În contextul alegerilor generale din Pakistan, care au avut loc pe 25 iulie 2018, ar trebui China să privească cu îngrijorare rezultatul scrutinului. De-a lungul istoriei, China și-a manifestat indiferența față de contextul politic din Pakistan, în ciuda unor preferințe față de unii politicieni sau partide politice pakistaneze. În prezent, politica internă a guvernului de la Islamabad este din ce în ce mai importantă în calculul Chinei, în special în contextul cooperării economice tot mai intense dintre cei doi actori.
În cadrul alegerilor generale, cetățenii Pakistanului au ieșit la vot pentru a delega viitorii membrii ai Adunării Naționale (camera inferioară a Parlamentului din Pakistan) și ai adunărilor celor patru provincii pakistaneze. Cursa electorală a fost câștigată de partidul de centru-dreapta Tehreek-e-Insaf. Partidul a câștigat 115 de locuri în Adunarea Națională, dintr-un total de 269, în timp ce actualul partid de la guvernare, Liga Musulmană Nawaz, va deține doar 64. Acuzațiile de fraudă și manipulare a voturilor nu au încetat să apară, în special din partea fostului prim-ministru Nawaz Sharif.
Liderul partidului Tehreek-e-Insaf, Imran Khan, un fost jucător faimos de cricket, va fi nevoit să formeze o coaliție pentru a ocupa funcția de prim-ministru. Pretendent favorit al armatei, Imran Khan și-a câștigat susținerea prin campanii anticorupție și demonstrații populiste, dar și prin investițiile importante în sistemul de sănătate și educație al provinciei Khyber Pakhtunkhwa, unde partidul său conduce guvernul regional. Armata pakistaneză este considerată autoritatea care guvernează de facto, având o influență mare asupra societății și asupra mass-media.
Cursa electorală națională a angrenat mai multe partide politice și candidați independenți. Principalele aspecte de pe agenda lor politică au vizat redresarea unor probleme ce decurg din diviziunea sub aspect etnic, influența armatei asupra politicului și implicarea Chinei în procesul de dezvoltare economică.
Performanțele actualului partid de la guvernare s-au reflectat într-o creștere economică anuală de 5% în ultimii ani, în atragerea de investiții din partea Chinei, în reducerea taxelor pentru marile companii și în lupta împotriva terorismului. Cu toate acestea, au rezultat și aspecte negative, precum deficitul fiscal, datoriile străine și îngrijorări legate de „colonialismul Chinei” și de o posibilă infiltrare a întreprinderilor chineze în toate sectoarele economiei Pakistanului.
Programele politice ale celor mai puternice partide pakistaneze au gravitat în jurul îmbunătățirii creșterii economice, promovării comerțului regional, reducerii sărăciei și, implicit, redistribuirii rezultatelor creșterii economice, precum și investirii în proiecte de infrastructură.
Coridorul Economic China-Pakistan este un punct central în perspectiva alegerilor generale care au avut loc pe 25 iulie 2018. Întrebarea care se adresează în acest context se referă la modul în care vor evolua relațiile dintre cei doi actori, cu o nouă conducere în fruntea guvernului de la Islamabad.
China este o putere emergentă în plină expansiune și urmărește cu atenție modul în care evoluează situațiile politice din statele Asiei de Sud. Interesele ei rezidă în nevoia de a dezvolta relații economice puternice, pe fundalul unui context politic stabil. Unul dintre statele cu care China a dezvoltat o cooperare bilaterală extinsă și parteneriate economice importante în ultimii ani este Pakistanul. Acest parteneriat este reflexia ambițiilor geopolitice ale Chinei și a preocupărilor ei cu privire la securitatea și dezvoltarea Pakistanului.
Relația economică dintre cei doi actori este construită în jurul proiectului Coridorul Economic China-Pakistan, inițiativă planificată în 2013 și lansată în 2015, prin care se promovează conectivitatea de-a lungul Pakistanului cu o rețea de autostrăzi, căi ferate, conducte și dezvoltarea infrastructurii energetice și a celei industriale. Proiectul va facilita dezvoltarea comerțului de-a lungul unor rute pe uscat care leagă China de Oceanul Indian, prin conectarea orașului chinez Kashgar de portul pakistanez Gwadar.
Coridorul Economic China-Pakistan face parte dintr-o strategie de amploare a guvernului de la Beijing, care își propune să realizeze o conectare economică regională: Inițiativa Belt and Road, lansată în 2013 de către președintele Xi Jinping. Planul este unul extrem de ambițios și presupune investiții directe în construirea de drumuri, căi ferate, conducte și porturi în scopul aprofundării integrării economice a celor trei continente: Asia, Africa și Europa.
Inițiativa e alcătuită dintr-o centură continentală eurasiatică „Silk Road Economic Belt” și dintr-o componentă maritimă „Maritime Silk Road”. În acest context strategic, Pakistanul are potențialul de a servi ca nod de legătură pentru cele două componente. Guvernul de la Beijing se raportează la Coridorul Econnomic China-Pakistan ca la un proiect pilot, care va facilita conectarea dintre China si țările vecine.
Cooperarea economică dintre Pakistan și China este motivată și geostrategic, în contextul în care Beijingul caută să își diversifice rutele de aprovizionare cu petrol și să atenueze ceea ce este cunoscut sub sintagma de „dilema Malacca”. După cum este specificat și în Raportul Anual al Congresului – Dezvoltări Militare și de Securitate, din 2015, cel de-al doilea obiectiv al strategiei externe privind energia este acela de a atenua dependența puternică a Chinei față de liniile maritime de comunicare din Marea Chinei de Sud și strâmtoarea Malacca (în 2014, aproximativ 85% din importurile de petrol ale Chinei au tranzitat Marea Chinei de Sud și strâmtoarea Malacca). „Dilema Malacca” face referire la securitatea energetică a Chinei, în special a aprovizionării cu petrol, și a devenit o preocupare stringentă pentru guvernul chinez. Beijingul pune accent pe vulnerabilitatea importurilor de energie pe rute maritime, temându-se de o eventuală întrerupere a fluxului liber de resurselor energetice din partea forțelor ostile. Pentru a reduce astfel de vulnerabilități strategice, China își diversifică sursele de importuri și rutele de tranzit. Pakistanul e o parte importantă în soluțiile pe care China le experimentează în încercarea ei de a reduce vulnerabilitatea față de Strâmtoarea Malacca.
Proiectul de investiții în dezvoltarea economică a Pakistanului poate fi apreciat ca făcând parte din strategia de securitate a Chinei, în special în ceea ce privește regiunea vestică Xinjiang, locuită de comunitatea etnică Uighură, în care se manifestă diverse forme de violență politică. Grupările militante din această regiune (un exemplu este reprezentat de Mișcarea Islamică a Turkestanului de Est) au căutat refugiu în teritoriile neguvernate sau necontrolate de la granița dintre Pakistan și Afganistan. Din aceste zone, militanții Uighuri au stabilit legături cu membri ai grupării Al-Qaeda și ai regimului Taliban. În acest context, Coridorul Economic China-Pakistan poate fi portretizat drept o extindere a eforturilor Chinei de a furniza securitate prin intermediul investițiilor în dezvoltarea economică.
Deși proiectul Coridorului Economic definește patru arii cheie de cooperare: portul Gwadar, infrastructura de transport, sectorul energetic și cooperarea industrială, o atenție sporită este acordată cooperării energetice dintre China și Pakistan, care a fost desemnat primul proiect de investiții al inițiativei Belt and Road.
În ciuda accentului pus pe legăturile economice dintre cei doi actori, politica pakistaneză folosește relația strânsă cu China ca o contrapondere pentru India și un mijloc de deturnare a presiunii SUA. Pe de altă parte, China, deși insistă asupra faptului că schimbările politice din Pakistan nu au un impact asupra relației bilaterale dintre cei doi actori, au existat voci care au confirmat faptul că investitorii chinezi au fost dezamăgiți de înlăturarea de la putere a fostului prim-ministru, Nawaz Sharif, și implicit de progresul lent în ceea ce privește Coridorul Economic.
Noul guvern instalat în urma alegerilor din iulie 2018 trebuie să aibă în vedere un mod transparent de gestionare a eventualelor tensiuni politice și diviziuni sociale pe care le poate genera Coridorul Economic China-Pakistan. Deși, inițial, clasa politică pakistaneză a susținut relația economică cu China, există în prezent voci proeminente în rândul oficialilor pakistanezi care aduc în discuție diverse aspecte negative legate de acest proiect, precum eventualul eșec al protejării economiei locale.
Cu toate că alegerile din anul acesta au dat naștere la numeroase speculații legate de viitorul relației bilaterale dintre China și Pakistan, este clar faptul că guvernul de la Beijing se raportează la Coridorul Economic ca la o emblemă primară a inițiativei Belt and Road și se așteaptă la un grad mult mai mare de implicare din partea noii conduceri pakistaneze.
Comenteaza