Organizațiile regionale și internaționale sunt un element de bază al procesului de globalizare, numărul acestora luând amploare în ultimele decenii. Aceste organizații sunt formate din state care împărtășesc aceleași valori și urmăresc o serie de interese comune. O astfel de structură este și Organizația de Cooperare de la Shanghai (Shanghai Cooperation Organization – SCO).
Aceasta este o organizație regională în componența căreia intră la ora actuală șase state: China, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan. Ea este considerată a fi cea mai mare structură regională, deoarece ocupă un teritoriu de 3/5 din suprafața Eurasiei și are o populație de aproximativ 1,5 miliarde de locuitori. În afară de cele șase state membre, două alte state se află în plin proces de aderare, mai exact India și Pakistan, patru state au statutul de observator (Afganistan, Belarus, Iran și Mongolia), iar alte șase state sunt parteneri de dialog (Armenia, Azerbaidjan, Cambodgia, Nepal, Sri Lanka și Turcia).
Deși este o structură de mari dimensiuni care cuprinde în agenda sa o paletă largă de obiective, despre Organizația de Cooperare de la Shanghai nu se vorbește foarte mult, fiind mai puțin analizată comparativ cu celelalte organizații regionale. Cu toate acestea, ea nu are doar un rol simbolic pe scena internațională, ci joacă un rol important, conturat atât prin scopurile pe care le urmărește, cât și prin actorii care fac parte din aceasta.
Cum a apărut Organizația de Cooperare de la Shanghai?
Sfârșitul Războiului Rece a lăsat în urmă o Rusie ale cărei perspective de colaborare cu partea europeană erau imposibile. Dat fiind acest fapt, aceasta a încercat să caute sprijin în est, cu precădere înspre China. Dacă relația dintre cele două state a fost destul de tensionată în perioada Războiului Rece, începând cu 1989, aceasta a căpătat o altă înfățișare, obiectivul prioritar fiind îndreptat către cooperare și către soluționarea conflictul de graniță. Însă, după disoluția Uniunii Sovietice, acest conflict nu mai implica doar China și Rusia, ci și Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan, state care, câștigându-și independența, aveau la rândul lor un cuvânt de spus în această problematică. Astfel că, cele cinci state au început să poarte negocieri legate de securitate, țelul principal fiind acela de a soluționa tensiunile de la graniță. În aprilie 1996, China, Rusia, Kazahstan, Kârgâzstan și Tadjikistan au semnat la Shanghai un acord în vederea adâncirii încrederii militare la graniță, iar un an mai târziu, la Moscova de această dată, cele cinci țări au semnat un alt acord de reducere a forțelor militare la graniță. Aceste acorduri au pus bazele a ceea ce s-a numit Shanghai 5 (Shanghai Five). Principalul rol al acestei organizații era acela de a demilitariza granițele și de a întări relațiile de vecinătate dintre statele membre.
Între timp însă, Asia Centrală a devenit un spațiu în care au apărut o serie de amenințări, precum terorismul, separatismul, extremismul, criminalitatea transfrontalieră și traficul de droguri, fenomene care puneau în pericol stabilitatea regiuni. Această realitate a determinat țările membre să lărgească agenda Shanghai 5, astfel încât organizația să se poată ocupa și de aceste problematici.
În 2001, Shanghai 5 se transformă în Organizația de Cooperare de la Shanghai, fiind stabilite principalele obiective ale acesteia: întărirea încrederii mutuale între statele membre, desfășurarea unor bune relații de vecinătate, cooperare în domenii precum economie, comerț, tehnologie, cultură, educație, energie și mediu, menținerea păcii, stabilității și securității regionale. Tot cu această ocazie, organizația și-a extins dimensiunile, Uzbekistan dobândind rolul de membru în cadrul structurii. Anul 2004 a fost martorul creării cadrului instituțional al Organizației de Cooperare de la Shanghai, fiind înființate două organisme permanente: un Secretariat în Beijing și o structură regională antiterorism în Uzbekistan. Totodată, Mongolia a devenit stat observator al organizației.
Un an mai târziu, Iran, Pakistan și India au obținut la rândul lor calitatea de stat observator. Cu ocazia summitului care a avut loc în anul 2006, statele membre ale organizației au adus în discuție subiectul extinderii. Decizia a fost aceea de a nu mai permite aderarea unor noi membri, deoarece statele care deja făceau parte din organizație nu definitivaseră baza legală pentru a putea primi alte state. Însă țările membre au convenit să le permită statelor cu rol de observator o mai mare implicare în cadrul organizației. Cu timpul, obstacolele care împiedicau procesul de lărgire au fost înlăturate, astfel că în anul 2016, India și Pakistan au semnat memorandumul de aderare în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai, urmând ca cele două țări să devină membre cu drepturi depline, cel mai probabil în 2017.
Funcționarea Organizației de Cooperare de la Shanghai
Organizația de Cooperare de la Shanghai și-a păstrat cele două organisme constitutive: Secretariatul și structura antiterorism. Secretariatul oferă suportul tehnic pentru activitățile grupului, oferă sugestii în procesul de stabilire a bugetului și participă la analizarea și implementarea documentelor organizației. În ceea ce privește structura antiterorism, principalul scop al acesteia este acela de a coordona activitățile statelor membre împotriva terorismului, extremismului și separatismului. Aceasta este la rândul său compus dintr-un Consiliu și un Comitet Executiv.
Pe lângă aceste două instituții inițiale, organizația a mai adăugat încă cinci. Consiliul Șefilor de Stat este principalul organism al acestei structuri. Rolul acestuia este acela de a stabili principalele direcții de acțiune ale organizației, de a determina aspectele prioritare care necesită a fi tratate și de a decide ariile de cooperare cu alte state și organizații internaționale. Șefii de stat se reunesc în cadrul unor reuniuni care se desfășoară anual. Țara gazdă în care se desfășoară reuniunea deține și președinția rotativă a organizației. Consiliul Șefilor de Guvern adoptă bugetul organizației și se preocupă în special de aspecte legate de domeniul economic. Consiliul Miniștrilor Afacerilor Externe are rolul de a soluționa problemele legate de activitățile organizației, implementează deciziile organizației și desfășoară consultări pe probleme internaționale. Ședințele Consiliului au loc de regulă cu o lună înainte de întâlnirea șefilor de stat. Consiliul Șefilor de Agenție coordonează activități în domenii variate, care pornesc de la problematici militare, până la cele culturale. Nu în ultimul rând, în structura organizației există și un Consiliu al Coordonatorilor Naționali, ale cărui atribuții vizează activități de rutină.
Obiectivele organizației
La baza organizațiilor, fie ele regionale sau nu, stă un anumit țel. De regulă, atunci când acestea se formează, există o rațiune care încurajează alipirea statelor într-o singură structură. Atunci când acel țel este îndeplinit, organizația nu se destramă, ci găsește alte rațiuni care sa îi asigure continuitatea. Acesta a fost și cazul Organizației de Cooperare de la Shanghai.
Obiectivul principal al acesteia a fost acela de a soluționa tensiunile de la granița dintre China, Rusia și republicile nou apărute. După ce acest obiectiv a fost îndeplinit, organizația și-a stabilit alte deziderate, în concordanță cu realitățile vremii, astfel că securitatea, cu precădere cea regională, a devenit un punct prioritar pe agenda acestei structuri. Poziția Organizației de Cooperare de la Shanghai a devenit una fermă, astfel că ea s-a erijat în rolul de protector al securității regionale și și-a exprimat dorința ca forțele externe, mai exact vestul, sa nu se amestece în problematicile din zonă. Statele membre au trecut apoi și la acțiuni concrete în acest sens: efectuarea de exerciții militare, oferirea de asistență militară, dezvoltarea unor mecanisme de răspuns rapid în situații de urgență.
Un alt aspect interesant a fost cel legat de energie. Dat fiind faptul că organizația înglobează atât state exportatoare de gaze naturale, cât și state importatoare de gaze naturale, devenea logică inserarea unui astfel de obiectiv pe agenda grupului. Astfel că au fost semnate o serie de acorduri între state în materie de furnizare de energie și au fost stabilite proiecte în vederea realizării unor conducte pentru livrarea gazelor între membrii grupului.
Cooperarea economică a devenit la rândul său un obiectiv extrem de important în cadrul Organizației de Cooperare de la Shanghai, deoarece se dorea impulsionarea comerțului și investițiilor între statele membre. Acest obiectiv a fost favorizat și de crearea organismului specializat în acest domeniu: Consiliul Șefilor de Guvern. Bazele cooperării economice fiind puse, celelalte domenii cum ar fi cultura, mediul înconjurător, educația, au devenit la rândul lor realizabile, astfel că Organizația de Cooperare de la Shanghai este la ora actuală o structură complexă, care cuprinde o arie largă de domenii.
Particularitățile statelor membre
Succesul unei organizații depinde foarte mult de modul în care interesele statelor care o compun converg, dar și de modul în care țările respective se aseamănă între ele. Îmbinarea celor două elemente oferă posibilitatea ca organizația să funcționeze pe termen lung.
Pentru Rusia, calitatea de membru al organizației îi aduce acesteia o serie de beneficii. În primul rând, o scoate din izolarea cu care se confruntă în vest. Rusia este o țară care nu se află în relații prietenoase cu acesta, drept pentru care, apropierea de China este pansamentul de care aceasta are nevoie la ora actuală. China se află pe un trend ascendent în ultimele decenii, pe mai multe paliere, iar acest lucru este sesizat de către Rusia, care conștientizează puterea pe care vecina sa o are la ora actuală. De asemenea, pe cele două țări le leagă un regim politic similar, iar faptul că valorile pe care acestea le respectă sunt asemănătoare face ca legătura dintre ele să se fundamenteze și mai ușor.
China este o țară care în general urmărește stabilitatea, în special cea regională. Decizia de a fi membru al organizației i-a oferit cadrul necesar pentru a putea pune capăt vechiului conflict de la granița cu Rusia. De asemenea, China dorește să demonstreze că este capabilă să dea naștere unor structuri care să nu depindă de vest și nici să aibă ca bază principiile promovate de către acesta.
În ceea ce privește, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan, o primă impresie legată de apartenența lor la acest grup ar fi fost aceea că această organizație nu le-ar fi adus beneficii. Motivele ar fi fost acelea că, pe de-o parte, deși reușiseră să își câștige independența, ele ar fi continuat să fie încorsetate în acel spațiu, fără a se putea bucura de libertatea abia dobândită, iar pe de altă parte, ele urmau să facă parte dintr-o structură în care se reuneau doi mari coloși, fiind necesar ca acestea să se ridice la standardele Rusiei și ale Chinei. Însă statutul de membru în cadrul organizației le permite să ridice subiecte legate de cooperare și securitate de pe o poziție egală cu cele două mari puteri regionale și, în același timp, calitatea de membru al organizației nu le îngrădește posibilitatea de a avea legături cu Uniunea Europeană sau cu Statele Unite ale Americii.
Legat de statele care au calitatea de observator, interesul principal al Iranului este cel legat de cooperarea în domeniul energetic, iar pentru Mongolia, apartenența în cadrul acestei organizații poate fi o oportunitate de a-și întări și mai mult relația cu China.
Extinderea Organizației de Cooperare de la Shanghai: India și Pakistan
Summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai desfășurat anul acesta în Uzbekistan a marcat un moment important, și anume semnarea de către India și Pakistan a memorandumului prin care cele două țări se alătură organizației. Acest pas are o însemnătate deosebită din două motive. În primul rând, odată cu aderarea celor două state, dimensiunea organizației se va mări considerabil, urmând ca aceasta să cuprindă 40% din populația globului. În al doilea rând, două state care se află în plin conflict urmează să se reunească sub umbrela aceleași organizații.
Pentru India și Pakistan, calitatea de membru vine cu o serie de avantaje. Având în vedere faptul că cele două țări nu sunt înzestrate cu resurse energetice, alinierea cu state care posedă acest „atribut” este de natură să le aducă beneficii. Totodată, apartenența la această organizație deschide un canal de comunicare între cele două state, acesta putând crea premisele soluționării conflictului care persistă de atâta timp între ele. În ceea ce privește actualii membri ai grupului, prezența Indiei și a Pakistanului în cadrul organizației este privită atât cu bucurie, dar și cu îngrijorări. Entuziasmul reiese din faptul că organizația se extinde, ceea ce îi conferă un rol mai important pe scena internațională. Îngrijorările apar ca urmare a faptului că, în contextul în care India și Pakistanul se află în conflict, există posibilitatea ca neînțelegerile dintre cele două să escaladeze și să aibă efecte negative pentru întreaga organizație. Însă, la ora actuală, este greu de elaborat un scenariu de viitor, drept pentru care imparțialitatea legată de India și Pakistan va persista.
Organizația de Cooperare de la Shanghai, încotro?
La ora actuală, Organizația de Cooperare de la Shanghai este o structură din care fac parte state care se completează atât din punct de vedere al resurselor pe care acestea le dețin, cât și în planul intereselor. Cel mai mare avantaj al acestei organizații este dat de impresionanta dimensiune, caracteristică datorată factorului geografic. Acest factor nu face decât să stimuleze interacțiunea dintre statele membre și să creeze logistica necesară pentru ca ele să dezvolte legături solide care să le permită realizarea unor proiecte, în diverse domenii, care în alte circumstanțe nu ar fi fost posibile. În același timp, statele observator și cele partenere de dialog nu fac decât să completeze acest tablou, iar dacă vor deveni membri cu drepturi depline, organizația va căpăta o nouă înfățișare și va putea fi un actor mult mai proactiv în zonă.
O mărire a dimensiunii organizației duce la consolidarea obiectivelor acesteia și la stabilirea unora noi. Un exemplu ar fi cel al securității. Se vehiculează ideea conform căreia Organizația de Cooperare de la Shanghai este un bloc anti-NATO, însă există o serie de motive care demontează acest argument. În primul rând, grupul de la Shanghai are ca obiectiv principal pe agenda sa menținerea stabilității în regiune. În contextul în care asistăm la o intensificare a terorismului și a extremismului, este necesară existența unei structuri care să poată contracara posibilele amenințări. Necesitatea de a putea face față amenințărilor există în mentalul fiecărui stat membru, motiv pentru care punerea în comun a resurselor în vederea creării unui organism cu capacitate rapidă de reacție în situații neprevăzute este de dorit. De asemenea, NATO nu poate acoperi o arie atât de largă, ceea ce dă Organizației de Cooperare de la Shanghai imboldul necesar pentru a asigura stabilitatea în regiune.
Un alt aspect care garantează continuitatea organizației este cel legat de aspectul energetic. Grupul cuprinde state care sunt foarte favorizate din punct de vedere energetic. Exemple sunt Rusia, Kazahstan și Uzbekistan. În cadrul summitului de la Shanghai din 2006, președintele Rusiei, Vladimir Putin, a lansat ideea Clubului Energetic al Organizației de Cooperare de la Shanghai. Această structură are rolul de a întări interacțiunea dintre statele producătoare și cele consumatoare, dar mai mult decât atât, oferă șansele creării unei rețele energetice care să ofere avantaje statelor observator și partenerilor de dialog. Mai mult decât atât, și această structură pune în prim plan ideea de beneficiu mutual în sensul că statele cu resurse energetice se pot bucura de finanțarea pe care o primesc din partea unor state precum China și India în derularea proiectelor energetice.
Viitorul Organizației de Cooperare de la Shanghai depinde și de modul în care aceasta interacționează cu alți actori din regiune, o legătură interesantă fiind cea cu Uniunea Eurasiatică a Rusiei. Numitorul comun al celor două este chiar Rusia care, având vizibilitate în cadrul ambelor grupuri, poate facilita dialogul dintre cele două părți. De asemenea, țări care fac parte din Uniunea Eurasiatică au calitatea de stat observator, respectiv partener de dialog, în cadrul grupului de la Shanghai (Armenia și Belarus). Pe fondul acestor realități, cele două structuri pot să interacționeze mult mai ușor și să găsească interese comune pe care să le urmeze.
Așadar, Organizația de Cooperare de la Shanghai este un actor care are o însemnătate deosebită pe scena internațională. Deși începuturile sale au fost firave, iar agenda organizației nu era foarte bogată, de-a lungul timpului, grupul s-a dezvoltat și a început să aibă expertiză în diverse domenii. Mai mult decât atât, organizația se află în proces de extindere, în condițiile în care tot mai multe țări își manifestă dorința de a deveni membri ai acesteia. Astfel, Organizația de Cooperare de la Shanghai are toate atributele pentru a deveni unul dintre cei mai importanți jucători din regiunea Asia-Pacific, aceasta putând da o nouă formă actualei configurații de putere.
Comenteaza