LDP: partidul cu un sigur lider?

Mandatul actualului prim-ministru japonez Shinzō Abe în fruntea Partidului Liberal-Democrat (Liberal Democatic Party – LDP) se va termina la sfârșitul lunii septembrie a acestui an și, drept urmare, vor fi organizate noi alegeri pentru președinția partidului. Regulile interne ale partidului specifică faptul că alegerile trebuie să fie organizate într-un interval de 10 zile înainte de terminarea mandatului actualului președinte, iar presa japoneză citează surse care spun că majoritatea membrilor de partid ar prefera ca data alegerilor să fie stabilită pentru 20 septembrie.

Dincolo de data alegerilor, care va fi stabilită luând în calcul și agenda diplomatică a guvernului, Partidul Liberal-Democrat se mai confruntă cu o dilemă: aceea a unui posibil contracandidat pentru Abe. Deși cele mai recente sondaje de opinie constată o scădere a încrederii populației în actuala guvernare, după toate aparențele, Abe se bucură încă de o largă susținere în cadrul propriului partid, așa că este foarte probabil să fie reales în fruntea acestuia fără să aibă măcar un competitor. De altfel, dorind să transmită publicului larg un mesaj puternic de unitate și stabilitate a principalului partid de guvernământ, oficiali de rang înalt și-au exprimat sprijinul pentru Abe.

Opțiunea unei competiții constructive

În ciuda acestor declarații, există și voci din interiorul partidului care pledează pentru ideea unei competiții care să faciliteze o dezbatere între diverse opțiuni politice, iar aceste voci nu ar trebui ignorate. În favoarea acestei idei se poate aduce argumentul că, și în eventualitatea în care Abe ar câștiga (lucru foarte probabil să se întâmple), o competiție între doi candidați le-ar indica alegătorilor japonezi că Abe nu este singura opțiune din cadrul partidului, evitând în acest fel pericolul de a îndepărta definitiv acel segment de populație care nu se identifică cu stilul de a face politică al actualului premier. De exemplu, prezentarea unei atitudini nuanțate în ceea ce privește subiectele de actualitate pentru societatea japoneză, așa cum este acela al reinterpretării Articolului 9 din Constituția Japoniei cu privire la dreptul de apărare colectivă sau acela al relației Japoniei cu țări precum China sau Coreea de Sud, ar putea dovedi faptul că în interiorul partidului aceste probleme sunt dezbătute și tratate cu seriozitate. Realegerea lui Abe în fruntea partidului fără ca măcar să existe un vot ar transmite un semnal negativ: acela că în interiorul partidului de guvernământ nu există o alternativă la actualul său lider și, mai ales, că cel mai puternic partid din Japonia nu are resursele necesare pentru a forma noi lideri. În plus, asocierea Partidului Liberal-Democrat exclusiv cu imaginea lui Shinzō Abe nu este sănătoasă pentru viitorul partidului. O dependență prea mare a oricărui partid de capitalul electoral pe care îl poate aduce (sau nu) liderul său nu poate fi decât îngrijorătoare.

Un contracandidat femeie?

În presa japoneză a circulat numele unui posibil contracandidat pentru Abe, iar numele este, poate spre surprinderea multora, acela al unei femei: Seiko Noda. Seiko Noda este în prezent președintele Consiliului Executiv al Partidului Liberal-Democrat și, de asemenea, unul dintre puținii membri importanți ai partidului care l-au criticat pe Abe. Într-un interviu acordat agenției Bloomberg, Seiko Noda și-a exprimat propriile incertitudini cu privire la reinterpretarea Articolului 9 și a deplâns lipsa de informare din cadrul societății japoneze cu privire la această problemă sensibilă. De asemenea, ea a ridicat și problema scăderii popularității acțiunilor guvernului, criticându-și colegul Kōmura Masahiko (vicepreședinte al Partidului Liberal-Democrat) care în cadrul unei emisiuni televizate declarase că actuala guvernare este gata să-și sacrifice popularitatea pentru a „face ceea ce este bine pentru țară”. Cei care vor fi sacrificați, spune Noda, sunt de fapt membrii tineri ai partidului. Deși a negat că ar avea deocamdată vreo intenție să candideze la alegerile din septembrie, ea nu a ezitat să afirme faptul că va candida atunci când „stare actuala va deveni o povară pentru cetățeni”, susținând că pe viitor Japonia va avea nevoie de un premier care să se ocupe mai mult de afacerile interne și care să ofere soluții pentru probleme acute precum rata scăzută a natalității și îmbătrânirea populației. Presupunând că în viitor va exista o competiție între Abe și Noda, am putea să ne imaginăm câștigul care ar rezulta: pe lângă faptul că Japonia va transmite un mesaj pozitiv lumii întregi, demonstrând că are o clasă politică suficient de matură încât să nu judece în funcție de sex, faptul că o femeie candidează pentru cea mai importantă funcție din cadrul celui mai mare partid din Japonia s-ar înscrie perfect în linia politicii lui Abe de a promova o participare mai activă a femeilor în funcții cheie din cadrul societății japoneze.  Și, drept dovadă că cei care se tem de faptul că o competiție de acest fel ar transmite un mesaj de instabilitate nu au neapărat dreptate, am putea lua exemplul lui Sadakazu Tanigaki, contracandidatul lui Abe pentru șefia partidului la alegerile interne din 2012. După ce a câștigat alegerile, Abe i-a oferit lui Tanigaki postul de secretar-general al partidului, în încercarea de a folosi legăturile pe care acesta din urmă le avea cu mediul politic din China în scopul remedierii relațiilor cu această țară. Cooperarea este, deci, posibilă chiar și între foști rivali, iar de aceea o competiție între Abe și Seiko Noda nu ar face decât să transmită publicului că Abe este serios în încercarea sa de a oferi un imbold îmbunătățirii statutului femeii în Japonia.

Ceea ce este important de reținut este că o realegere fără măcar cea mai mică competiție nu l-ar reconfirma pe Abe drept un lider demn de încrederea poporului său, ci pur și simplu ar demonstra că, oricum, nu există altă variantă. Iar lipsa de alternative nu este ceea ce are nevoie Japonia într-un context geopolitic tot mai complicat.