Australia este membră a Commonwealth, încă de la înființarea sa din 1931, ceea ce a transformat țara într-o veritabilă democrație de tip parlamentar, în care șeful statului este regina Elisabeta a II-a, dar cea mai importantă funcție din stat este cea a prim-ministrului. Spre deosebire de Marea Britanie, unde alegerile parlamentare se desfășoară o dată la cinci ani, în Australia acestea se desfășoară o dată la trei ani, iar prim-ministru este desemnat direct de către Parlament din cadrul partidul sau coaliției de partide care a reușit să câștige alegerile. Dar din 2010 până în prezent, toți prim-miniștrii desemnați nu au fost schimbați prin intermediul alegerilor, ci în mod direct de către principalul partid aflat la guvernare. Privită din perspectiva anului 2018, această formă de schimbare politică pare să devină o trăsătura specifică democrației australiene.
Scott Morrison a reușit, pe 24 august 2018, să obțină votul de încredere al parlamentarilor Partidului Liberal pentru funcția de prim-ministru, înlocuindu-l astfel pe Malcolm Turnbull, ce ocupa această funcție din 2015. Cu un scor de 45-40, Morrison a reușit să se claseze primul în fața contracandidatului său Peter Dutton, fost ministru de interne în guvernul Turnbull și vocea cea mai puternica împotriva fostului prim-ministru.
Pentru Australia, această formă de schimbare a guvernului poartă numele de leadership spill și reprezintă o schimbare a prim-ministrului prin alegerea unui nou lider al partidului. De la alegerile din 2007, fiecare lider al guvernului a ajuns sau a fost înlăturat de la putere prin acest mecanism. Inclusiv fostul prim-ministru, Malcolm Turnbull, a reușit în 2015 să-l înlăture pe Tony Abbott din funcția de prim-ministru printr-o astfel de manevră. Tony Abbott la rândul său preluase conducerea partidului în 2009 prin aceeași manevră împotriva lui Turnbull. De acesta dată însă, a venit rândul lui Turnbull să fie schimbat din funcție, după o dispută avută cu câțiva conservatori din Partidul Liberal, în ceea ce privește o lege care să reducă prețul energiei electrice și emisiile de carbon ale țării în acord cu prevederile internaționale de mediu ale Acordului de la Paris.
În acest context, ministrul de interne, Peter Dutton, și-a anunțat candidatura pentru șefia partidului Liberal, ai cărui parlamentari au votat dacă să îl susțină în continuare pe Turnbull. Deși inițial, Turnbull a reușit să supraviețuiască votului partidului, Dutton a cerut după două zile reluarea votului. Acest lucru s-a datorat în special faptului că un număr de trei miniștri din cabinetul Turnbull au decis să demisioneze, ceea ce a avantajat tabăra adversă din partid. Văzându-se abandonat de aliați, Turnbull a anunțat că nu va mai candida în noua competiție internă. Astfel că în cursa pentru postul de lider al partidului și prim-ministru au candidat trei persoane: Peter Dutton, fost ministru de interne, Scott Morrison, fost trezorier al guvernului și Julie Bishop, fostă ministru de externe, toți membri ai guvernului Turnbull. Prima care a ieșit din această cursa a fost Julie Bishop, care nu a reușit să obțină un număr mare de voturi în prima rundă de vot. A doua rundă a fost câștigată de Morrison, Peter Dutton declarându-și apoi loialitatea față de nou șef al partidului.
Pentru Morrison, acest vot trebuie privit ca un real succes, dar nu neapărat unul de durată. Pe de o parte pentru că guvernul începe să nu se mai bucure de un suport popular în ceea ce privește aceste modificări bruște de prim-miniștri, dar și din cauza atitudinilor conservatoare ale lui Morrison, în probleme ce privesc avortul, căsătoriile între același sex și imigrația. Totuși, cariera lui Scott Morrison rămâne la fel de interesantă precum ascensiunea sa politică: până în 2007 acesta a ocupat funcția de director în cadrul biroului de turism pentru Australia, ca mai apoi să devină membru al parlamentului australian. În 2013, Morrison ocupă pentru prima oară o funcție într-un guvern, ca ministrul al imigrării, în cadrul guvernării Tony Abbott. Din această poziție a reușit să devină o voce importantă în ceea ce privește politica de imigrație a Australiei, prin promovarea unei politici de blocare a vaselor cu imigranți ce doreau să intre în zona de coastă australiană și trimiterea lor în țările de origine. Scandalul a luat amploare când, în octombrie 2014, Morrison a decis, în ciuda avertismentelor date de ceilalți oficiali ai ministerului, să nu mai ofere vize permanente celor care au intrat ca refugiați în Australia. Scandalul s-a terminat însă de abia în decembrie 2014, când, după ce Morrison reușește să treacă o lege prin parlamentul australian care să-i confere mai multă putere de acțiune, este aspru criticat de Înaltul Comisariat ONU pentru Refugiați pentru măsurile propuse și astfel este schimbat din funcția de ministru al imigrării cu cea de ministru al serviciilor sociale. Însă, în ciuda acestui scandal, schimbarea de guvern din septembrie 2015, printr-un leadership spill, avea să-i aducă o nouă funcție publică, aceea de trezorier în cadrul guvernului Turnbull.
O a doua controversă ce îl privește pe Morrison este legată de dreptul persoanelor de același sex la căsătorie. În anul 2016, Morrison a fost implicat de acestă dată într-o dezbatere împotriva căsătoriei dintre persoane de același sex. În cadrul dezbaterii, acesta a afirmat că persoane heterosexuale pot suferi de pe urma unui discurs de ură și a bigotismului la fel de mult ca persoane din comunitatea LGBT din Australia. Acestă afirmație a avut loc la doar o zi după ce un parlamentar al opoziției, Penny Wong, acuzase guvernul Turnbull că susține un referendum pe tema căsătoriei dintre persoanele de același sex pentru că prim-ministrul nu este în stare sa obțină consensul Partidului Liberal pentru acesta problemă și că acest lucru poate conduce la un limbaj de ură și bigotism pentru persoanele LGBT. Însă chiar dacă referendumul a fost criticat de mulți parlamentari și politicieni australieni, acesta s-a dovedit un real succes în ceea ce privește căsătoriile dintre același sex. În urma referendumului realizat prin poștă, în anul 2017, 61,6% dintre cei care au răspuns au spus că sunt de acord cu căsătoriile de același sex. Astfel că fostul prim-ministru Turnbull, a transformat rezultatul acestui plebiscit în lege chiar înainte de Crăciunul anului 2017.
Scandalurile de mai sus se pare că nu l-au oprit pe Scott Morrison să devină al 30-lea prim-ministru al Australiei și al șaselea în decurs de doar 11 ani. Problema lui Morrison va fi, ca și în cazul predecesorilor săi, aceea de a obține susținerea din partea partidului, în funcție de coalițiile interne deja existente sau care urmează să se formeze. Rămâne de văzut dacă acesta se va menține în această funcție până la următoarele alegeri din 2019 și dacă va reuși să le câștige pentru a-și consolida puterea în interiorul partidului.
Comenteaza