ale Chinei, aceasta urmărește mai degrabă stabilirea unor noi conexiuni, întărirea relațiilor bilaterale, îmbunătățirea dialogului, colaborarea pentru atingerea unor obiective comune și unirea forțelor în interesul tuturor.

Inițiativa One Belt, One Road urmărește să îmbunătățească schimburile economice, politice, și sociale prin dezvoltarea infrastructurii de transport care ar urma să interconecteze zeci de țări de-a lungul rutelor comerciale cunoscute sub numele Drumul Mătăsii. Ideea de ansamblu este crearea unui spațiu economic deschis și inclusiv, care să faciliteze schimburile economice și să permită dezvoltarea multilaterală a zonei eurasiatice. Totodată, această inițiativă ar putea fi văzută ca o încercare de redirecționare a surplusului de capital și a supracapacității industriale a Chinei, contribuind astfel la restructurarea economiei chineze. Incluzând 65 de state, 4,4 miliarde de oameni și aproximativ 40% din PIB-ul mondial, OBOR nu este doar un proiect ambițios pe plan regional, ci este și o încercare de creare a unui nou sistem internațional, separat de cel dominat de Statele Unite. Acest nou sistem dorește să balanseze sistemul Bretton Woods, pentru a-i acorda Chinei o mai mare importanță pe plan internațional și se va baza pe o serie de instituții relativ noi precum AIIB, Fondul Noului Drum al Mătăsii, Noua Bancă de Dezvoltare a BRICS, Organizația de Cooperare de la Shanghai, și pe moneda Chinei, renminbi, care a devenit recent o monedă internațională.

Harta One Belt One Road
Harta inițiativei One Belt, One ... +
Harta inițiativei One Belt, One Road -

Mai mult decât o inițiativă, OBOR este o strategie de politică externă care va îndeplini însă o serie de funcții și obiective pe plan regional și global. În primul rând, prin principiile și obiectivele sale, OBOR reprezintă o contribuție a Chinei ca stat membru ONU la dezvoltarea regională, la menținerea păcii, la crearea unui cadru de integrare economică incluziv și deschis. În sens invers, OBOR va avea un impact pozitiv și asupra economiei chineze prin implementarea de reforme economice și deschiderea spre alte state și comunități. În al doilea rând, angajarea Chinei într-un astfel de proiect va contribui la schimbarea imaginii sale, la îmbunătățirea acesteia, China devenind un stat responsabil și generos în viziunea statelor vecine. Această nouă ipostază îi va întări puterea soft și o va face mai atractivă pentru celelalte state. Totodată, OBOR va contribui la îmbunătățirea relațiilor Chinei cu statele vecine, sporind încrederea acestora și cooperarea economică și politică.

În al treilea rând, cooperarea cu alte state și dezvoltarea infrastructurii va contribui la întărirea securității energetice a Chinei. Conform unui raport realizat în 2014, dependența acesteia de importul de petrol în 2014 a fost de 59,5%. În prezent, China importă preponderent din Orientul Mijlociu, însă rutele de transport nu sunt foarte sigure. Spre exemplu, strâmtoarea Malacca ar putea fi blocată de către Statele Unite în condiții de război.

Succesul OBOR va contribui astfel la relansarea imaginii și rolului Chinei la nivel global și regional, dar în special va avea un impact pozitiv asupra puterii structurale a acesteia. Aceasta se împarte în două nivele sau două perspective. Prima se referă la relația de dependență care se creează între economiile mai mici și cele mai mari, astfel că, în timp, economiile dependente devin vulnerabile în raport cu cele mai puternice și tind să își schimbe comportamentul în funcție de preferințele  celor din urmă. A doua perspectivă se referă caracteristicile sistemului și la cum regulile și instituțiile impuse de sistemul internațional contribuie la creșterea puterii structurale a statului cu cea mai mare influență asupra acestor reguli și instituții. Acesta este cazul Statelor Unite și a instituțiilor Bretton Woods, care au influențat comportamentul economic al celorlaltor state prin impunerea unui set de norme și reguli la nivel internațional în schimbul prosperității și integrării economice. Prin AIIB și OBOR, China încearcă însă să creeze un nou sistem independent de cel creat de Statele Unite, ceea ce o va avantaja și îi va oferi puteri sporite pe plan regional.

Revenind la puterea soft, OBOR are potențialul de a spori capacitatea Chinei de a atrage interesul și încrederea celorlaltor state. Prin creșterea vizibilității și a implicării pe plan regional, unii spun că China își va arăta generozitatea și va demonstra că este un stat puternic și generos, o alternativă viabilă în fața Statelor Unite. OBOR este astfel o invitație de a construi o comunitate economică nouă, bazată pe cooperarea dintre o serie de state diferite ca sistem politic și cultură, dar cu interese și nevoi comune. China vrea să ofere prin acest proiect un răspuns adresat așteptărilor și nevoilor infrastructurii asiatice și, în același timp, dorește să se angajeze în coordonarea unui nou sistem de dezvoltare pe plan regional.

În documentul Viziuni și Acțiuni publicat în 2015, se arată faptul că în cadrul OBOR principalele direcții de acțiuni vor include intensificarea cooperării în cinci domenii: coordonarea politicilor, facilitatea conectivității (dezvoltarea infrastructurii de transport, a comunicațiilor și a energiei), facilitarea comerțului (eliminarea barierelor tarifare, îmbunătățirea accesului pe piață), integrarea financiară (atribuirea unui rol esențial instituțiilor financiare precum AIIB și utilizarea monedei chineze în comerțul bilateral) și nu în ultimul rând schimburi între indivizi.

Din perspectivă geoeconomică, China dorește prin aceste direcții de acțiune să echilibreze nivelul de dezvoltare pe linia vest-est, astfel că un obiectiv major va fi dezvoltarea regiunii vestice a Chinei (Xinjiang) și implicit a Asiei, crearea de noi oportunități economice și îmbunătățirea statutului Asiei ca forță industrială. Crearea unui cadru care să permită o mai bună dezvoltare economică a statelor asiatice incluse în inițiativa OBOR va contribui la reducerea discrepanțelor de dezvoltare dintre Asia de Est și restul Asiei, iar rolul major al Chinei în acest proces va spori atractivitatea și interesul de cooperare pentru state beneficiare.

O altă trăsătură importantă a strategiei OBOR este caracterul său deschis și incluziv, ceea ce înseamnă că numărul restricțiilor și al cerințelor va fi unul redus, iar proiectele se vor desfășura  în colaborare cu alte inițiative similare la nivel internațional. Conform declarațiilor oficialilor de la Beijing, implementarea proiectelor va avea loc într-un cadru transparent, deschis, proiectul OBOR dorind a fi adaptat condițiilor locale, pentru a se crea o sinergie cu celelalte mecanisme de cooperare regională. Conform propunerii președintelui Xi Jinping, caracterul incluziv al proiectului se referă la trei etape în care ambele părți vor putea să participe împreună: negocieri și identificarea proiectelor de cooperare, implementare, adică muncă în comun, și obținerea de beneficii de ambele părți.

Asian Infrastructure Investment Bank

În strânsă legătură cu OBOR, AIIB reprezintă o altă inițiativă a Chinei pe plan regional, a cărei menire pare a fi susținerea proiectelor OBOR prin intermediul unei noi instituții bancare care va avea ca scop finanțarea proiectelor de dezvoltare a infrastructurii din Asia. Inaugurată în ianuarie 2016, noua bancă de investiții are un capital de 100 de miliarde de dolari și are ca membri fondatori 57 de state din întreaga lume. AIIB poate fi privită ca o strategie de hard power, prin care China dorește să obțină mai multă influență și un rol mai important ca actor internațional, însă AIIB poate fi considerată în același timp și o instituție inovatoare care propune un nou model de organizare. Comparativ cu alte modele, noua instituție se bazează pe o echipă managerială restrânsă, dar eficientă, pe un sistem de organizare transparent și deschis, și totodată etic, limitarea corupției fiind un principiu de bază al organizării.

Statele AIIB

Fondarea AIIB este, de asemenea, un răspuns adresat nevoii de finanțare a proiectelor de dezvoltare din Asia și a viitoarelor proiecte pe care China le are în vedere în cadrul OBOR. Finanțarea acestora prin intermediul AIIB va limita cheltuielile directe ale Chinei, chiar dacă aceasta rămâne principalul contribuabil. Caracterul incluziv al AIIB este un alt element atractiv al pentru celelalte state. Printre membrii fondatori se află și un număr important de state europene, iar cooperarea este deschisă și pentru guverne precum Taiwan, ceea ce arată o abordare interesantă și promițătoare în termenii colaborării la nivel regional și internațional. De asemenea, participarea statelor occidentale la fondarea AIIB arată că acestea nu doresc să aleagă între China și Statele Unite, ci își doresc o colaborare avantajoasă cu ambele părți. România a început deja negocierile de aderare la AIIB, întrucât exită posibilitatea ca aderarea la AIIB să fie un pas necesar pentru atragerea mai facilă a investițiilor de tip OBOR.

AIIB poate fi privită fie ca o formă de competiție între China și Statele Unite, dar poate însemna și o contribuție pe care China dorește să o aducă actualului sistem. Cert este faptul că prin această nouă inițiativă la care se adaugă strategia OBOR, China face un pas înainte în promovarea intereselor sale pe termen mediu și lung, devenind un actor regional și internațional tot mai implicat și competitiv. AIIB și OBOR sunt în același timp rezultatul creșterii puterii Chinei și strategia de intensificare a acestui proces, cele două având potențialul de a propulsa China în sistemul multilateral internațional. Succesul celor două depinde de mulți factori, cu precădere implementarea strategiei OBOR, care presupune negocieri cu o serie de state, unele mai deschise cooperării cu China, altele mai puțin. Acest lucru ar putea îngreuna atingerea obiectivelor statului chinez. Cu toate acestea, China a demonstrat că are disponibilitatea și resursele pentru a contribui la dezvoltarea statelor asiatice și pentru a coopera cu statele occidentale în scopuri comune.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
| 14 noiembrie 2016|Categories: China, Economie, Europa-Asia, Geopolitică|Tags: , , , , |0 Comentarii

Despre autor:

Georgiana Boboc este analist RISAP. Ea urmează un Masterat de Relații Internaționale în China, în cadrul China Foreign Affairs University. Vorbitoare de limbă chineză, Georgiana este interesată, în mod deosebit, de politica externă a Chinei, rolul statului chinez în sistemul internațional precum și relația acestuia cu marii actori, precum Statele Unite și Rusia.

Comenteaza