Rusia, actorul din lumina reflectoarelor

Până în martie 2014, Federația Rusă s-a aflat într-un oarecare con de umbră pe scena internațională. Acest lucru s-a schimbat însă odată cu anexarea de către Rusia a Peninsulei Crimeea, acțiune care a constituit o încălcare flagrantă a principiilor de drept internațional și a stârnit imediata reacție a celorlalți actori globali. Evenimentul a avut drept consecințe, nu numai o răcire a relațiilor dintre statul rus și Uniunea Europeană, respectiv Statele Unite ale Americii, ci și o intrare a Rusiei într-o zonă de izolare, materializată prin sancțiunile pe care cele două entități le-au impus acesteia.

Sancțiunile au avut un efect vizibil asupra economiei ruse în condițiile în care atât exporturile, cât și importurile către/din Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii au fost sistate, îndeosebi cele din ramura energetică și financiară. Investitorii au preconizat faptul că aceste sancțiuni vor afecta economia, fapt ce i-a determinat să își retragă banii din Rusia. Ieșirile de capital au avut ca efect deprecierea rublei și, aproape, repetarea scenariului din 1998, atunci când recuperarea unor obligațiuni ajunse la scadență nu a mai fost posibilă din cauza faptului că rezervele valutare ale băncii centrale fuseseră folosite pentru a stabiliza cursul de schimb al monedei.

O altă lovitură pentru Rusia a fost dramatica scădere a prețului petrolului, cu atât mai mult cu cât peste 60% din exporturile Rusiei sunt formate în mare parte din gaze naturale și petrol, acestea având o contribuție de aproximativ 30% la Produsul Intern Brut al țării.

Simțindu-se vulnerabilă, Rusia s-a orientat către întărirea cooperării cu țări din Asia (în special China) și din Orientul Mijlociu (Arabia Saudită, Iran, Irak) prin semnarea unor acorduri care vizează domeniul nuclear, energetic și militar.

Ultimele luni au adus o schimbare de paradigmă în legătură cu felul în care ar trebui tratată Federația Rusă în relațiile internaționale. Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite desfășurată în New York pe data de 28 septembrie a fost momentul care a dat undă verde Rusiei pentru a acționa militar în Siria în vederea așa zisei încercări de a contracara acțiunile grupării teroriste Statul Islamic. Practic, Rusia a profitat de tergiversarea Statelor Unite ale Americii în ceea ce privește gestionarea situației din Siria, depășind cu mult faza amenințărilor și trecând direct la folosirea armelor.

În ultima perioadă au apărut o serie de declarații, de natură să întărească și mai mult ideea de reconsiderare a rolului Federației Ruse pe scena internațională. Recent, Papa Francis a afirmat că „Rusia joacă un rol crucial în procesul de soluționare al problemelor globale”. Jean-Claude Juncker, președintele Comisei Europene a declarat în cadrul unei conferințe susținute la Passau, în Germania, pe data de 8 octombrie, că este de dorit ca Uniunea Europeană să caute stabilirea unei relații mai apropiate cu Rusia.

Schimbarea de poziții a Uniunii Europene, de exemplu, cu privire la Federația Rusă, vine pe fondul problemelor pe care aceasta le întâmpină la ora actuală. Criza refugiaților a luat pe neașteptate autoritățile europene, care sunt acum preocupate de a găsi o soluție cât mai eficientă cu privire la această problemă. Uniunea Europeană înțelege acum faptul că nu este momentul să își facă noi dușmani, ci este mai degrabă momentul de a alege soluția unui compromis și a unei cooperări pentru a putea face față amenințărilor de orice fel. Statele Unite ale Americii au fost la rândul lor luate prin surprindere de demonstrația de forță desfășurată de către Rusia în Siria, cu atât mai mult cu cât a fost una rapidă și destul de agresivă.

Toate aceste evenimente duc la concluzia că Rusia nu a fost mulțumită de tratamentul la care a fost supusă imediat după anexarea Crimeei, iar acum își dorește să reintre în joc și să fie din nou luată în considerare ca partener de dialog în relațiile internaționale. Cu toate acestea, acțiunile Rusiei trebuie privite cu mult scepticism deoarece strategia acesteia este încă greu de descifrat în acest moment. Actuala configurație mondială este un ca un teren minat și orice pas greșit poate avea consecințe nefaste.