China a intrat în clubul select al FMI

De-a lungul timpului, interacțiunile dintre China și FMI au provocat multe dezamăgiri la Beijing. Dar pe 30 noiembrie 2015, Fondul a făcut în sfârșit un anunț fericit pentru guvernul chinez: moneda țării, renminbiul, a fost inclusă în cadrul coșului valutar al FMI. Acesta coș, care mai include dolarul, euro, lira sterlină și yenul japonez, este folosit pentru determinarea valorii Drepturilor Speciale de Tragere (DST), o monedă virtuală în funcție de care se calculează împrumuturile Fondului către statele membre. O dată la cinci ani, FMI realizează o reevaluare a compoziției coșului valutar, iar includerea renminbiului, mai cunoscut sub numele de yuan, reprezintă prima modificare a coșului din 1999, când euro a luat locul francului francez și al mărcii germane.

În urma reevaluară de anul acesta, renminbiul chinez va avea o pondere de 10,92%, mai mare decât cea a yenului sau a lirei sterline. Dolarul își va păstra rolul principal, cu o pondere de 41,73%, aproape identică cu ponderea anterioară de 41,9%. Euro și lira sterlină au fost cele care a făcut loc monedei chineze, moneda europeană având acum o pondere de 30,93% din coșul FMI, cu mai mult de șase puncte procentuale mai puțin (ponderea anterioară era de 37,3%). FMI-ul recunoaște astfel performanța deplorabilă a economiei europene din ultimii cinci ani și încununează ascensiunea economică a Chinei. Noua compoziție a coșului valutar FMI devine însă operațională tocmai pe 1 octombrie 2016.

Victoria este însă mai mult una simbolică pentru China, întrucât includerea renminbiului în coșul valutar al FMI nu aduce niciun beneficiu imediat și garantat. În principiu, apartenența la acest club select crește gradul de încredere a investitorilor față de moneda în cauză, fiind astfel mai probabil ca aceștia să cumpere active tranzacționate în această monedă. În realitate însă, încrederea investitorilor se câștigă mult mai greu, iar simpla apartenență la clubul monedelor de rezervă FMI nu garantează încrederea investitorilor. Aceștia se orientează după aspecte precum determinarea liberă a cursului valutar, lipsa controalelor de capital, independența băncii centrale, credibilitatea sistemului juridic și stabilitatea sistemului politic al țării în cauză, transparența deciziilor guvernamentale sau maturitatea și lichiditatea piețelor financiare. Unele dintre aceste aspecte ridică semne de întrebare investitorilor internaționali, limitând impactul pe termen scurt al deciziei.

Valoarea simbolică nu poate fi însă pusă la îndoială: decizia reprezintă o recunoaștere din partea FMI a ascensiunii Chinei și a statutului economiei chineze, a doua cea mai mare din lume. Este o recunoaștere pe care China o cerea de mult timp, mai ales prin insistențele sale de a reforma Fondul Monetar. Dezamăgirea față de eșecul reformei – cotele de vot din cadrul FMI ar fi trebuit să fie modificate din 2012, dar Congresul american a aprobat cotele tocmai anul acesta, în luna decembrie – este diluată puțin de această victorie simbolică. Liderii chinezi, deși momentan fericiți, sunt însă probabil conștienți că modificarea cotelor de vot este un subiect mult mai important, care ar avea un impact real aspra puterii chineze în cadrul FMI. Astfel, nici criticile chineze față de actuala arhitectură instituțională financiară globală, nici cererile pentru reformarea acesteia nu se vor încheia. Beijingul va încerca probabil să profite de includerea renminbiului în coșul valutar FMI pentru a revendica creșterea importanței acordate Drepturilor Speciale de Tragere, pe care guvernatorul băncii centrale a Chinei, Zhou Xiaochuan, le vedea de câțiva ani ca fiind înlocuitorul perfect al dolarului în rolul de monedă de rezervă globală. Imediat după anunțarea deciziei FMI, Banca Populară a Chinei (banca centrală) a emis un comunicat: „Includerea renminbiului în coșul valutar DST va îmbunătăți reprezentarea și atractivitatea coșului și va îmbunătăți actualul sistem monetar internațional”. China speră că DST vor deveni un concurent al dolarului în rolul de monedă globală de rezervă, iar renminbiul poate acum câștiga de pe urma acestei evoluții.

Decizia FMI-ului reprezintă deci o victorie de imagine pentru China, care se simte în sfârșit apreciată de țările vestice. Ea reprezintă însă și o victorie pentru forțele reformatoare din cadrul aparatului de stat al Chinei, în special pentru Banca Populară a Chinei, care este văzută de mulți analiști ca fiind una dintre cele mai importante forțe care luptă pentru reformarea economiei chineze. Banca centrală a reușit să impună reforme nepopulare, cărora li se opuneau multe grupuri de interese, convingând liderii Chinei că aceste reforme sunt necesare pentru ca FMI să includă renminbiul în clubul select al monedelor DST. Președintele Chinei, Xi Jinping și ceilalți lideri chinezi par a fi foarte dornici ca renminbiul să devină una dintre principalele monede de rezervă ale lumii, fapt ce ar conferi Chinei atât putere, cât și statut, astfel încât ei au susținut măsurile reformatoare propuse de banca centrală. Unele măsuri introduse de banca centrală sub pretextul facilitării includerii renminbiului în coșul valutar FMI pot avea un impact important asupra economiei. De exemplu, banca centrală a eliminat plafoanele pentru rata dobânzii acordată de bănci către clienții care dețin depozite. Aceste plafoane limitau competiția între bănci și impuneau oamenilor de rând niște rate extrem de reduse, care de-abia depășeau rata inflației, astfel încât, aceștia obțineau un profit foarte mic de pe urma banilor ținuți în bănci. Lipsa alternativelor, cauzată de limitele asupra fluxurilor de capital transfrontaliere, îi obliga însă să apeleze în continuare la depozite bancare (politica a mai catalizat și o altă problemă a economiei chineze: bula imobiliară; piața imobiliară devenise, cu ani în urmă, una dintre puținele moduri în care oamenii de rând puteau obține un profit real de pe urma economiilor lor). Lipsa competiției între bănci și menținerea unor dobânzi foarte mici le permitea acestor bănci să ofere împrumuturi cu dobânzi reduse. În mod normal, acest lucru ar fi trebuit să ajute economia, dar vasta majoritate a acestor împrumuturi mergeau către companii de stat, ale căror relații facilitau accesul la aceste resurse monetare. Companiile de stat, supradimensionate și ineficiente, sufocau sectorul privat, mult mai dinamic și mai productiv. Grupurile de interese prezente în acest sistem economic nu doreau ca acest flux financiar să fie modificat prin creșterea competiției între bănci și redirecționarea unei proporții mai mari a împrumuturilor către companiile private. Promovând reforma ratelor dobânzii ca fiind necesară admiterii renminbiului în coșul FMI, banca centrală a obținut mai ușor acceptul guvernului și al liderilor de partid față de această propunere.

Impactul deciziei pentru reformele economice este văzut și la Washington: dacă în privat, oficialii americani ridică semne de întrebare în legătură oportunitatea deciziei Fondului, ei sunt conștienți că încercarea Chinei de a crește importanța și statutul monedei sale ajută reformele propuse de banca centrală. Drumul reformelor d-abia a început însă, lucru bine cunoscut atât de liderii chinezi, cât și de cei străini. Directorul general al Fondului, Christine Lagarde, a declarat că „decizia includerii renminbiului în coșul DST este o bornă importantă în procesul de integrare a economiei chineze în sistemul financiar global. Este, de asemenea și o recunoaștere a progresului făcut de autoritățile chineze în ultimii ani în reformarea sistemelor financiare și monetare. Continuarea și întărirea acestor eforturi va aduce un sistem monetar și financiar internațional mai solid, care în schimb va susține creșterea și stabilitatea Chinei și a economiei globale.”

Importanța continuării reformelor este dată de aspectele care atrag investitorii către o anumită monedă. Momentan, banca centrală chineză are un rol central în procesul de determinare a valorii renminbiului, iar guvernul chinez limitează fluxurile de capital transfrontaliere, existând o limită a cantității de yuani pe care o persoană o poate scoate din țară într-un an. Companiile trebuie să treacă și ele printr-un proces complicat pentru a putea scoate bani din economia chineză. Aceste bariere îi pun pe gânduri pe investitorii străini, care nu sunt dispuși să participe pe piața financiară chineză, cât timp nu sunt siguri dacă își pot repatria fondurile cu ușurință. De asemenea, orice investiție în renminbi este expusă voinței băncii centrale, care poate modifica oricând cursul valutar. Cum banca centrală nu este independentă, există temeri că ea poate devaloriza moneda pentru a susține economia în momente dificile, afectând astfel valoarea fondurilor deținute de străini în renminbi. Dacă liderii de la Beijing doresc ca rolul renminbiului să crească la nivel internațional, atunci sunt necesare reforme care să adreseze aceste probleme.

Evenimente precum acțiunea băncii centrale asupra valorii renminbiului în luna august, care a condus la devalorizarea monedei, îi sperie pe investitorii străini și pot provoca efecte nedorite. Banca centrală chineză va trebui să învețe să explice mai bine piețelor măsurile sale și rațiunile din spatele acestor măsuri, asemănător băncii centrale americane, care a pregătit terenul cu câteva luni în urmă înainte de a crește dobânda cheie în luna decembrie.

China se îmbarcă, deci, pe un drum lung al reformelor, care sunt necesare pentru a internaționaliza renminbiul. În discursul său de la sfârșitul anului 2015, președintele chinez Xi Jinping a caracterizat includerea renminbiului în coșul valutar al FMI ca fiind unul dintre marile succese ale Chinei de pe parcursul anului ce se încheia. Importanța acordată de liderii chinezi acestui subiect va ajuta reformele, însă pasul acestora va fi în continuare gradual. La câteva săptămâni după decizia FMI, Banca Populară a Chinei a anunțat că în viitor valoarea renminbiului nu va mai fi legată de cea a dolarului, ci de cea a unui coș valutar care include mai multe monede. Analiștii externei au interpretat decizia ca fiind motivată de dorința de a evita aprecierea renminbiului odată cu aprecierea dolarului. Dar banca centrală chineză a mai vorbit despre o asemenea schimbare și în trecut. Incertitudinea nu este un prieten al piețelor financiare, iar sistemul financiar chinez necesită mult mai multă transparență pentru a deveni mai atractiv investitorilor externi.

Oricum, în cadrul FMI, China a obținut o victorie importantă care a fost urmată de o veste bună neașteptată: după cinci ani de la negocierea unor reforme care să modifice regulile de guvernare a Fondului și cotele de vot alocate statelor, Congresul american a aprobat în sfârșit aceste modificări, în luna decembrie. Astfel, China va deține a treia cea mai mare putere de vot, față de locul șase pe care l-a deținut până acum.

Aceste victorii ale Chinei sunt benefice pentru sistemul internațional, întrucât apăruseră dubii, odată cu înființarea AIIB, că liderii de la Beijing și-ar dori să modifice acest sistem prin construirea unor instituții noi. Creșterea rolului Chinei în cadrul FMI va întări actualul sistem, construit de lumea occidentală. Dar pentru liderii Chinei, victoriile sunt doar parțiale. Ei au de implementat numeroase reforme necesare pentru a transforma renminbiul într-o monedă global, care să atragă investitori europeni și americani și nu doar țări precum Zimbabwe. 2016 ar putea fi anul în care aceste reforme prin viteză.