Începând cu 1993, când în Cambodgia au fost organizare primele alegeri libere, o dată la cinci ani, cetățenii cambodgieni sunt chemați la urne. Totuși, scrutin după scrutin, rezultatul a rămas același: de 33 de ani, Hun Sen este de nemișcat din funcția de prim-ministru.
În ciuda faptului că țara este o monarhie constituțională, prim-ministrul Hun Sen este cel care din 1985, pe când avea doar 32 de ani, a reușit să dețină în realitate întreaga putere în stat. Astfel că alegerile nu au făcut decât să reconfirme realegerea sa și a Partidul Poporului Cambodgian (Cambodian People’s Party – CPP) în funcțiile de putere de la Phnom Penh.
Cambodgia a cunoscut, între 1975 și 1979, unul dintre cele mai sângeroase regimuri politice, regimul Khmerilor Roșii. În această perioadă au murit aproximativ 1,7 milioane de oameni, adică 21% din populație. Regimul politic cambodgian a reușit să se reformeze însă de abia după invazia vietnameză din 1979 și instaurarea unui nou guvern comunist pro-sovietic. Hun Sen, care inițial a fost un membru al Khmerilor Roșii, a fugit în 1976 în Vietnam de teamă de a nu deveni o victimă a regimului condus de Pol Pot. Acesta va reveni în Cambodgia de abia în 1979 și se va alătura guvernului impus de Vietnam. În ciuda transformărilor majore la nivel mondial de după 1989, prin dispariția comunismului în Europa de Est și disoluția URSS-ului, Hun Sen a reușit să-și mențină regimul la putere apelând la unele reforme economice de natură neoliberală și prin abandonarea treptată a comunismului ca ideologie politică.
În ciuda acestor reforme economice, din punct de vedere politic, Hun Sen nu a reformat democratic țara. Deși partidul său a pierdut primele alegeri organizate de ONU în 1993, el va rămâne la putere prin cooptarea lui Norodom Ranariddh, fiul regelui și liderul partidului monarhist care a câștigat alegerile, și mai apoi prin înlăturarea acestuia în 1997. Acest lucru îi va permite să evite în continuare orice reformă politică, dar și să afirme, ca urmarea a schimbărilor de regim politic din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, din 2011: „Am un mesaj pentru oamenii care vor să vadă în Tunisia un model de urmat: Voi închide granițele și voi distruge câinii”. Afirmația a șocat atunci opinia publică internațională, dar nu a reușit să determine o schimbare internă a regimului lui Hun Sen.
Totuși, alegerile organizate pe 29 iulie 2018 rămân importante prin faptul că Hun Sen a reușit să își consolideze și mai mult puterea în mâinile sale, obținând un scor de aproape 80% din voturile exprimate. Inițial, înaintea anunțării rezultatelor oficiale, partidul de guvernământ a anunțat că a câștigat peste 100 de locuri, din cele 125 din Parlament. Pe 15 august au fost anunțate însă și rezultatele oficiale, iar partidul lui Hun Sen a câștigat toate cele 125 de locuri.
Rezultatele se pot explica prin scoaterea în ilegalitate a principalului partid de opoziție, Partidul Național al Salvării Cambodgiene (Cambodia National Rescue Party – CNRP), care în noiembrie 2017 a fost dizolvat de Curtea Supremă la cererea guvernului. Șeful partidului CNRP, Kem Sokha, a fost arestat și acuzat de trădare, iar 5.000 de oficiali aleși ai partidului au fost înlocuiți cu membri din partidul de guvernare. În acest context, Hun Sen a afirmat faptul că SUA susține CNRP pentru a realiza „o revoluție colorată” pentru înlăturarea guvernului.
În absența principalului partid de opoziție, partidul de guvernământ a devenit favoritul clar al alegerilor. Totuși, din cauza posibilității organizării unui boicot, guvernul a declarat ilegală absența de la vot. De asemenea, pentru a întări legitimitatea alegerilor, a invitat un număr de 50.000 de observatori din China, Myanmar și Singapore.
În ciuda opoziției din partea partidelor politice, a societății civile și a îngrădirii drepturilor la liberă exprimare, alegerile din Cambodgia s-au desfășurat cu participarea a 19 partide politice, majoritatea fiind însă partide foarte mici. Cu o rată de participare de 82,71%, partidul prim-ministrului Hun Sen a reușit să câștige toate locurile din Parlament, un rezultat fără precedent în ultimii 25 de ani. Rezultatul a fost văzut de opoziție ca o „moarte a democrației” și nicidecum ca o expresie a ei. Astfel că vicepreședinta CNRP, Mu Sochua, a afirmat: „29 iulie 2018 a marcat moartea democrației în Cambodgia, o nouă zi neagră în istoria recentă a țării”, cerând comunității internaționale să nu recunoască aceste alegeri.
În acest sens, Casa Albă a comentat evenimentul, printr-o declarație a secretarului de presă Sarah Sanders: „SUA va considera măsuri adiționale ca răspuns la alegerile și eșecurile recente ale democrației și drepturilor omului în Cambodgia, incluzând o creștere semnificativă a restricțiilor de viză anunțate pe 6 decembrie 2017”. Drept răspuns, purtătorul de cuvânt al guvernului cambodgian, Phay Siphan, a afirmat că declarația Casei Albe are rolul de a intimida țara sa: „Acest lucru este împotriva cambodgienilor care au mers la vot pentru a-și decide propria lor soartă”. Asemănător Statelor Unite, Uniunea Europeană a amenințat Cambodgia cu sancțiuni economice, ca rezultat al scrutinului din 29 iulie.
Doar China, care prin vocea purtătorului de cuvânt al Ministrului de Externe, Geng Shuang, a considerat ca valide aceste alegeri, declarând: „Alegerile parlamentare cambodgiene sunt o problemă internă a Cambodgiei.” De asemenea, acesta a transmis felicitările Chinei pentru „succesul alegerilor”. Acesta a făcut apoi un apel la comunitatea internațională pentru un ajutor constructiv pentru stabilitatea Cambodgiei și dezvoltarea sa. Pentru China, Cambodgia reprezintă un partener important în ceea ce privește Inițiativa Belt and Road. Cu ocazia vizite președintelui Xi Jinping din 2016, China a oferit Cambodgiei împrumuturi de 237 milioane de dolari, cât și anularea unei datorii de aproape 89 milioane de dolari. Investițiile masive chineze în economia cambodgiană au dus la creșterea numărului de locurilor de muncă, dar și la transformarea China în principalul creditor al acestei țări.
Ca rezultat al acțiunilor guvernului împotriva opoziției, SUA și-a retras ajutorul financiar acordat pentru alegeri, ceea ce a permis Chinei să acorde un ajutor de 20 de milioane de dolari pentru Comitetul Electoral Național. Banii au fost utilizați pentru achiziționarea de cabine de vot, laptopuri și calculatoare. De asemenea, ambasadorul chinez la Phnom Penh, Xiong Bo, a încercat să acuze Uniunea Europeană de implicare în procesul electoral prin sancțiunile economice în ceea ce privește taxele vamale, declarând în acest sens: „China va continua să extindă și să aprofundeze cooperarea sa cu Cambodgia în toate domeniile în special relațiile comerciale și pe cele economice”. Prin aceste acțiuni, guvernul chinez a dorit să se asigure că investițiile făcute în Cambodgia nu vor ajunge să fie blocate de noul guvern, după modelul celui din Malaysia. În iulie 2018 însă, o companie de securitate americană, FireEye, a acuzat guvernul chinez de implicare indirectă în procesul electoral cambodgian, prin spargerea sistemului de securitatea informatic al Comitetul Electoral Național.
În urma alegerilor din 2018, Hun Sen rămâne în continuare la putere, fapt ce va ridica multe probleme în ceea ce privește transformarea Cambodgiei într-o democrație reală, dar și în privința relațiilor cu SUA și UE. În acest context, singurul aliat extern al țării va rămâne China, care va continua să utilizeze Cambodgia ca pe un pion în jocul ei diplomatic cu ASEAN, dar și să mențină economia cambodgiană dependentă de investițiile chineze.
Comenteaza