O victorie pentru democrație și un început de drum pentru Myanmar

Democrația nu a avut o perioadă foarte bună în ultima vreme, nici în Asia de Sud-Est, nici în lume. Vremea protestatarilor care răsturnau guverne autocrate a trecut, iar în urma lor au revenit alți autocrați sau au început războaie civile. Nici în Asia de Sud-Est lucrurile nu stau mult mai bine. În Thailanda, armata a rămas la putere și a amânat implementarea unei noi constituții și alegerile. În Cambodgia, înțelegerea dintre putere și opoziție s-a rupt, iar liderul opoziției a fost pus sub acuzare și se află în exil. Dar au existat și două vești bune în regiune: Myanmar și Sri Lanka. Alegerile din Sri Lanka de la începutul anului au produs o mare surprinză, aducându-l la putere pe Maithripala Sirisena, după nouă ani de administrație a lui Mahinda Rajapaksa. Dar mult mai importante au fost evenimentele din Myanmar.

RISAP a prezentat o analiză mai detaliată a scenei politice complexe din Myanmar înaintea alegerilor. Situația pe scurt ar fi aceasta: timp de peste 20 de ani, armata s-a aflat la putere, liderii principalului partid de opoziție, Liga Națională pentru Democrație (National League for Democracy – NLD) fiind închiși sau puși sub arest la domiciliu. Aung San Suu Kyi, laureată a premiului Nobel pentru Pace, era principala amenințare pentru generali și a petrecut aproape un deceniu și jumătate în arest la domiciliu. În 2008, generalii au luat decizia să organizeze alegeri și să lase puterea în mâna unor foști militari, îmbrăcați în haine de civili. În 2010 au fost organizate alegeri, boicotate de NLD. Partidul foștilor generali, Partidul Solidarității și Dezvoltării Uniunii (Union Solidarity and Development Party – USDP), a câștigat majoritatea în parlament, iar 25% dintre locurile parlamentare sunt rezervate armatei, prin constituție. NLD a participat totuși la alegerile parțiale din 2012, câștigând 43 dintre cele 44 de mandate disputate. Era clar pentru toată lumea că NLD va câștiga alegerile din 2015, cât timp acestea erau organizate corect. Nu era însă clar cât de convingătoare va fi victoria și nici dacă armata va transfera puterea către Aung San Suu Kyi.

Guvernul s-a ținut însă de cuvânt și a organizat alegeri libere și corecte. Singura pată, una destul de murdară, a fost eliminarea oricărui candidat musulman de pe listele principalelor partide și retragerea dreptului la vot etnicilor Rohingya. A fost consecința unui mediu politic care a devenit mai naționalist și mai religios, simțindu-se influența grupurilor budiste anti-musulmane. Lăsând acest aspect la o parte, partidului de opoziție i s-a recunoscut victoria electorală și a fost o victorie zdrobitoare, care a depășit orice așteptări. Partidul lui Aung San Suu Kyi a câștigat aproape 80% dintre locurile din parlament disputate (trei sferturi, celălalt sfert fiind rezervat armatei).

© RISAP

Astfel, chiar dacă armata are rezervate 25% din locurile din parlament, NLD va deține majoritatea parlamentară și va putea alege președintele țării. Din cauza actualei constituții, redactate de armată, Aung San Suu Kyi nu va putea însă deține această funcție. Dar ea a declarat că acest lucru nu va avea consecințe în practică, întrucât ea „va fi mai presus de președinte” și „va lua toate deciziile, ca președinte al partidului învingător”. Când a făcut aceste declarații, înainte de alegeri, au existat semne de întrebare dacă armata nu va profita de ocazie pentru a caracteriza situația ca fiind neconstituțională și pentru a menține puterea. Dar după alegeri au apărut semne îmbucurătoare.

Victoria lui Aung San Suu Kyi a fost oficializată la aproape două săptămâni de la alegeri, procesul de numărare a voturilor fiind foarte lent. Dar, odată ce situația a fost clară, armata pare a fi acceptat rezultatul. Aung San Suu Kyi a avut întâlniri atât cu președintele Thein Sein, cât și cu șeful armatei Aung Min Hlaing. Și mai interesant, ea s-a întâlnit și cu fostul lider Than Shwe, care a condus țara între 1992 și 2011. Acesta este considerat a avea încă un rol important în spatele scenei, deținând multă putere și influența. Întâlnirea a fost organizată de nepotul lui Than Shwe, care a postat pe Facebook o poză cu o bancnotă semnată de bunicul său, de Thein Sein și de Aung San Suu Kyi. Poza a fost interpretată ca fiind o confirmare a ascensiunii lui Suu Kyi, întrucât nepotul scrisese că ea fusese semnată de cei doi generali la momentul tranziției de putere din 2011. De asemenea, el și-a citat bunicul ca spunând că „Aung San Suu Kyi va fi viitoarea lideră a țării” și „eu o voi susține cu toată puterea mea, cât timp lucrează pentru binele țării”. Aceste vorbe au creat speranța că armata este dispusă să renunțe la putere.

De cealaltă parte, Aung San Suu Kyi a declarat în repetate rânduri că nu dorește să se răzbune și că nu îi va judeca pe generali, principalul său obiectiv fiind reconcilierea națională. Strategia ei este una foarte bună, întrucât armata ar putea renunța la putere cât timp este sigură că nu va fi atacată ulterior, iar rolul și influența ei vor rămâne intacte. Strategia pare a da și roade, un parlamentar al USDP declarând că articolul din Constituție care îi interzice liderei NLD să dețină funcția de președinte ar putea fi suspendat, deși aceeași Constituție nu prevede posibilitatea suspendării unor articole. Chiar dacă ar fi vorba doar de o voce solitară, propunerea este notabilă. Este însă și extrem de improbabil ca aceasta să fie implementată.

Dar chiar dacă Aung San Suu Kyi nu va ajunge președinte, este clar că ea va deține puterea. Partidul său este o creație centrată în jurul ei, cu puțini politicieni importanți și fără o structură clară. Este, deci, normal ca ea să ia deciziile importante. Această stare ridică la rândul ei întrebări despre cât de mult succes va avea viitorul guvern al NLD. Unii chiar se întreabă dacă Aung San Suu Kyi nu ar putea deveni, la rândul ei, un dictator. Toate aceste întrebări complică tranziția și succesul acesteia, întrucât nu este clar cât de pregătită este opoziția pentru a guverna o țară cu o administrație prost dezvoltată, care încă se află în stare de război civil în unele zone. Dar pe de-o parte, starea incertă a opoziției este probabilă văzută de armată ca fiind benefică: dacă guvernul NLD va eșua în probleme practice, poate votul de peste patru ani va acorda mai multă atenție economiei, iar USDP va obține rezultate mai bune. Este mult mai probabil ca armata să accepte tranziția de putere cât timp știe că ar putea reveni la putere peste câțiva ani.

În acest moment, tranziția pașnică pare a fi cel mai probabil scenariu. Recent, cele două mari partide au creat comitete speciale pentru transferul puterii și planifică întâlniri, astfel încât cei de la putere să îi pună la curent pe viitorii guvernanți cu problemele țării și cu pârghiile puterii. Întrebările importante sunt legate de modul în care va fi efectuată tranziția și ce va urma ei. Va nominaliza Aung San Suu Kyi pe cineva care este văzut ca fiind un adversar al armatei sau va încerca să aleagă o figură neutră? Odată ce își va fi instalat noul parlament și noul guvern, va încerca Aung San Suu Kyi să modifice constituția sau să reducă rolul și puterea armatei? Până acum, lidera opoziției pare a avut o poziție conciliantă, care lasă loc speranțelor. Dar echilibrul între schimbare și justiție va fi dificil de menținut.

Nu este clar ce impact va avea tranziția puterii asupra economiei Myanmarului sau asupra politicii externe a țării. Economia și problemele economice nu au fost un subiect important în cadrul alegerilor. NLD nu pare a avea experți reputați în domeniu economiei și nu pare a avea o platformă economică foarte clar definită. Același lucru este valabil și în domeniul politicii externe: Aung San Suu Kyi avea relații foarte bune cu capitalele occidentale, dar o parte din capitalul ei de imagine a fost pierdut din cauza lipsei de reacție în cazul etnicilor Rohingya. De asemenea, Aung San Suu Kyi a efectuat anul acesta o vizită la Beijing, la invitația liderilor chinezi. Invitația a fost văzută ca fiind o încercare a Beijingului de a-și asigura viitorul relației cu Myanmar indiferent de cine va fi la putere. Opțiunea naturală pentru Aung San Suu Kyi ar fi întărirea relațiilor cu SUA, Uniunea Europeană și Japonia, dar aceasta nu pare a dori să abandoneze relația cu China, fiind conștientă de beneficiile economice pe care le poate aduce.

Dacă politicianul Aung San Suu Kyi poate fi caracterizat într-un cuvânt, acesta ar fi pragmatic. Cel mai probabil, ea va da dovadă de pragmatism atât în probleme economice și de relații externe, cât și în problema tranziției de putere. Acest lucru este încurajator, în ciuda posibilelor critici pe care le poate genera din partea foștilor disidenți birmanezi, care o vor acuza că colaborează cu membrii fostului regim dictatorial. Cât timp colaborarea va ajuta la întărirea rădăcinilor democrației, chiar dacă asta înseamnă abandonarea unor pedepse pentru abuzurile din trecut, atunci ea ar putea fi un lucru bun pentru Myanmar.

Tranzițiile de putere sunt însă extrem de delicate și necesită multă atenție. De aceea, 2016 va fi un an vital în istoria Myanmarului. Ambele părți au interesul de a păstra intactă tânăra democrației a țării, care a permis ridicarea sancțiunilor și un adevărat boom economic. Investițiile străine directe au crescut de la 300 de milioane de dolari, în 2010, la aproape opt miliarde de dolari anul acesta, iar noua economie oferă oportunități imense și armatei, care încă deține controlul asupra unor industrii, precum industria jadului. Posibilitatea revenirii la regimul sancțiunilor ar trebui să fie un motiv suficient pentru armată ca aceasta să o accepte la putere pe Aung San Suu Kyi, chiar dacă aceasta nu va conduce într-un mod tocmai constituțional. Dar există și riscul ca formula lui Suu Kyi să eșueze, în cazul unor conflicte cu președintele propus sau în cazul în care partidul său se dovedește incapabil de a guverna un sistem în care armata încă deține o putere importantă.

Cele mai importante evenimente pentru viitorul Myanmarului vor avea loc în primele luni ale lui 2016, dar viabilitatea tranziției va fi confirmată pe parcursul anului. Întreaga lume speră că, în 2016, Myanmarul va oferi o victorie democrației, iar Aung San Suu Kyi va reuși să conducă țara pentru care luptă de mai bine de două decenii.