Pericolul din interior

RISAP | 17 ianuarie 2017
Președinta Coreei de Sud, Park ... +
Președinta Coreei de Sud, Park Geun-hye, pregătindu-se de îmbarcarea pentru un tur al Orientului Mijlociu, în 2015 -

După un an marcat de instabilitate, determinată de numeroase teste de rachete balistice și bombe nucleare în Peninsula Coreeană, sfârșitul anului 2016 a adus cu sine un tumult intern care a cuprins societatea sud-coreeană în ansamblul său. La începutul lunii octombrie, un caz aparent obișnuit de corupție avea să se transforme rapid într-un adevărat scandal politic la nivel înalt, în care au fost implicate atât clasa politică – Adunarea Națională, guvernul, aparatul prezidențial în frunte cu președintele Republicii – cât și lumea economică și poporul sud-coreean.

Factorul declanșator l-a reprezentat o petiție depusă de către un grup civic la Parchetul Districtului Central din Seul, prin care se solicita deschiderea unei investigații împotriva secretarului prezidențial principal și a lui Choi Soon-sil, prezentată atunci ca fiind fosta soție a fostului asistent al președintei Park Geun-hye. Acuzațiile de luare de mită și abuz de putere aduse erau legate de cele două fundații – Mir și K-Sports – la a căror înființare și administrare a contribuit Choi, prietena de-o viață a lui Park Geun-hye. Investigația a fost apoi extinsă asupra conducerii a 62 de multinaționale, printre care Samsung, Hyundai și Lotte, care ar fi donat milioane de dolari fundațiilor lui Choi, precum și asupra unor oficiali din Ministerul Culturii, Sportului și Turismului și asupra președintelui Federației Industriilor Coreene, care ar fi intermediat afacerea.

Curând însă, detalii despre relația dintre Choi și liderul de la Casa Albastră aveau să amplifice situația deja tensionată, să extindă capetele de acuzare asupra lui Choi și să ridice numeroase semne de întrebare cu privire la gradul de complicitate al președintei la săvârșirea faptelor de către apropiata sa.

Legătura dintre cele două datează din 1994, dar aceasta este o extensie a relației pe care tânăra Park a avut-o cu tatăl lui Choi – mentorul Choi Tae-min. Asasinarea mamei președintei în 1974, pe când Park Geun-hye avea doar 22 de ani, precum și a tatălui său, 5 ani mai târziu – fostul președinte-dictator Park Chung-hee – aveau să-și pună amprenta asupra lui Park Geun-hye și să o apropie de Choi Tae-min, lider spiritual și fondator al unui cult sincretic în anii ’70, care susținea că poate comunica cu spiritul mamei sale. După moartea acestuia, fiica sa, Choi Soon-sil, avea să-i preia locul și să o sfătuiască pe Park în probleme care depășeau sfera vieții personale.

În contextul în care acuzații noi continuau să apară aproape zilnic în scandalul traficului de influență, iar administrația prezidențială le respingea ca fiind suspiciuni nefondate și atacuri politice la adresa liderului sud-coreean, un canal media a dezvăluit că se afla în posesia unei tablete ce aparținuse lui Choi și care conținea 200 de documente, din care 44 erau copii ale unor discursuri prezidențiale. Acesta a fost momentul în care Park Geun-hye a susținut prima declarație de presă în care a recunoscut ajutorul pe care i l-a cerut prietenei sale Choi privind editarea mai multor discursuri din perioada 2012-2014, cerându-și scuze pentru faptul că i-a permis accesul la documente oficiale.

Centrul atenției s-a mutat astfel asupra președintei, iar presiunile exercitate de către opoziție și chiar de o parte a partidului său au început să crească într-un ritm accelerat. Pe un ton din ce în ce mai ferm și uniform, clasa politică cerea clarificarea situației printr-o investigație a lui Park Geun-hye și chiar pedepsirea ei, precum și înlocuirea actualului executiv cu un guvern neutru politic stabilit de comun acord de toate partidele. În plus, legislativul avansa, ca singură soluție de ieșire din impas și de revenire la normal a afacerilor statului, plecarea șefei statului de la conducere, acuzată că și-ar fi ajutat prietena să obțină fonduri de la marile companii și că ar fi ordonat apropiaților săi să-i divulge acesteia – persoană civilă fără nicio funcție oficială – 180 de documente confidențiale incluzând subiecte de politică externă și de numire a unor membri ai cabinetului.

Ofensiva a fost susținută de presă și de populația care a făcut din proteste un instrument menit să o determine pe președinta sud-coreeană să demisioneze. Începând cu sâmbăta de 29 octombrie, o masă din ce în ce mai mare de oameni avea să iasă pe străzile capitalei Seul timp de câteva săptămâni la rând, cerând plecarea lui Park Geun-hye, culminând, o lună mai târziu, cu o demonstrație la care au participat 1,5 milioane de sud-coreeni.

Manifestațiile au reprezentat expresia unui sprijin și a unei încrederi publice aflate în continuă scădere. Astfel, dacă în primii 3 ani de mandat, președinta s-a bucurat de o cotă de susținere de 30-50%, aceasta ajungând la 43% chiar și după alegerile din aprilie, când partidul său aflat la guvernare pierdea majoritatea în Parlament, popularitatea liderului sud-coreean a scăzut până la 5%, la mai puțin de o lună de la declanșarea scandalului. Prăbușirea dramatică în sondaje este semn al amplorii fenomenului, care a fost supranumit Choi-gate.

În timp ce mai mulți apropiați ai săi erau arestați, liderul de la Casa Albastră a anunțat câteva schimbări la nivel de administrație prezidențială și de executiv, inclusiv numirea unui nou prim-ministru, propunere respinsă însă de opoziție. În încercarea de a atenua conflictul, președinta sud-coreeană s-a retras treptat din viața publică, izolându-se în speranța că furia publicului se va calma. În schimb, scandalului de fraudă i s-au adăugat critici referitoare la gestionarea tragicului accident Sewol din aprilie 2014, în urma căruia peste 300 de elevi și profesori și-au pierdut viața. În acea zi, reacția târzie a președintei Park Geun-hye, la 7 ore de la producerea dezastrului, a dat naștere mai multor suspiciuni legate de lipsa acesteia de la Casa Albastră.

Gestionarea cazului Choi, printr-o slabă comunicare cu publicul din ce în ce mai iritat, refuzul de a se supune unei investigații și, mai târziu, de a-și anunța demisia, aveau să-i aducă lui Park Geun-hye nu doar pierderea sprijinului public, ci și a aproape întregii clase politice, inclusiv a unei părți a propriului partid. În consecință, pe 9 decembrie, Parlamentul a adoptat o moțiune prin care Park Geun-hye este suspendată din funcția de președinte până la hotărârea Curții Constituționale, care trebuie să se pronunțe în termen de 180 de zile asupra validității procedurii. În cazul în care Curtea Constituțională își va da acordul, Park va fi demisă din funcția de președinte și vor fi organizate alegeri anticipate. Între timp, șeful statului și-a pierdut toate atribuțiile, acestea fiind exercitate temporar de către actualul prim-ministru, deloc plăcut printre membrii Adunării Naționale – Hwang Kyo-ahn.

Așadar, pe fondul unei creșteri economice modeste de 2%, cu un șomaj al tinerilor ce înregistrează constant 10%, creșteri de taxe și probleme în sectorul serviciilor care și-a pierdut competitivitatea, scandalul în care este implicat fostul lider de la Seul a destabilizat societatea sud-coreeană la toate nivelurile, reprezentând punctul maxim care a dus la dezlănțuirea populației.

După ce legislativul a reușit s-o suspende pe președinta Park, fiind acuzată de comiterea a 13 fapte (5 încălcări ale Constituției și 8 fapte penale), partidele din opoziție au început să exercite presiuni asupra Curții pentru ca aceasta să decidă până pe 31 ianuarie asupra validității moțiunii adoptate, astfel încât alegerile prezidențiale anticipate să se desfășoare cât mai curând. I s-a cerut Curții să respecte voința poporului și să se pronunțe deci în favoarea demiterii. În tot acest timp, forțele politice, în special partidul majoritar, Minjoo, caută mai degrabă să-și asigure o imagine bună în fața poporului și să adune voturi, decât să se concentreze asupra restabilirii ordinii publice și adoptării de legi menite să răspundă cerințelor și nevoilor cetățenilor.

Pe plan extern, același partid Minjoo și-a anunțat intenția de a renunța la o serie de acorduri stabilite de administrația Park, cum ar fi proiectul de amplasare a sistemului de apărare antirachetă THAAD și a înțelegerii semnate cu Japonia privind schimbul de informaţii secrete despre Coreea de Nord. În plus, summitul liderilor celor trei puteri China, Japonia și Coreea de Sud, ce urma să aibă loc luna, aceasta a fost anulat, iar temerea că regimul de la Phenian va profita de instabilitatea sudului este întărită de exercițiul de atac simulat asupra Casei Albastre efectuat de către armata nord-coreeană pe 11 decembrie și de spargerea unui intranet militar sud-coreean. În acest context, dacă dorește să rămână un partener credibil și să-și mențină securitatea la un nivel înalt, Coreea de Sud ar trebui să ofere asigurări aliaților săi cei mai apropiați că nu și-a schimbat direcția de politică externă și că angajamentele luate vor fi respectate.

În ce privește finalul carierei și implicit al mandatului președintei sud-coreene, este dificil de estimat cu cât timp înaintea termenului de 6 luni va fi dat verdictul Curții Constituționale, dar șansele ca acesta să fie în favoarea demiterii sunt mari. Deși judecătorii sunt de orientare conservatoare și au fost desemnați în timpul administrației Park, iar hotărârea va fi adoptată prin sistemul 6 din 9, presiunea străzii care continuă să ceară plecarea lui Park Geun-hye din fruntea statului va cântări enorm și nu va putea fi ignorată. De asemenea, nici întoarcerea ei la guvernare nu ar fi o soluție la actuala criză, respectiv nu ar fi în măsură să restabilească încrederea pierdută în elita politică și în mediul de afaceri, ci ar menține-o pentru cel puțin jumătate de an, până la alegerile din decembrie 2017.

Indiferent de deznodământ, această criză ar trebui să tragă un semnal de alarmă în ceea ce privește problema principală care a declanșat criza – corupția – și să determine adoptarea și implementarea unor măsuri eficiente de combatere a acesteia. Indiferent însă de soarta președintei Park, anul 2017 va fi un an dificil și plin de tensiuni pe plan politic în Coreea de Sud.

Despre autor:

Articolele publicate sub numele de RISAP sunt articole scrise de echipa de cercetători și analiști ai RISAP.

Comenteaza