Într-o călătorie de 9 zile, prin patru state sud-americane, premierul Chinei a promis investiții de zeci de miliarde de dolari într-o regiune aflată din ce în ce mai mult sub influență chineză.
Supranumită adesea „curtea din spate a SUA”, America Latină a găzduit în perioada 18-26 mai vizita prim-ministrului chinez Li Keqiang.
Într-o lume care pendulează între unipolaritate și bipolaritate, vizita premierului chinez a reprezentat un nou pas pentru China, fiind un real succes și contribuind la diminuarea tot mai clară a influenței americane în regiune, influență dictată de o Doctrină Monroe extinsă și în secolul al XX-lea.
Patru state – Brazilia, Columbia, Peru și Chile – au intrat pe agenda premierului chinez în turul său prin America Latină, toate patru fiind considerate piloni de rezistență ai dezvoltării economice a acestei regiuni.
Schimburile comerciale dintre America de Sud și China au cunoscut o creștere meteoritică, de la 12,6 miliarde de dolari în 2000 la aproximativ 263 de miliarde de dolari în 2014, China devenind a doilea mare partener economic al Americii Latine, după SUA și depășind UE.
În cadrul unei vizite în America Latină în 2014, președintele Chinei, Xi Jinping, a afirmat că relațiile dintre cele două regiuni trebuie să fie calculate urmărind formula 1+3+6 sau, altfel spus, „1 singur program, 3 motoare și 6 zone prioritare”. Cele trei motoare sunt reprezentate de comerț, investiții și cooperare financiară, iar cele șase zone prioritare sunt energia, resursele naturale, infrastructura, agricultura, bunurile manufacturiere și tehnologia informației și inovația.
De cealaltă parte, premierul Li a prezentat în Brazilia, prima sa oprire, modelul 3×3, model ce vizează cooperarea interregională sino-latin americană în trei calupuri de domenii: infrastructură, energie și informație; afaceri, societate și guvernare; mediul financiar, credite și asigurări.
Urmând aceste șabloane matematice expuse de cei doi lideri chinezi, putem trasa un model peste care poate fi suprapusă și înțeleasă mai bine vizita lui Li în America Latină.
Acordurile și parteneriatele semnate în cele patru state au vizat varii domenii, China dorind să-și asigure exclusivitatea asupra rezervorului de resurse sud american, cât și o piață de desfacere importantă pentru produsele sale. Pe de altă parte, America Latină are nevoie să depășească acea capcană a resurselor care îi ștrangulează dezvoltarea, dar momentan, trebuie să se concentreze pe ieșirea din criza generată de scăderea prețului materiei prime.
În cadrul parteneriatelor semnate de Li cu statele din America de Sud, fiecare stat s-a evidențiat printr-un acord încheiat pe a anumită ramură adiacentă modelelor menționate mai sus. Dacă Brazilia a semnat un parteneriat cu China pentru construirea unei căi ferate ce va lega Oceanul Atlantic de Oceanul Pacific, Columbia a mizat pe parteneriate culturale, lucru facilitat de statutul său de centru literar și țară de origine a lui Gabriel Gracia-Marquez. Peru a semnat contracte privind exporturile de materie primă – fiind unul dintre cei mai mari exportatori de cupru din America Latină – pe când Chile a încheiat un „swap valutar” cu China – lucru facilitat de o relație diplomatică de 45 de ani și de deținerea celui mai vechi acord de liber schimb încheiat de un stat sud-american cu China.
Brazilia
Prima și cea mai importantă oprire a prim-ministrului Li a fost în Brazilia, partener strategic al Chinei în regiune, cu care a dezvoltat o puternică relație datorită țelului comun pe care îl urmăresc în cadrul BRICS.
China ocupă doar locul al 12-lea în ierarhia investitorilor străini din Brazilia, fiind clasată după Venezuela și Argentina, dar comerțul dintre cele două state a evoluat mult mai rapid, ajungând de la 5,5 miliarde de dolari în 2003 la 83 de miliarde de dolari în 2012.
Urmând acest filon, China vrea să transforme Brazilia într-un cap de pod chinez în America Latină – pentru a facilita accesul la resurse, dar și pentru a introduce produsele chineze pe piața latin-americană. China excelează la capitolul infrastructură, iar America de Sud are nevoie disperată de construirea unei infrastructuri care să-i faciliteze dezvoltarea economică și să fenteze „capcana resurselor”.
China a propus construirea unei rute feroviare de 3.500 de km, numită „Două Oceane”, rută ce va lega Porto do Açu din Brazilia, de Portul Ilo din Peru, traversând regiunea amazoniană și munții Anzi. Astfel, tehnologia chineză privind infrastructura pătrunde și în Brazilia, după ce China a construit și îmbunătățit căi ferate și în Venezuela și Argentina.
O investiție ce va ajunge la 10 miliarde de dolari, ruta Brazilia-Peru pare a fi contraponderea terestră a Canalului Panama. Calea ferată va transporta aproximativ 21 de milioane de tone de bunuri asiatice către portul peruvian, iar pe termen lung se așteaptă ca această capacitate să crească la 35 de milioane de tone.
Pe lângă avantajul de a conecta Oceanul Pacific cu cel Atlantic, ruta trans-amaericană reprezintă și o haltă importantă pentru colectarea materiilor prime. Ruta Brazilia-Peru nu a fost aleasă la întâmplare, Peru fiind al doilea cel mai mare producător de cupru din America Latină, după Chile. Pentru Brazilia ruta înseamnă o binecuvântare în materie de transport, statul brazilian dispunând de o rețea feroviară uzată, ce reprezintă aproximativ 24% din capacitatea totală a sistemului de transport brazilian.
Port do Açu, supranumit și „drumul către China” este cel mai mare complex portuar din lume, capabil să găzduiască vase cargo chinamax de 380 metri lungime și cu o greutate de 400 de mii de tone. Portul a fost îmbunătățit prin intermediul unei investiții chineze de 1,6 miliarde de dolari.
Construcția căii ferate a stârnit numeroase polemici de-a lungul Americii de Sud, ca urmare a angoaselor dezvoltate de frica sud-americanilor privind un posibil neocolonialism, dar mai ales de temerile privind nerespectarea normelor de siguranță a mediului.
Pe lângă această investiție mamut în infrastructura Braziliei, China a mai parafat un acord de 1,3 miliarde de dolari pentru a cumpăra, prin intermediul companiei Tianjin Airlines, 22 de avioane comerciale de la Embraer Brazilia.
Li a mai semnat și un acord financiar de aproximativ 7 miliarde de dolari pentru a ranforsa creșterea economică a companiei de stat braziliene, Petrobras, care a cunoscut un impas din cauza scandalului de corupție în care a fost implicată. Acordul vine să întărească un o altă înțelegere prin care China Development Bank i-a dat la începutul acestui an 3,5 miliarde de dolari.
China a ridicat și restricțiile asupra cărnii de vacă, impuse Braziliei în 2012 ca urmare a temerii de contaminare a populației chineze cu boala vacii nebune.
Columbia
Li a marșat în Columbia pe latura culturală a parteneriatelor Chinei cu America de Sud, semnând două acorduri privind acordarea de burse studenților columbieni pentru a studia în China, un prim pas în crearea unui comunități sino-latino-americane cu un destin comun.
China cumpără 10% din exporturile Columbiei, fiind al doilea partener comercial al Columbiei, după SUA, iar schimburile comerciale dintre cele două state au ajuns în 2014 la 17 miliarde de dolari.
China dorește să inițieze un plan de dezvoltare a portului Buenaventura, principalul punct comercial sino-columbian.
Premierul Li i-a mai oferit Columbiei suma de 8 milioane de dolari pentru a-și reveni după conflictele pe care le-a suferit ca urmare a unor mișcări insurgente.
Peru
Peru va găzdui, prin intermediul portului Ilo, unul dintre capetele de linie ale rutei celor „Două Oceane”. Văzută ca o rută a materiilor prime, calea ferată va consolida cooperarea între statele din regiune, cât și între America Latină și China. Acest proiect este perceput ca un parteneriat win-win, atât China, cât și America de Sud ar obține beneficii de pe urma realizării acestui proiect – prin dezvoltarea infrastructurii sud-americare și prin exportarea tehnologiei și produselor chineze în regiune.
China este al doilea partener comercial al Peru, comerțul între cele două state fiind în 2013 de 14.66 miliarde de dolari.
China dorește o cooperare mai strânsă cu Peru privind anumite tipuri de resurse, cât și una privind sectorul financiar (acorduri financiare și swap valutar).
China are un acord de liber-schimb cu Peru și își încurajează oamenii de afaceri din Peru să participe la creșterea exporturilor către acest stat.
Chile
Chile a fost primul stat din America Latină care a recunoscut Republica Populară Chineză, în 1970, iar în acest an se sărbătoresc 45 de ani de relații diplomatice, moment oportun pentru China și Chile să încheie un acord de swap valutar și să-și actualizeze tratatul de liber-schimb.
Privind „swap-ul valutar”, acordul a fost stabilit pe o durată de 3 ani, la o valoare de 22 de miliarde de yuani (3,6 miliarde de dolari), cu Banca Centrală a Chilelui.
China Construction Bank a fost desemnată drept bancă de clearing în Chile (prima de acest tip din America Latină), lucru care va facilita și mai mult tranzacțiile și folosirea yuanilor în America de Sud.
Volumul schimburilor comerciale între cele două state a crescut de patru ori în ultimele decenii, ajungând la peste 34 de miliarde de dolari în 2014.
De asemenea, vizita lui Li în Chile a reușit să ducă la anularea de la 1 iulie a vizei turistice pentru chinezi.
∗
Relația China-America de Sud dorește să se bazeze pe cooperare complementară, dată de o situație win-win și poate fi menținută atât timp cât China și statele din America Latină vor aplica teoria avantajului comparativ și nu vor deveni din parteneri, competitori.
China va trebui să reușească să-și mențină poziția în relația Sud-Sud, într-o perioadă în care încercă tot mai mult să se definească drept o putere din zona de „Nord”. Acest lucru trebuie atent gestionat de o Chină avidă după resurse naturale în relația cu un continent care trăiește sub teroarea unui posibil „neocolonialism” și a căderii în capcana resurselor rare.
China trebuie, de asemenea, să-și calculeze foarte bine pașii în America de Sud și să creeze acel echilibru economic pe care îl promovează la nivelul discursului. Mai precis, China nu trebuie să vadă în America Latină doar un câmp de extracție a materiilor prime și o piață de desface a produselor chineze. Tarifele mici impuse materiei prime, diametral opuse celor aferente bunurilor finite, pe care China ajunge să le exporte în regiunea sud-americană sau modul în care acceptă să rezolve conflictele iscate de ruta materie primă – produs finit (vezi Argentina și povestea sosului de soia) nu creează acea arhicunoscută sintagmă de cooperare win-win promovată de China.
Comenteaza