Dezbateri și referendum în Ținutul Transbaikal

Relațiile economice sino-ruse sunt, din nou, într-o poziție delicată. Acest fapt este cauzat de evenimentele din luna iunie, când compania Huae Xingbang și guvernul Ținutului Transbaikal au semnat un memorandum de înțelegere care prevede arendarea a 115.000 de hectare de teren agricol rusesc, de către firma chineză, pe o perioadă de 49 de ani. În schimbul acestui teren Rusia va primi 1,4 miliarde de ruble (26 de milioane de dolari), iar compania Huae Xingbang a promis că va investi pe parcusul celor 49 de ani până la 24 de miliarde de ruble (440 de milioane de dolari). Această decizie a stârnit însă numeroase controverse sociale și politice în Rusia.

Ținutul Transbaikal face parte din Orientul Îndepărtat al Federației Ruse și este una dintre cele mai sărace, dar și mai puțin populate zone Orientul Îndepărtat este un spațiu foarte bogat în resurse, care nu pot fi însă exploatate, deoarece cele 6,2 milioane de km² adăpostesc numai 6,2 milione de locuitori, iar 75% dintre aceștia locuiesc la oraș . Prin urmare, proiectul propus ar urma să încurajeze un fenomen al repopulării și dezvoltării economice a ținutului, în condițiile în care, dincolo de frontieră, în provincia chineză vecină (Mongolia Interioară), locuiesc 24 de milioane de cetățeni.

Compania investitoare Huae Xingbang este o subsidiară a Zoje Resourses Investment. Societatea economică provine din sud-estul provinciei chineze Zhejiang și are ca activitatea de bază producerea mașinilor de cusut, dar dorește să se extindă și în alte domenii profitabile, cum ar fi agricultura – în Ținutul Transbaikal. Dorința companiilor chinezești de a cumpăra pământ agricol în Rusia a crescut considerabil după căderea dramatică a rublei în ultimele două luni ale anului 2014. Închirierea terenurilor din regiunea Transbaikal reprezintă un prim pas pentru diversificarea portofoliului companiei și, mai ales, pentru creșterea activității economice locale. Trebuie menționat că în competiție pentru obținerea acestui contract cu Ținutului Transbaikal s-au înscris și alte firme chineze, precum și companii din Coreea de Sud, Statele Unite ale Americii și Noua Zeelandă.

Întrebarea care se pune este de ce semnarea acestui acord economic bilateral a stârnit dezbateri aprinse? Răspunsul poate fi găsit în istoricul relațiilor dintre Rusia și China. Trecutul celor două state este presărat cu evenimente care au alimentat competiția și disensiunile dintre cele două state. Recent, însă, se observă o stare de relaxare și o dorință de întrajutorare. Astfel, după Revoluția Comunistă Chineză din 1949, s-a consolidat o relație foarte apropiată, până când, în 1960, Mao Zedong a afirmat că statul chinez a pierdut unele teritorii  prin semnarea unor tratare nedrepte cu Rusia în secolul XIX . A urmat apoi un război de frontieră care a durat șapte luni, în 1969. Unele dintre teritoriile intrate în posesia Imperiului Țarist, inclusiv Insula Tarabov, au fost retrocedate Chinei în 2004, prin acordul  de demarcare a granițelor. Ulterior, în 1976, după moartea lui Mao, tensiunile dintre cele două state s-au mai disipat. În 1992, președintele Federației Ruse, Boris Elțin, a vizitat China, iar în 1998 a fost semnat un comunicat comun care stipula dezvoltarea unui „parteneriat egal și de încredere”. În 2001, a fost semnat un tratat care stabilea strategia de cooperare, pe o perioadă de 20 de ani. Colaborarea economică a fost sporită considerabil de semnarea a peste 40 de contracte, cu valoare de aproximativ 3 miliarde de dolari, în 2009. Recent, în 2010, s-a finalizat prima conductă de petrol sino-rusă, iar în 2014 a fost semnat un acord de alimentare cu gaz, pe termen de 30 de ani. În plus, în ultimul an, cei doi lideri, Vladimir Putin și Xi Jinping, s-au întâlnit de cinci ori și au declarat că relațiile dintre cele două state sunt „la cel mai înalt nivel” și „mai bune ca niciodată”.

Noua situație reprezintă o nouă eră a relațiilor diplomatice și economice dintre cele două state. Cu toate acestea, problema pare să fie, in nuce, maniera în care opinia publică se raportează la ideea unui parteneriat economic sino-rus, care implică acceptarea unui număr de cetățeni chinezi pe teritoriul propriu. Astfel, deși proiectul ar fi o soluție pentru progresul economic local, populația rusă este reticentă și are teama de o invazie chineză. Această opinie este împărtășită și de Partidul Liberal Democrat din Rusia (partid de extremă dreapta). Gruparea politică a făcut toate demersurile necesare pentru a împiedica semnarea acordului între cele două state. Localnicii doresc un referendum pentru că vor să aibă ultimul cuvânt în această problemă care îi va afecta direct. În același timp, alte opinii vorbesc de o posibilă expansiune chineză. Aceste temeri sunt explicate astfel: dacă se va semna acordul, atunci tot mai mulți chinezi vor emigra în Rusia pentru a ocupa locurile de muncă disponibile; ulterior, acești muncitori se vor stabili în ținut și vor coloniza teritoriul, iar, la expirarea termenului de 49 de ani stipulat de contractul de închiriere a terenului, Rusiei îi va fi dificil să îi determine să se întoarcă în China. Situația descrisă este asociată de către politicianul local Vladimir Pozdniakov cu strategia calului troian – prin care ar putea începe popularea Orientului Îndepărtat Rusesc de către chinezi.

Un alt motiv pentru care China este percepută ca o amenințare de către populația rusă este numărul mare de imigranți chinezi care intră ilegal în țară. Astfel, doar anul trecut au intrat peste un milion de cetățeni chinezi. Mai mult, numărul turiștilor chinezi a sporit considerabil, devenind cel mai mare grup de vizitatori ai statului rus. Prin urmare, gândul că statul rus ar trebui să accepte lucrători chinezi pe teritoriul Transbaikalian nu pare să încânte opinia publică. Mai mult, într-o încercare de a-și păstra autonomia, localnicii ținutului au declarat că sunt gata să lucreze pământul cu forțe proprii, numai să nu fie semnat acordul. Astfel de măsuri sugerează nepregătirea de facto pentru o adevărată cooperare economică între cele două state.

Pe de altă parte, Rusia s-a izolat din punct de vedere economic și politic după acțiunile din Ucraina și se vede constrânsă să-și întărească legăturile, tot mai mult, cu partenerii asiatici. Interesant de analizat sunt și condițiile pe care cele două state le-au pus pentru semnarea acordului. Rusia a cerut ca numărul maxim de angajați chinezi să nu depășească 50% din totalul angajaților, pentru a se asigura că numărul muncitorilor chinezi nu-l va depăși pe cel al rușilor și astfel rușii nu vor pierde locuri de muncă în favoarea chinezilor. Compania chineză a cerut modificarea legislației referitoare la migrarea forței de muncă și crearea unor condiții speciale pentru chinezi. Această cerere a fost explicată de președintele companiei, care a declarat că este conștient de riscurile pe care compania sa și le asumă. Legislația rusă  spune că pământurile trebuie să fie gata de cultivat în 3 ani de la data semnării contractului. Iar acesta este cel mai mare pariu, mai ales că aceste terenuri nu au mai fost lucrate după destrămarea URSS-ului, când erau cultivate mai mult de 1 milion de hectare de teren agricol.

În concluzie, noul context declarat al relațiilor sino-ruse este unul care favorizează cooperarea economică, însă evenimente precum cel expus mai sus surprind starea actuală a acestora: deși ambele state doresc un progres economic reciproc, condițiile de îndeplinire a acestuia necesită o atenție specială și cer crearea unor strategii care să implice și să mulțumească opinia publică.