Misterul zborului MH370: încă o pată neagră în istoria aviației

În 1937, când piloții navigau având soarele și stelele drept ghid, Amelia Earheart a dispărut cu tot cu avionul cu care zbura peste Pacific. 77 ani mai târziu, pe 8 martie 2014, 239 pasageri au urcat la bordul zborului Malaysia Airlines MH370 cu destinația Beijing, un zbor de rutină care ar fi trebuit să îi ducă acasă pe majoritatea. Însă și-a găsit sfârșitul la fel ca și Amelia – în tăcere, mister și multe semne de întrebare.

8 martie 2014, avionul decolează la 00:41 ora locală, iar la 01:07 totul părea să fie în ordine. O transmisie de rutină a unui computer de bord arată că totul funcționează și MH370 își respectă ruta. La 01:19, unul dintre piloți le spune „Noapte bună, Malaysia trei șapte zero” controlorilor de la sol, un mesaj des auzit la trecerea din spațiul aerian al unei țări în spațiul aerian al alteia, iar MH370 se pregătea să între în spațiul aerian al Vietnamului. După doar două minute, la 01:21, dispozitivul de recepție-transmisie automată al aeronavei încetează să mai răspundă. Un astfel de dispozitiv transmite de obicei la sol informații vitale precum numărul zborului, altitudinea sau viteza acestuia. Imediat, MH370 dispare din raza radarului militar thailandez, iar același radar va descoperi la 01:28 o aeronavă necunoscută cu o traiectorie total diferită de aceea pe care ar fi trebuit să o urmeze zborul malaysian. Computerul de bord care a realizat transmisia la 01:07 ar fi trebuit să semnalizeze încă o data prezența aeronavei peste jumătate de oră, însă la 01:37 a fost semnalată doar o tăcere suspectă din partea MH370. Chiar dacă niciun semnal nu mai este trimis din carlingă către sol, o aeronavă în aer încă mai poate fi detectată folosind radare. MH370 a apărut pentru ultima oară pe un radar militar din Malaysia la ora 02:15, iar coordonatele la care se afla aeronavă nu făceau parte din traiectoria acesteia. Radarul a semnalizat zborul ca trecând peste Pulau Perak, o mică insulă din Strâmtoarea Malacca, mult mai la vest decât ar fi trebuit să se afle.

Încercările de localizare a aeronavei au început la 02:40 și continuă până în ziua de azi. Zborul ar fi trebuit să își anunțe sosirea la 06:30 în Beijing, însă la 07:24 Malaysia Airlines i-a anunțat dispariția pe Facebook.

Căpitanul Simon Hardy, cu multă experiență pe aeronave de tip Boeing 777, încearcă să explice neregularitățile din traiectoria zborului. După pierderea contactului cu solul, MH370 a luat o curbă în formă de U și s-a întors în spațiul aerian al Malaysiei, zburând de-a lungul graniței cu Thailanda. „A trecut graniță dintre Malaysia și Thailanda de opt ori. Este mai probabil să fi fost o modalitate foarte exactă de zbor, decât o coincidență. Controlorii de trafic aerian din ambele țări ar putea presupune că aeronava se află în spațiul aerian al țării vecine și nu ar mai fi atenți la ea.“ Ceva mai ciudat se poate observa totuși când aeronavă se apropie de insula malaysiana Penang. „Ia o curbă ciudată. M-am gândit mult la asta și am realizat că seamănă cu ceva ce am făcut și eu în Australia peste Uluru. Din cauza faptului că itinerariul trece fix pe deasupra stâncii, nu o poți vedea prea bine pentru că dispare sub botul aeronavei. Ca să o vezi, trebuie să mergi puțin înspre stânga sau înspre dreapta, să treci de ea și apoi să iei o curbă lungă. Dacă ne uităm la traiectoria zborului MH370, vedem trei cotituri, nu una. Cineva se uita la Penang.” Iar Penang era locul de baștină al căpitanului aeronavei, Zaharie Shah, un scenariu care aduce aminte de cazul recent al zborului Germanwings 4U 9525.

Un alt pilot foarte familiarizat cu modelul Boeing 777, Steve Landells, acum un expert în securitate aeriană pentru Asociația Piloților Britanici, este reticent în a se pronunța cu privire la vreuna dintre teoriile apărute cu privință la zbor: „Multe dintre teorii presupun că nu era nimeni la comanda aeronavei, dar există doar trei modalități de a vira cu un 777. Poți să îl controlezi manual folosind cârma avionului, poți să pornești modul de pilot automat sau să pre-programezi o rută în computerul de navigație. Problema cu primele două metode este faptul că trebuie să fie cineva prezent în carlingă. Dar dacă era cineva în carlingă, atunci de ce nu a fost făcut niciun anunț prin radio?” Landells exclude posibilitatea ca sistemul electronic al aeronavei să nu mai fi funcționat. După cum amintește, ca un ultim resort în caz de nefuncționare a electronicelor la bord, există o baterie conectată la instrumentele căpitanului și la un radio, iar dacă aceasta nu putea fi folosită, aeronava are o elice la spate, numită turbină cu aer dinamic, care poate furniza suficientă energie pentru facilități de bază, inclusiv un radio, deci un semnal ar fi putut fi trimis.  Landells mai menționează o posibilitate, aceea a unui incendiu în carlingă, care „ar însemna că piloții ar trebui să plece din carlingă. Dar dacă s-ar fi întâmplat asta, cum de avionul a continuat să zboare pentru atât de mult timp cu un incendiu catastrofal la bord? Este foarte, foarte puțin probabil.”

Căutarea zborului a părut să dea roade la sfârșitul lunii iulie, când au fost găsite rămășițe din aripa unui avion pe o insulă din estul Africii. Reunion este o insulă aflată la 500 km depărtare spre est de Madagascar în apropiere de Mauritius, la aproximativ 4.000 de km de locul în care au avut loc majoritatea căutărilor zborului MH370. Cu toate acestea, este posibil ca rămășițele descoperite acolo chiar să aparțină zborului MH370, iar curenții din zonă susțin teoria. Circulația normală pe termen lung a curenților din apropierea suprafeței din sudul Oceanului Indian se desfășoară împotriva acelor de ceasornic, deci un obiect care ar intra în ocean în sud-vestul Australiei ar fi dus de curentul Australiei de Vest înspre nord, către Ecuator, apoi spre vest alături de curentul Ecuatorului de Sud, apoi spre coasta Africii, trecând pe lângă insula Reunion, susținut de curentul Mozambicului. O viteză rezonabilă de 15 cm/secundă ar duce obiectul la aproximativ 5-6.000 de km depărtare, pe parcursul a 15 luni – adică exact probabila traiectorie a rămășițelor zborului MH370.

Rămășițele au fost transportate în Franța, unde se află sub analiza unui birou BEA (autoritatea franceză responsabilă pentru investigații legate de aviația civilă) din Toulouse, iar pe 5 august prim-ministrul Malaysiei, Najib Razak, a confirmat că acestea fac parte din aeronavă dispărută în urmă cu mai bine de șaisprezece luni. Cu toate acestea, procurorul francez Serge Mackowiak a declarat precaut că fragmentul face într-adevăr parte dintr-o aeronavă Boeing 777, dar cei care investighează piesă vor continuă testele până când vor putea garanta faptul că rămășița provine din aeronavă folosită pe ruta zborului MH370.

Conform prim-ministrului Malaysiei, Najib Razak, căutările pentru MH370 reprezintă „cea mai mare investigație din istoria aviației”, fiind implicate 26 națiuni care au survolat în total o arie de 7.68 milioane km pătrați – 11% din suprafața Oceanului Indian și 1.5% din suprafața Pământului. Cu toate acestea, majoritatea alarmelor au fost false (precum cea din Maldive de la începutul lunii august) și niciun cadavru nu a fost găsit pentru a calma rudele care se află în neliniște de mai bine de un an.