În prezent, 1.000 de zboruri circulă săptămânal între China și Coreea de Sud, semn că „interesele și destinul a două state pot fi împărtășite în ciuda unui model politic și de dezvoltare diferit”.
Dar lucrurile nu au stat tot timpul așa, de-a lungul secolelor, vasta cultură și civilizație chineză punându-și amprenta incontestabil asupra întregului continent asiatic, din nord (Mongolia), până-n sud și est (Japonia, Coreea, Vietnam). Astfel, printr-o relație de peste 2.000 de ani între marile dinastii chineze și regatele ce s-au succedat în Peninsula Coreea, s-au conturat istoria și civilizația poporului coreean de azi. Alfabetul chinez, care a fost adoptat în perioada premergătoare Celor Trei Regate (57 î.Hr. – 668 d.Hr.) și folosit în Peninsulă pentru aproape un mileniu, religia (budism, confucianism) și sistemul administrativ sunt doar câteva elemente culturale chineze care au fost preluate și adaptate de către societatea coreeană de-a lungul istoriei.
În perioada modernă, după o ocupație japoneză ce a durat 35 de ani și două războaie devastatoare (cel de-al Doilea Război Mondial și Războiul Coreean), poporul coreean a găsit forța de a se reface din propria-i cenușă și de a construi în 50 de ani un nou stat în sudul Peninsulei (Coreea de Sud) care să se dezvolte enorm din punct de vedere economic, politic și social. Boom-ul economic, supranumit Miracolul de pe râul Han, înregistrat în a doua jumătate a secolului al XX-lea, avea însă să fie înlocuit în ultimii ani de o creștere modestă, iar în anumite sectoare chiar de un declin al producției și exporturilor (industria manufacturieră tradițională).
În acest context, începând cu anii `90, societatea sud-coreeană a căutat şi a reușit să se reinventeze, prin investiții masive pe care le-a pompat în industria de divertisment. Acest traseu a fost facilitat de o politică protecționistă implementată spre sfârșitul anilor 90 de către guvernul de la Seul, în colaborare cu producătorii de programe TV, prin care se impunea ca 80% dintre produsele de divertisment să fie marcă proprie. Ceea ce a rezultat a fost un adevărat fenomen care s-a răspândit rapid pe întreg continentul asiatic și, mai apoi, la nivel global. Explozia de popularitate a culturii sud-coreene a primit numele de Valul Coreean sau Hallyu și a pătruns inițial pe piețele străine cu ajutorul muzicii k-pop și a serialelor k-drama. Cine nu a auzit de Dae Jang Geum (Jewel in the palace), Boys Over Flowers, Heirs, Empress Ki, Descendants of the Sun, Uncontrollably fond? Conform unui studiu, cultura Hallyu a câștigat, până în prezent, mai mult de 35 de milioane de fani din 86 de state. Printre acestea, China se remarca drept un consumator de elită al Hallyu, iar potențialul imens oferit de piața sa de consum a atras, ca într-un miraj, tot mai mult companiile sud-coreene.
Valul Hallyu – beneficii și riscuri în relația dintre China și Coreea de Sud
Nebunia generată de Hallyu a ajuns în China la începutul secolului, dar a fost blocată rapid prin măsuri de restricționare ale autorităților guvernamentale chineze. Cu toate acestea, valul coreean a reușit să captiveze atenția publicului chinez prin drama Jewel in the palace. Difuzată în China în 2005, drama a fost apreciată atât de public, cât și de personalități politice ca fostul președinte Hu Jintao și fostul secretar de partid Wu Bangguo. Hu s-a declarat fan al seriei, pe care o urmărea împreună cu prima doamnă, manifestându-și, totodată, regretul pentru faptul că nu poate urmări toate episoadele din cauza programului său încărcat. CD-urile conținând coloana sonoră a serialului s-au vândut extrem de repede și cartea ce însoțește drama a ocupat locul 6 în topul celor mai căutate bestseller-uri în septembrie 2005.
S-a ajuns apoi ca în 2006, numărul programelor sud-coreene difuzate la televiziunile chineze să depășească toate celelalte programe străine la un loc, incluzându-le aici și pe cele din Statele Unite și Japonia, iar Hong Kong-ul să dețină propriul canal de difuzare a serialelor k-drama: TVB J2.
Dezvoltarea rețelelor de networking și de socializare avea să deschidă o nouă cale curentului Hallyu. Astfel, acesta s-a extins de la k-pop și k-drama la alte industrii și aspecte ale culturii coreene precum gastronomia, limba coreeană, îmbrăcămintea și produsele de înfrumusețare.
Al doilea val al valului coreean avea să fie declanșat de succesul melodiei lui Psy, Gangnam style, din 2012, care a strâns 25 de milioane de fani pe platforma de socializare chineză Weibo și al serialului My Love From Another Star, difuzat în 2013. În urma acestuia, un trench purtat de personajul principal feminin s-a vândut în 3.000 de unități în doar 8 zile. În plus, pentru o nuanță de ruj marca Yves Saint Laurent, stocurile din întreaga lume de la New York, la Melbourne și Paris s-au epuizat la nici o lună de la terminarea serialului, o dovadă în plus că exportul de k-drama atrage după sine câștiguri și în alte ramuri ale industriei.
Statisticile confirmă că cererea de produse culturale coreene a atins un record în 2014, înregistrându-se în perioada 2010-2015 o rată de creștere anuală medie de 13,4%, în condițiile în care totalul exporturilor sud-coreene a scăzut cu 8% în 2015. Un exemplu îl reprezintă faptul că un singur serial promovat în 2014 a reușit să pompeze în economia sud-coreenă 500 de milioane de dolari doar din turism și vânzări de cosmetice. Nu în ultimul rând, Hallyu a ajuns să atragă în Coreea de Sud un total de 13 milioane de turiști anul trecut spre deosebire de 8,5 milioane în 2010. Aproape jumătate din numărul de vizitatori sosiți anual în sudul Peninsulei e reprezentată de chinezi, la fel cum 44% din aceștia au ales Hallyu ca principalul motiv al călătoriei.
Ultima k-drama care a făcut furori în China – Descendants of the Sun – a fost difuzată simultan în cele două țări și a fost vizualizată pe site-ul online iQiyi de 2,3 miliarde de ori în numai 2 zile. Mania discuțiilor, pe site-urile de social media și în presa tradițională, despre program, au mers până la relatarea unui caz în care un fan chinez înrăit, aproape că ar fi orbit de la vizionarea serialului. De asemenea, Ministerul Securității Publice din China a avertizat că privitul dramelor sud-coreene ar putea duce la divorț, probleme juridice sau operații estetice inutile. Pe de altă parte, un ziar militar chinez influent a lăudat serialul ca fiind o bună reclamă pentru serviciul militar, un model ce ar trebui copiat. Nu e de mirare deci că, în prezent, China reprezintă cel mai mare partener de export de conținut cultural (seriale, muzică și filme) pe care Coreea de Sud îl are.
În ultimul deceniu, atractivitatea acestui curent cultural a determinat anumite schimbări în industria de divertisment din Coreea de Sud, diferențele fiind vizibile în primul rând la nivel economic. Astfel, de când a intrat în „economia creativă”, China a făcut investiții de 2,5 miliarde de dolari în jocuri, filme și programe de televiziune. De la o sumă de 6 milioane de dolari în 2011, capitalul chinez investit în companiile din industria de divertisment sud-coreeană a ajuns la 86 de milioane, în acest an. Acest aflux de capital a determinat apariția unor îngrijorări în spațiul public sud-coreean cu privire la cât timp Coreea de Sud va putea să mai mențină acest ritm al exportului cultural, întrucât apogeul a fost deja atins, iar China devine din ce în ce mai mult un concurent serios în acest domeniu.
În consecință, schimbările s-au reflectat și în procesul de creare și distribuire de conținut media. Astfel, în 2015, compania chineză Sohu.com Inc a reușit să obțină dreptul de a difuza mini-serialul High-End Crush înainte ca acesta să fie cumpărat de vreo televiziune sud-coreeană. De asemenea, modul de producție a serialelor k-drama a trebuit să fie adaptat ca urmare a unor restricții legislative chineze și a dependenței de piața Chinei. Pentru a putea difuza o astfel de serie, aceasta trebuie să treacă mai întâi prin filtrul cenzorilor chinezi. În mod tradițional însă, filmările dramelor încep din momentul în care scenariul a fost parcurs de echipa de producție și de actori în proporție de 1/3, restul acțiunii urmând a fi modificat în funcție de răspunsul publicului, de așteptările și de dorințele sale. Scopul urmărit este menținerea interesului telespectatorilor și, prin urmare, a ratingurilor conform cererii audienței.
Pericolul THAAD – realitate sau ficțiune?
Dar răspândirea valului coreean în China avea să fie limitat odată cu anunțul amplasării sistemului american antirachetă THAAD în provincia Gyeongsang de Nord, din Coreea de Sud, făcut la începutul lunii iulie. Cu această ocazie, autoritățile de la Beijing au protestat în mai multe rânduri împotriva măsurii, susținând că „decizia [guvernului de la Seul] a compromis baza încrederii dintre cele două națiuni”.
Amânarea sau anularea din motive neclare a unor schimburi culturale între cele două țări la sfârșitul lunii iulie și începutul lunii august a produs îngrijorare în rândul mass-mediei coreene și internaționale, apărând astfel speculații legate de o posibilă agravare a relațiilor pe fondul amplasării sistemului THAAD.
După ce întâlnirea pe care vicepreședintele Comisiei de Comunicații din Coreea o avea programată la Jiangsu Broadcasting Corporation (a treia cea mai mare rețea de televiziune chineză) a fost anulată de către partea chineză, un alt eveniment asemănător a avut loc cu ocazia unui festival din orașul sud-coreean Daegu. O delegație chineză din orașul înfrățit Qingdao a decis să se retragă și i-a cerut primarului din Daegu să nu se prezinte la un festival de bere din Qingdao.
A urmat apoi anularea unei întâlniri organizată de bloggeri chinezi la care urmau să asiste personalități sud-coreene, precum și a unui eveniment de promovare în China a noului serial Uncontrollably fond. În prima săptămână de difuzare, iulie 2016, drama a strâns 40 de milioane de vizualizări, iar primul episod a fost atât de căutat încât serverul unuia dintre cele mai mari site-uri video din China – Youku Toudu – a căzut. Cu toate că fanii chinezi ar fi trebuit să-i întâlnească pe actorii principali, reprezentanții Youku au anulat întrunirea.
Deși partea sud-coreeană este de părere că guvernul de la Beijing nu va pune capăt acestei cooperări avantajoase, sentimentul general este acela de nesiguranță și, în lipsa unei comunicări oficiale din partea guvernului central de la Beijing, companiile private din China fie s-au retras de la anumite evenimente, așteptând un semnal clar din partea autorităților, fie și-au urmat calendarul deja stabilit în ciuda disputei diplomatice.
Totuși, publicul iubitor de cultură coreeană a rămas consecvent și nu s-a speriat de neînțelegerile de la nivel înalt. Ca dovadă, numărul turiștilor chinezi în sudul Peninsulei Coreene a crescut în prima jumătate a anului, depășind 900.000 numai în luna iulie, cu 32% mai mult decât în aceeași perioadă din 2014.
În același timp, companii de producție coreene care au încheiat parteneriate cu firme chineze și, care au în desfășurare mai multe proiecte, au declarat că acestea nu au fost afectate. Un exemplu în plus este reprezentat de un nou proiect cultural. Astfel, pentru a veni în sprijinul celor 6 milioane de turiști chinezi care vizitează anual Coreea de Sud și întâmpină adesea probleme de limbă, autoritățile chineze și sud-coreene din domeniul televiziunii au convenit asupra unui program cultural de limbă coreeană ce urmează să fie difuzat la televiziunea națională chineză începând din luna octombrie. Cu 50 de episoade, „Învață Acum, Folosește Acum, Călătorește în stil Coreean” reprezintă prima emisiune având conținut chinez, produsă de guvernul sud-coreean în colaborare cu o companie media din China. Formatul acesteia va contribui cu siguranță la o mai bună înțelegere a culturii și societății coreene și, deci, la o consolidare a relațiilor dintre cele două state. Un program asemănător funcționează deja din 2013 pe pagina coreeană a site-ului People’s Daily Online, oferind vizitatorilor coreeni clipuri cu lecții de limbă chineză.
Prin urmare, în ciuda numeroaselor suspiciuni și informații apărute recent în presă legate de o posibilă conexiune între contestarea de către autoritățile de la Beijing a amplasării sistemului antirachetă THAAD în Coreea de Sud și anularea sau amânarea unor evenimente din industria divertismentului coreean, oficiali sud-coreeni au confirmat că acestea sunt doar zvonuri care dăunează relațiilor dintre cele două state, precum și schimburilor culturale dintre ele. În plus, surse din domeniu au recunoscut că nu există niciun boicot din partea guvernului central chinez și că totul merge conform planurilor.
Din acest punct de vedere, președintele Oficiului pentru Industrie Culturală din cadrul Ministerului Culturii, Sportului și Turismului din Coreea de Sud, este încrezător că prin unirea creativității și tehnologiei coreene cu piața și capitalul chinez ambele părți vor continua să aibă de câștigat. Prin păstrarea acestei viziuni orientate către viitor, el a declarat: „cu cât China ne va dezamăgi mai mult, cu atât va trebui să o abordăm cu un produs cultural de mai bună calitate”. De cealaltă parte, în ciuda declarațiilor negative recente, ministrul chinez de externe, Wang Yi, a confirmat că cele două țări sunt în continuare prietene și că relația dintre acestea „nu s-a stricat” ținând cont de cooperarea dezvoltată prin intermediul unor programe de schimb bilateral la care au participat până acum peste 10 milioane de persoane, cooperare care este și va continua să fie extrem de importantă pentru cetățenii chinezi și sud-coreeni.
Dacă, secole la rând, schimburile dintre China și Coreea s-au desfășurat cu precădere într-o singură direcție – dinspre inima Asiei spre Peninsulă, recent, micul stat asiatic a reușit să inverseze trendul, cucerind poporul chinez prin creațiile sale muzicale și cinematografice. La acestea se adaugă o întreagă serie de produse și servicii din industria cosmetică și de telecomunicații pe care Coreea de Sud le exportă anual către China, principalul său partener comercial.
Pentru moment, este dificil de apreciat cât timp schimburile culturale dintre cele două state vor păstra cursul actual. Însă, este cert că, în ciuda relației politice tensionate, ambele țări se bucură de beneficiile asocierii dintre caracterul inovator sud-coreean și spiritul practic chinez.
Comenteaza