De la sfârșitul Războiului Coreean (1953) și până în prezent, peste 200.000 de nord-coreeni au reușit să fugă de un regim rigid, închis și opresiv, iar pentru fiecare două tentative reușite alte câteva au fost nereușite. Acestor refugiați sau dezertori, în funcție de ce parte a baricadei se află cel ce transmite mesajul, Coreea de Sud a ales să le spună saeteomin (새터민, lit. „oameni noi într-un loc”) și bukhanitaljumin (북한이탈주민), al cărui sens este „cetățenii care au renunțat la Coreea de Nord” în loc de talbukja (탈북자, oamenii care au fugit din Nord”).
Săptămâna trecută un soldat nord-coreean și-a părăsit postul de patrulare de la granița dintre Coreea de Nord și China, mobilizând astfel forțele de securitate publică și unitățile de patrulă chineze. Conform unei surse apropiate regimului de la Phenian, soldatul ce slujea în districtul Onsong din Provincia Hamgyong de Nord „are în jur de 20 de ani și a reușit să fugă neînarmat traversând râul Tumen, miercuri, 20 iulie, ora 16”. Două zile mai târziu, surse din cadrul Ministerului de Afaceri Externe din Seul declarau, de asemenea, că nu ar deține detalii suplimentare legate de acest incident.
Pentru moment, autoritățile chineze nu au reușit să-l localizeze, iar fuga acestuia pare a fi până acum o reușită. Totuși, cel mai probabil, căutarea nu va dura mult, întrucât Ministerul chinez al Securității Publice își încurajează constant cetățenii, mai ales locuitorii din zonele de graniță, să furnizeze informații guvernului despre dezertorii nord-coreeni în schimbul unei recompense de până la 20.000 RMB (3.000 USD).
În schimb, în cazul a trei familii (15 membri) care au încercat să fugă în China în timpul desfășurării celui de-al 7-lea Congres al Partidului Muncitoresc al Coreei (5-9 mai), tentativa a fost dejucată repede de către forțele de securitate nord-coreene, care i-au repatriat imediat.
Aceștia se adaugă valurilor de nord-coreeni care s-au refugiat anul acesta în Coreea de Sud trecând prin China. Cea mai mare parte a acestora o reprezintă cetățenii nord-coreeni trimiși să lucreze în companii chineze, restaurante nord-coreene sau misiuni comerciale, obligați uneori să muncească în mai multe locuri simultan pentru a câștiga bani în plus pentru regim, deși, de multe ori, nu sunt plătiți pentru orele suplimentare efectuate într-o altă locație decât cea oficială.
Personalul din restaurante face parte din cele 50.000 de persoane trimise în străinătate de regimul de la Phenian, cu scopul de a-l ajuta să facă față sancțiunilor economice impuse de Occident și de ONU. Cele în jur de 130 de restaurante deschise în aproximativ 12 state precum China, Vietnam sau Cambodgia îi asigură conducerii nord-coreene 10 milioane de dolari anual. Totuși, 30 dintre acestea au fost închise sau le-a fost suspendată activitatea, ca urmare a noilor sancțiuni ONU din luna martie.
Pe lângă aceștia, alți aproximativ 2.000 de nord-coreeni lucrează în Orientul Mijlociu. Însă, înăsprirea sancțiunilor internaționale a determinat autoritățile din Qatar să limiteze acordarea de vize muncitorilor nord-coreeni, iar Polonia a suspendat cu totul procesul.
De asemenea, potrivit unor surse media străine, autoritățile nord-coreene au trimis ilegal 30 de muncitori în minele de cărbune din nord-estul Chinei la începutul lunii iulie, după ce alte două sau trei tranșe separate fuseseră deja mutate în ultimele două luni, tot în minele chineze.
Conform unui studiu realizat de Ministerul Unificării din Coreea de Sud, numărul refugiaților nord-coreeni a crescut cu 22% anul acesta, ajungând la un total de 749 de persoane. Aceasta este prima creștere înregistrată de la venirea la putere a lui Kim Jong-un, întrucât datele arată că numărul lor a fost într-o continuă scădere din 2011 până în prezent: de la 2.706 în 2011 la 1.502 în 2012, 1.397 în 2014 și 1.276 în 2015. Acest declin a fost explicat printr-o îmbunătățire a economiei nord-coreene și o intensificare a măsurilor de pedepsire a dezertorilor, însă noile sancțiuni internaționale nu fac decât să slăbească economia și să pună presiune și mai mare pe popor. Astfel, executivul de la Seul se așteaptă ca până la sfârșitul acestui an, suma refugiaților care ajung în Sud să atingă cifra de 1.500 (30.000 per total).
Cea mai surprinzătoare „evadare” o reprezintă fuga din aprilie a 13 cetățeni nord-coreeni care lucrau într-un restaurant administrat de Phenian în portul chinez Ningbo. Grupul care a reușit să se refugieze în Coreea de Sud a fost urmat de alți trei muncitori care au dezertat în iunie.
Totuși profilul „dezertorului nord-coreean” nu e reprezentat doar de personalul din restaurante, ci chiar și de către diplomați sau militari. Astfel, oficiali sud-coreeni au declarat că doi diplomați de la ambasade ale Coreei de Nord în Africa și Asia, precum și un colonel care făcea parte din Biroul General de Recunoaștere (însărcinat cu operațiuni de spionaj și informații) au ajuns în Coreea de Sud în ultimul an.
Pentru a contracara și descuraja asemenea evenimente ce ridică probleme de securitate, îngreunează colectarea de fonduri pentru programul nuclear și balistic și reprezintă o pată de imagine la adresa statului și a liderului suprem Kim Jong-un, administrația nord-coreeană a sporit vigilența, trimițând în mai multe rânduri agenți de securitate fie pe lângă zonele unde lucrează cetățenii săi, fie la granița cu China. Potrivit unor surse diferite, 300 de agenți au fost mutați la început de iunie și alți 800 la câteva zile distanță, cu scopul de a le monitoriza fiecare pas și telefon dat. Și, pentru că încrederea lipsește într-un regim politic precum cel de la Phenian, autoritățile din Nord și-au luat ca măsură suplimentară de precauție rotirea efectivelor de agenți o dată la 3 luni, pentru a nu le permite acestora să comploteze cu oficialii pe care ar trebui să îi urmărească.
În plus, pe 26 iulie, au apărut în presă noi informații potrivit cărora Coreea de Nord ar fi trimis în China și țări din Asia de Sud-Est (Cambodgia, Laos) agenți a căror misiune este organizarea de atacuri teroriste împotriva cetățenilor sud-coreeni. Măsura ar fi strâns legată de fuga din primăvară a grupului de 13 muncitori nord-coreeni, interpretată de către Phenian drept o răpire a acestora de către autoritățile din Sud. Prin urmare, administrația de la Seul le-a cerut cetățenilor săi să fie vigilenți pe perioada vacanței de vară, atunci când călătoresc în China și în Asia de Sud-Est.
În aceste condiții, orice nouă tentativă de scăpare din Coreea de Nord devine din ce în ce mai dificilă și riscantă, ținând cont, în special, de faptul că cea mai folosită rută este cea în care China este țara de tranziție. Însă, autoritățile de la Beijing refuză să le acorde acestor „dezertori” dreptul la protecție potrivit drepturilor omului și refugiaților, considerându-i în schimb imigranți economici ilegali, motiv pentru care îi rețin câteva zile și apoi îi repatriază cu forța.
Deși pedepsele la care pot fi supuși dacă eșuează în încercarea lor de a fugi din Coreea de Nord și a se stabili într-un stat care acceptă să le acorde azil pot varia de la muncă silită pentru câțiva ani, până la tortură și chiar execuție, toate indiciile par să sugereze că aceste tentative de „evadare” nu vor înceta să existe. Condițiile de trai dificile, lipsa hranei, dar și a oricărei libertăți și munca forțată sunt doar câteva dintre motivele ce vor reuși în continuare să depășească orice teamă a acestor oameni în drumul lor către o nouă viață.
Comenteaza