Agenția Casei Imperiale a Japoniei a transmis pe data de 8 august un mesaj televizat al Împăratului Japoniei, Akihito, în care acesta își exprimă preocupările față de viitorul instituției imperiale, cât și față de abilitatea sa de a îndeplini sarcinile pe care aceasta le presupune. În vârstă de 82 de ani, Împăratul Akihito a dorit să se adreseze în mod personal poporului japonez în urma zvonurilor din ultimele săptămâni cu privire la intenția sa de a abdica în viitorul apropiat.
„Cum mă aflu la vârsta de peste 80 de ani și sunt momente în care simt anumite constrângeri în ceea ce privește condiția mea fizică, în ultimii ani am început să mă gândesc la anii mei în calitate de împărat și să cuget asupra rolului și îndatoririlor mele ca împărat în zilele ce vor veni”, a mărturisit Akihito.
Luând în considerare sănătatea sa și sarcinile pe care trebuie să le îndeplinească, Împăratul a mai precizat: „Când mă gândesc la faptul că starea mea de sănătate este într-un declin treptat, sunt îngrijorat de faptul că va deveni dificil pentru mine să-mi îndeplinesc sarcinile în calitate de simbol al statului, cu întreaga mea ființă, așa cum am făcut până acum”.
Poate fi de apreciat că Împăratul Akihito a dus o viață în serviciul păcii și al vindecării, luând în considerare istoria încărcată a Japoniei din secolul al XX-lea și a moștenirii războiului. A urcat pe Tronul Crizantemelor la vârsta de 55 de ani, după moartea tatălui său, controversatul Împărat Hirohito, în timpul căruia Japonia a cunoscut Epoca Showa (Iluminată), marcată atât de dezastrul militarismului și al războiului, cât și de renașterea statului nipon sub forma Miracolului Japonez.
În ceea ce privește sănătatea, Akihito a avut două intervenții chirurgicale, prima în 2003 pentru îndepărtarea cancerului de prostată, iar în 2012 o intervenție bypass. Deși se află în continuare sub o supraveghere medicală foarte riguroasă, de-a lungul anilor, pe măsură ce Împăratul a înaintat în vârstă, iar sănătatea i s-a deteriorat, Agenția Casei Imperiale a căutat să-i reducă tot mai mult activitățile solicitante din program.
Din punct de vedere politic, împăratul nu are nicio responsabilitate, însă este principalul simbol al unității și al suveranității statului, având un puternic impact asupra societății. Din punct de vedere legal, ideea abdicării ridică numeroase probleme pentru sistemul imperial, luând în considerare actualele prevederi ale Constituției, cât și ale Legii Casei Imperiale, ce nu conțin nicio clauză privind posibila abdicare a unui împărat. Din punct de vedere istoric, ultimul împărat japonez care a abdicat a fost împăratul Kokaku, în 1817, în Era Edo a shogunatului Tokugawa.
Foarte important, din punct de vedere legal, este de precizat că va fi instituită o regență regală în cazul în care „împăratul este afectat de o boală serioasă, mintală sau fizică, sau există o piedică serioasă și nu este în măsură să întreprindă actele sale în problemele de stat”. Cu privire la acest aspect, Împăratul Akihito a precizat în mesajul său că: „O regență ar putea fi stabilită pentru a acționa în locul împăratului când acesta nu-și poate îndeplini îndatoririle din motive precum faptul că nu a ajuns încă la vârsta necesară sau este grav bolnav. Chiar și în asemenea cazuri, cu toate acestea, nu schimbă faptul că împăratul continuă să fie împărat până la sfârșitul vieții sale, în ciuda faptului că este incapabil să își îndeplinească îndatoririle sale de împărat.”
Împăratul și-a exprimat și îngrijorarea pentru reacția societății și modul în care starea de sănătate a împăratului afectează poporul japonez. Este de amintit astfel reacția Japoniei din data de 7 ianuarie 1989, sfârșitul perioadei Showa. În acele momente lua sfârșit regimul împăratului în numele căruia Japonia a purtat cel de-al Doilea Război Mondial, însă aceeași persoană a intervenit personal, în ciuda practicilor politice, pentru pune capăt războiului. La vremea respectivă, poporul japonez a fost profund îndurerat și afectat, chiar puternic demoralizat, Împăratul Hirohito, principalul simbol al unității, fiind foarte apreciat pentru efortul întreprins pentru a ridica Japonia din cenușă și pentru a o îndrepta spre un viitor pacifist și prosper. Hirohito a fost, de asemenea, primul împărat care a interacționat cu publicul, amintind faptul că după război a renunțat la statutul divinității. Poate fi interpretat că această teamă de a îndurera poporul japonez este unul dintre motivele pentru care Împăratul Akihito vrea să fie succedat pe Tronul Crizantemelor de fiul său în vârstă de 55 de ani, Prințul Moștenitor Naruhito, cât încă este în viață.
În ceea ce privește modificarea constituției sau a Legii Casei Imperiale, acestea sunt două subiecte foarte controversate, care sunt dezbătute atât de clasa politică, dar și de opinia publică din Japonia, dar și de mediul academic internațional. Împăratul fiind definit în primul articol al Constituției drept „simbolul statului și al unității poporului, derivându-și poziția din voința poporului în care rezidă puterea suverană”, dezbaterea aduce în discuție modurile în care instituția imperială și stabilitatea acestea ar fi afectate în cazul implementării unei prevederi asupra posibilității abdicării. În ceea ce privește autoritatea împăratului asupra modificării legii sau a constituției, însăși articolul 4 specifică faptul că împăratul „va întreprinde numai acele acte în materie de probleme de stat care sunt prevăzute în Constituție și nu va avea puteri asociate guvernului”. Astfel, împăratul este lipsit de putere politică, problemele legate de modificarea constituției și a legilor revenind poporului japonez, Dietei și ulterior Guvernului.
Prim-ministrul Shinzō Abe a declarat, după transmiterea mesajului Împăratului, că „trebuie să luăm în considerare cu mare atenție ceea ce este posibil”, sugerând că guvernul ar putea fi deschis unor modificări ale legislației care să asigure o succesiune mai ușoară.
Printre principalele probleme pe care actuala Lege a Casei Imperiale le ridică se numără posibilitatea abdicării, succesiunea pe linie masculină, în contextul în care familia imperială predomină sexul feminin, precum și criteriile pe care posibilitatea abdicării le-ar ridica. Spectrul politic de dreapta, conservator, se teme că implementarea anumitor reforme ar destabiliza instituția imperială și ar genera chiar o anumită influență politică asupra Tronului Crizantemelor.
Există de asemenea interpretarea că în cazul unei abdicări, sintagma „voința poporului” din Articolul 1 al Constituției ar solicita o unanimitate din partea Dietei. Atenția este acordată viitorului instituției imperiale pe termen lung, amintind astfel că după prințul moștenitor Naruhito, sistemul de succesiune va întâmpina dificultăți. Poate fi apreciat că viitorul Japoniei se află între reformă și conservatorism, luând în considerare faptul că membrii familiei imperiale sunt într-un număr predominant de sex feminin, iar Legea Casei Imperiale aplică succesiunea pe linie masculină, motiv pentru care este atât de dezbătuta necesitatea modificării ei. De asemenea, viitorul împărat trebuie să ducă mai departe povara moștenirii războiului și să se asigure că Japonia va rămâne un puternic susținător al pacifismului mondial. Viitorul împărat trebuie să continue efortul lui Akihito de a fi aproape de poporul său în momentele de nevoie, precum calamitățile naturale sau alte încercări.
Mesajul televizat al Împăratului Akihito este cel de-al doilea mesaj transmis către public, din timpul regimului său. Primul mesaj a fost transmis în martie 2011, după ce Japonia a fost zguduită de tragedia cutremurului puternic de 9 grade, a tsunamiului și a dezastrului nuclear de la Fukushima.
Comenteaza