Mediul academic din Indonezia exercită presiuni asupra decidenților de la Jakarta, astfel încât aceștia să-și asume o poziție privind disputele din Marea Chinei de Sud și să renunțe la politica de neutralitate.
Pe fondul disputelor din Marea Chinei de Sud cu privire la suveranitate și revendicări teritoriale, Indonezia se află într-o poziție din ce în ce mai delicată. De ani buni, cel mai mare stat musulman din lume a dus o politică care se bazează pe relații bilaterale de bun augur, conformându-se cu strategia pe termen lung a Indoneziei numită „un milion de prieteni, zero dușmani”. Această strategie reprezintă întruchiparea diplomației pe mai multe paliere, prin care Indonezia își dorește să joace un rol mai important la nivel regional, consolidând totodată relațiile de cooperare cu țările din întreaga lume. Cu toate acestea, geografia își spune din nou cuvântul și demonstrează că încă joacă un rol determinant în conturarea politicii unui stat, câteodată ignorând unele considerente de ordin ideologic ale decidenților. Ținând cont de acțiunile din ce în ce mai agresive ale Chinei în Marea Chinei de Sud, Indonezia se vede pusă într-o poziție în care politica de neutralitate nu mai este viabilă, deoarece la mijloc se află interesul național. Recent, mediul academic din Indonezia începe să exercite presiuni asupra guvernanților pentru ca poziția statului indonezian cu privire la chestiunea Mării Chinei de Sud să prindă contur și să nu lase loc ambiguității.
Pe data de 12 iulie 2016, Curtea Permanentă de Arbitraj (CPA) de la Haga s-a pronunțat în cazul adus în fața instanței de către guvernul filipinez, cu privire la contestațiile legate de revendicările teritoriale ale Chinei în Marea Chinei de Sud. Guvernul filipinez a adus litigiul în fața CPA la Haga la începutul anul 2013, însă China argumentează că CPA nu are jurisdicție asupra chestiunii, iar astfel a recurs la boicotarea procedurilor în nenumărate rânduri. Mediul academic de la Jakarta, în frunte cu Melda Kamil Ariadno, profesoară de drept internațional în cadrul Universității din Indonezia, a cerut în mod insistent ca rezoluția CPA să fie recunoscută, fiindcă astfel Indonezia își va consolida respectul față de dreptul internațional, și va intra în grația comunității internaționale. Conform profesoarei Ariadno, un astfel de demers ar crea un precedent pentru restul țărilor din regiune pentru a se opune pretențiilor Chinei bazate pe nerespectarea dreptului internațional.
Chestiunea este mult mai delicată decât o recunoaștere oficială a unui verdict din partea unei instanțe juridice internaționale. Ea reverberează înspre economie și într-un final implică interesul național. Dilema cu care se confruntă Indonezia are la mijloc însăși politica ei din regiune, și anume, cea de neutralitate pe care a vehiculat-o în ultimii ani. Pe de o parte, dacă va alege să recunoască hotărârea CPA, indiferent de rezultat, aceasta ar compromite relațiile sale cu China, care rămâne cel mai important partener economic din zonă. Pe de altă parte, dacă va alege să nu ia în considerare decizia Curții de la Haga, Indonezia va face un pas decisiv în privința orientării sale geopolitice, asta cel puțin din punctul de vedere al comunității internaționale.
Ecuația se complică și mai mult din cauză factorului „Natuna”.Având în vedere că, statul indonezian nu emite pretenții legate de revendicări teritoriale în Marea Chinei de Sud, este de la sine înțeles faptul că guvernanții de la Jakarta adoptă în continuare politica de neutralitate. Însă, așa numita nine-dash line a Chinei[1] indică faptul că revendicările Chinei se suprapun cu zona economică exclusivă a Indoneziei, în regiunea insulelor Natuna, care este bogată în resurse. Arhipelagul Natuna a fost de asemenea martorul unor tensiuni în ultima perioadă; vase chineze de pescuit au pătruns în zona economică exclusivă a Indoneziei, iar aceste acțiuni ale Chinei au fost întâmpinate de răspunsuri militare din partea Indoneziei. Punctul culminant a fost atins atunci când un vas chineze a fost capturat de marina indoneziană împreună cu echipajul acestuia format din 7 membri. Purtătorul de cuvânt al Forțelor Navale Indoneziene, Amiralul Edi Sucipto, a declarat că Indonezia nu va ezita să ia măsuri împotriva oricărui stat care va încălca suveranitatea Indoneziei. Declarația amiralului indonezian a fost completată de vizita președintelui Joko Widodo, alias Jokowi, în insulele Natuna, cu scopul de a transmite un mesaj clar Beijingului, cum că acestea intră sub suveranitatea Indoneziei. Pe de altă parte, justificarea Beijingului cu privire la pătrunderile în arhipelagul Natuna este bazată pe utilizarea liniei în nouă puncte (nine-dash line) de pe hărțile sale încă din anii ’40, dar Filipinele contestă această revendicare invocând că nu are temei în baza dreptului internațional.
Ca urmare a verdictului Curții Permanente de Arbitraj de la Haga, care a favorizat partea filipineză, Indonezia a făcut un apel la toate statele implicate in disputele din Marea Chinei de Sud să respecte dreptul internațional. Această afirmație din partea guvernanților de la Jakarta a surprins oficialitățile de la Beijing, care au declarat că Indonezia începe să devină inconsecventă, având în vedere faptul că până acum poziția sa cu privire la dinamica din Marea Chinei de Sud a fost neutră.
Jakarta insistă, însă, asupra păcii și securității în regiune, drept condiții necesare pentru dezvoltarea economică. Cu toate acestea, Indonezia va trebui să decidă în cel mai scurt timp dacă va actualiza politicile sale cu privire la Marea Chinei de Sud, din moment ce demersurile din regiune încep să influențeze climatul geopolitic.
Referințe
[1] Este o linie de demarcație folosită de guvernul Chinei pentru a indica suveranitatea chineză în Marea Chinei de Sud.
Comenteaza