Cel mai mare dezastru nuclear după cel de la Cernobîl din 1986, accidentul nuclear de la Fukushima din 11 martie 2011 a dus la contaminarea unei arii de peste 600 km2, afectând nu doar orașele din împrejurimi, ci și ecosistemul și oceanul, după ce cantități mari de material radioactiv s-au revărsat în apa. Accidentul s-a produs după ce a avut loc un cutremur de 9 grade pe scara Richter, urmat de un tsunami care a curmat viețile a mii de oameni și a distrus mai multe localități. Ca urmare a contaminării, mai multe orașe au fost abandonate, iar accesul în această zonă a fost interzis, sute de mii de oameni fiind nevoiți să își părăsească locuințele și bunurile.
Astfel, de peste cinci ani, Fukushima și o serie de alte orașe precum Tomioka, Okuma, Futaba sau Namie sunt închise și lăsate în paragină, nivelul de radiație fiind încă peste normele admise, autoritățile temându-se de efectele contaminării.
În prezent, studiile realizate de autorități arată că efectele asupra ecosistemului au fost majore, iar contaminarea radioactivă este încă foarte ridicată. Recoltări realizate în urmă cu câteva zile pe coasta din zona Fukushima, arată că nivelul de contaminare este de sute de ori mai mare decât în anii precedenți dezastrului nuclear din 2011, iar râurile sunt de 200 de ori mai contaminate decât sedimentele oceanului. Mai mult, datele recente arată că 600 de tone de combustibil radioactiv provenit de la cele trei reactoare ale centralei nu au fost încă găsite, iar încercările de găsire și de curățare a combustibilului scurs sunt extrem de dificile din cauza nivelului ridicat de iradiere care distruge roboții special creați pentru a pătrunde în zona cea mai contaminată.
De asemenea, TEPCO, compania care opera reactoarele și este responsabilă cu decontaminarea, se confruntă și cu problema distrugerii a 10 milioane de pungi de plastic cu pământ contaminat, care încă nu au fost luate din apropierea centralei nucleare. Depozitarea sau distrugerea acestora este un proces dificil și scump, guvernul japonez plătind TEPCO în total cu 70 de miliarde de dolari pentru a curăța și elibera terenul de resturile centralei nucleare. Fostul prim-ministru al Japoniei în 2011, Naoto Kan, afirma însă că acest proces va dura cel puțin 40 de ani, iar cheltuielile se vor ridica la peste 240 de miliarde de dolari. În aceste condiții, reîntoarcerea cetățenilor evacuați în 2011 este puțin probabilă, întrucât decontaminarea va fi lentă, iar pădurile, apele și solul vor conține elemente radioactive pentru o lungă perioadă de timp.
Recent, Keow Wee Loong, un fotograf din Malaysia, a reușit să pătrundă în zona restricționată și să surprindă o serie de imagini cu magazine pline cu produse vechi, chioșcuri cu reviste și ziare din 2011, case părăsite. Acesta a descris orașul ca pe o planetă pustie, ca pe o experiență asemănătoare jocurilor video și filmelor apocaliptice. În urmă au fost lăsate și animalele de casă care acum s-au sălbăticit și au vrut să îl atace, povestește acesta. Deși era recomandat să poarte un echipament de protecție, Loong a trebuit să renunțe la echipament, deoarece a pierdut banii necesari, mai precis 2,880 de dolari. Colegii săi însă, un asistent și un translator japonez, au decis însă să îl însoțească fără echipament în zona contaminată. Loong nu este, însă, singurul fotograf care a obținut accesul la aceste zone restricționate. De asemenea în 2013 o echipă a Google Maps a filmat mai multe străzi din orașul abandonat Namie.
Procedurile de eliminare a reziduurilor chimice și de decontaminare a zonelor afectate vor dura o lungă perioadă de timp, întrucât gradul de iradiere în zona reactoarelor chimice este mult prea ridicat pentru a permite căutarea combustibilului pierdut. În prezent, compania TEPCO nu dispune încă de tehnologia necesară pentru a extrage combustibilul topit scurs în pământ, iar eforturile de realizare a unei astfel de tehnologii durează. Din septembrie 2015, guvernul japonez a început să ridice interdicțiile și să permită oamenilor să se reîntoarcă treptat în orașele lor, astfel că până în primăvara anului 2017, autoritățile speră ca 70% dintre aceștia să se întoarcă. Oamenii însă se tem de efectele radiațiilor și afirmă că nu există o educație privind iradierea. Mai mult, mulți dintre aceștia au dat în judecată guvernul și compania TEPCO, deoarece odată cu reîntoarcerea lor în orașele abandonate, cele două intenționează să stopeze plata compensațiilor.
Zona care înconjoară centrala nucleară de la Fukushima va rămâne însă contaminată pentru o lungă perioadă de timp, mai ales în condițiile în care autoritățile încă nu au reușit să detecteze cele 600 de tone de combustibil topit și nici nu au tehnologia necesară pentru a-l extrage din sol.
Comenteaza