La începutul lunii iulie, Coreea de Sud convenea împreună cu Statele Unite asupra amplasării sistemului THAAD (Terminal High Altitude Area Defense) pe teritoriul coreean, ca măsură de descurajare, dar și de contracarare a amenințării nord-coreene. Având un scop defensiv, sistemul urmărește sporirea securității Coreei de Sud prin interceptarea și distrugerea eventualelor rachete nord-coreene care ar putea atinge teritoriul acesteia în contextul în care, regimul de la Phenian și-a sporit numărul de teste cu rachete balistice, ajungând de la începutul anului la un total de 18 teste, ultimele 3 fiind efectuate pe data de 19 iulie.
Câteva zile mai târziu de la anunțul acordului, cei doi parteneri au decis ca locul de amplasare să fie districtul Seongju din provincia Gyeongsang de Nord. Reacțiile nu au întârziat să apară, executivul de la Seul întâmpinând opoziție nu doar pe plan internațional, din partea vecinilor săi China, Rusia și Coreea de Nord, ci și acasă, din partea propriilor cetățeni.
Pe plan extern, Seulul a dat asigurări la nivel diplomatic că sistemul urmărește exclusiv apărarea Coreei de Sud împotriva programului balistic al Nordului, fără a aduce atingere securității statelor din regiune, iar pe plan intern, a încercat să liniștească opinia publică garantând eficacitatea și siguranța THAAD.
Însă, dezbaterea legată de această decizie a administrației de la Seul a reușit să ducă la o scindare a societății pe toate palierele. În primul rând, clasa politică îi reclamă guvernului că faptul că înainte de stabilirea acestei înțelegeri cu Washingtonul, acesta nu a organizat nicio dezbatere publică. Astfel, în timp ce partidul Saenuri, partid aflat la guvernare, susține implementarea sistemului, motivând că semnarea acordului era „inevitabilă pentru promovarea securității naționale și întărirea parteneriatului cu Statele Unite”, două dintre partidele din opoziție se opun acestuia, invocând necesitatea aprobării parlamentare sau a referendumului. În schimb, principalul partid din opoziție, Minjoo, a rămas să dezbată, urmând să adopte o poziție atunci când utilitatea THAAD va fi demonstrată, iar guvernul va reuși să convingă autoritățile de la Beijing și de la Moscova că această măsură este una strict defensivă.
Ipoteza aprobării de către Parlament vine în contextul în care, potrivit unui raport al Serviciului de Cercetare aflat în subordinea Adunării Naționale sud-coreene, acordul dintre cei doi aliați ar putea constitui un tratat internațional și, prin urmare, ar fi obligatorie aprobarea din partea organului legislativ. Ca răspuns la o asemenea ipoteză, guvernul a declarat că nu este necesar acest demers, întrucât acordul bilateral este parte din Tratatul de Apărare Mutuală Statele Unite-Coreea și din Acordul privind Statutul Forțelor Americane în Coreea de Sud.
În mod similar, părerile experților sunt împărțite, nu numai cu privire la faptul că s-ar impune sau nu o ratificare a acordului de amplasare a THAAD, ci și referitor la eficiența sistemului de a descuraja amenințarea balistică a Coreei de Nord. Totodată, specialiștii sunt sceptici cu privire la capacitatea THAAD de a acoperi cu succes întregul teritoriu, mai ales capitala Seul și zonele adiacente, unde trăiește 47% din populația țării, având în vedere că raza de acoperire a sistemului este de 200 km. Cu toate acestea, administrația sud-coreeană apreciază poziționarea ca fiind optimă, întrucât Seongju, aflat la aproximativ 217 km de capitala Seul, este slab populat și găzduiește deja o bază militară cu două radare operaționale.
De cealaltă parte, publicul acuză guvernul coreean de faptul că nu a fost consultat și că nu i s-a cerut consimțământul cu privire la amplasarea acestui sistem de apărare american în Coreea. Astfel, 300 de membri ai unor grupuri civice au organizat o demonstrație în Seul împotriva planului de instalare a bateriei THAAD. Aceștia sunt de părere că măsura va duce la o cursă a înarmării în Asia de Nord-Est, punând și mai mult în pericol securitatea statului lor, care se află prins la mijloc între China și Rusia pe de o parte și Statele Unite și Japonia pe de alta.
În plus, pe fondul unor speculații legate de semnalele emise de radarul sistemului (care ar afecta sănătatea oamenilor, animalelor și a solului fertil din zonă), locuitorii din Seongju au organizat mai multe manifestații. Deși aceste speculații au fost respinse de către autorități ca fiind nefondate, guvernatorul districtului, mai mulți consilieri locali și fermieri au decis să intre în greva foamei în semn de protest. Nici la aproape două săptămâni de la anunțul acordului dintre Statele Unite și Coreea de Sud, spiritele nu s-au calmat, astfel că aproximativ 2.000 de oameni s-au strâns în capitala sud-coreeană pentru a-și exprima nemulțumirea și dezacordul față de această decizie a guvernului.
Iar, pentru a-și consolida poziția, autoritățile au stabilit împreună cu Statele Unite organizarea unui tur al sistemului său antibalistic THAAD instalat în insula Guam, din Oceanul Pacific. Deschis doar pentru mass-media sud-coreeană, acest eveniment a urmărit să îndepărteze temerile legate de riscurile de sănătate la care ar putea fi expusă populația și mediul înconjurător din apropiere. În urma acestuia, măsurătorile luate au demonstrat că la o distanță de 1,6 km depărtare de radarul sistemului, nivelul de radiații emise sunt mai mici decât ale unui telefon mobil sau cuptor cu microunde, dar și că zgomotul este aproape imperceptibil la 500 m distanță. O sursă din Ministerul sud-coreean al Apărării a declarat că „inițial Washington a subliniat că nu a permis niciodată civililor să viziteze facilitățile sale militare, deși operează astfel de baterii (THAAD) în mai mult de opt state, dar că a decis să facă o excepție pentru a demonstra faptul că sistemul nu amenință sănătatea sau mediul”.
În fața continuei opoziții publice, președinta Park Geun-hye a considerat că este timpul să se pună capăt dezbaterii pe tema sistemului THAAD, susținând că: „securitatea Republicii Coreea se confruntă cu o imensă provocare. Dacă pierdem siguranța țării și a poporului din cauza conflictelor de interese și a animozităților competitive, Republica Coreea nu va mai exista”.
Conform unui sondaj realizat pe 1.004 respondenți, publicat pe 15 iulie, 50% dintre aceștia sunt de acord cu instalarea THAAD în Coreea de Sud, în timp ce opozanții reprezintă 32%. De asemenea, aproximativ jumătate dintre cei ce au luat parte la studiu au spus că ar fi dispuși să găzduiască sistemul în zona lor de domiciliu, iar 39% că s-ar opune. Însă, în acest moment, nu se poate aprecia cu exactitate dacă majoritatea coreenilor sunt pro sau contra THAAD, dar nici când se vor stinge protestele.
De altfel, manifestații împotriva amplasării sistemului fuseseră organizate din prima zi a acordului dintre Statele Unite și Republica Coreea. Asemenea locuitorilor din Seongju, 3.500 de coreeni din districtul Chilgok protestaseră în fața unei stații de cale ferată, ca urmare a unor zvonuri legate de amplasarea sistemului în regiunea lor, unde sunt staționate trupe americane încă din 1960.
Întrucât cel mai important pas către succesul proiectului de amplasare a sistemului THAAD este obținerea acordului popular, rămâne de urmărit în ce măsură guvernul sud-coreean va reuși să convingă publicul că instalarea sistemului THAAD reprezintă o măsură de apărare necesară și că aceasta nu va pune în pericol sănătatea cetățenilor. În acest sens, președinta sud-coreeană a cerut autorităților să păstreze legătura cu locuitorii din Seongju „pentru a-i răsplăti cumva pentru că și-au pus pământul în slujba securității naționale”.
Comenteaza