China a demarat un proces dificil și lung de reformare a companiilor de stat, care, deși au un rol important în economie, sunt mai degrabă o barieră în calea creșterii economice a țării.
După o perioadă în care piețele internaționale au fost bântuite de vești proaste din China, precum prăbușirea bursei sau devalorizarea renminbiului, guvernul chinez a anunțat duminică, 13 septembrie și o veste bună: un plan de reformare a companiilor de stat (state-owned enterprises – SOE). Acestea joacă un rol important în economia chineză prin prisma dimensiunilor lor, însă îngreunează creșterea economică a țării și prezintă o multitudine de riscuri pentru perspectivele de dezvoltare economică a Chinei. Tocmai de aceea, reformele sunt mai mult decât necesare.
Agenția de stat Xinhua a anunțat, pe 13 septembrie, publicarea de către Comitetul Central al Partidului Comunist Chinez și de către Consiliul de Stat (numele oficial al guvernul chinez) a unui plan de reformare a companiilor de stat. Documentul, care are aproximativ 20 de pagini și, despre care se spune că ar fi fost scris pe o perioadă de doi ani, este un pas înainte pentru reformarea economiei chineze, dar îi dezamăgește în același timp pe unii analiști.
În mare, planul dorește să transforme companiile de stat, astfel încât acestea să pună mai mult accent pe obținerea profiturilor și să atragă investiții din mediul privat. Zhang Yi, directorul agenției guvernamentale care administrează companiile deținute de autoritățile centrale (cunoscută sub acronimul SASAC) a afirmat că tema generală a reformelor o reprezintă îmbunătățirea eficienței companiilor de stat.
Planul prevede o schimbare graduală a acționariatului către „proprietate mixtă”, adică privatizarea parțială a unor companii. Guvernul nu va obliga însă companiile să adopte această schimbare și nici nu va publica un calendar al privatizărilor, lăsând decizia la latitudinea fiecărei companii – atunci când condițiile vor fi optime. Guvernul așteaptă atingerea unor „rezultate decisive” în 2020.
Astfel, companiile vor putea semna acorduri cu investitori privați, care să doresc devină acționari. De asemenea, ele vor fi încurajate să își listeze acțiunile la bursă, după ce își vor reorganiza operațiunile. De partea cealaltă, investitorii privați vor fi încurajați să devină acționari ai companiilor de stat sau să cumpere obligațiuni emise de acestea. De asemenea, companiile vor putea oferi acțiuni către angajații lor. Xinhua a exprimat însă în termeni clari că planul nu implică privatizarea companiilor de stat.
Planul specifică și faptul că guvernul va împărți companiile de stat în două grupuri: cel comercial și cel al companiilor legate de bunăstarea publică. Companiile comerciale se vor concentra în special pe randamentul investițiilor. Sectorul petrolului și al gazelor naturale, cel al electricității, al căilor ferate și cel al telecomunicațiilor au fost identificate ca fiind sectoare în care vor fi posibile investiții private limitate. Companiile aflate în categoria bunăstării publice vor avea ca scop îmbunătățirea calității vieții în China și oferirea de bunuri și servicii publice. Statul va rămâne acționarul majoritar în companiile care desfășoară activități în sectoare vitale pentru „securitatea națională” și „securitatea economică”.
Guvernul chinez deține 110 companii prin intermediul Comisiei pentru Administrarea și Supervizarea Activelor Deținute de Stat (State-owned Assets Supervision and Administration Commission – SASAC). Printre acestea, se numără companii precum CNPC (China National Petroleum Company), Sinopec, China Mobile, State Grid Corporation of China sau China State Shipbuilding Corporation. Peste 100.000 de companii de stat sunt însă deținute de autoritățile locale din provinciile chineze. Astfel, companiile de stat sunt o componentă importantă a economiei chineze, însă rezultatele financiare ale acestor companii nu îi încântă pe liderii de la Beijing.
Companiile de stat ocupă un loc special în cadrul economiei chineze, fiind puternic susținute de guvern, indiferent de profitabilitatea sau de eficiența lor. Principalul instrument de susținere a marilor companii de stat îl reprezintă oferirea unor linii de credit cu dobânzi extrem de mici, din partea marilor bănci de stat. Astfel, companiile de stat își pot desfășura liniștite activitățile, având resurse financiare garantate. Economia are însă de suferit, întrucât acest sistem restricționează accesul la credite al companiilor private, în ciuda faptului că ele generează aproximativ două treimi din PIB și sunt responsabile pentru 90% din valoarea exporturilor chineze. Sistemul actual creează și o competiție inegală între sectorul de stat și cel privat, economia chineză fiind cea care suferă de pe urma lipsei de eficiență pe care situația o generează.
Unii analiști au fost dezamăgiți de măsurile anunțate de guvern și de partid. De exemplu, Han Meng, un cercetător din cadrul Chinese Academy of Social Sciences, un think-tank afiliat Consiliului de Stat, a declarat pentru Bloomberg că „nu există nicio schimbare majoră în acest plan” și că „existau așteptări pentru măsuri mai puternice, dar ele nu s-au concretizat”. Nici piața nu pare a fi foarte mulțumită de reformele propuse: indicele compozit al Bursei de la Shanghai a scăzut luni, 14 septembrie, cu 2,7%, în principal, din cauza statisticilor economice negative publicate în week-end, dar și din cauza dezamăgirii investitorilor în legătură cu anvergura reformelor.
Reformarea companiilor de stat era văzută ca fiind o piesă centrală în planul de remodelare a economiei chineze încă din 2012, când Banca Mondială a publicat, în parteneriat cu un think-tank al Consiliului de Stat al Chinei, un raport care sublinia necesitatea transformării operațiunilor acestor companii, astfel încât ele să semene mai mult cu companiile comerciale.
Unele administrații locale au început deja să experimenteze cu reformarea companiilor pe care le dețin. De exemplu, autoritățile din Shandong, a două cea mai populată provincie a Chinei, situată în apropierea Beijingului, au transferat la începutul anului 30% din acțiunile unor companii către fondul de pensii local. Astfel, acțiuni în valoare totală de 532 de milioane de dolari, de la companiile Shandong Energy Group, Shandong Airport Ltd și Shandong Salt au fost transferate fondului de pensii din Shandong, care ar trebui, cel puțin în teorie, să se concentreze în special pe creșterea profitabilității acestor companii, pentru a-și îmbunătăți randamentul. Ideea transferării companiilor de stat către fondurile de pensii a fost luată în considerare de autoritățile de la Beijing încă din 2004, dar se pare că SASAC s-a opus acestui transfer, întrucât dorea să își păstreze influența.
Reformele au întâlnit multe dificultăți și vor fi dificil de implementat atât la nivel central, cât și la nivel local. La nivel central, unele surse afirmă că neînțelegeri între diversele instituții care au colaborat la scrierea planului de reformă au cauzat multe întârzieri și revizuiri ale documentului. Unele surse au afirmat că președintele Xi Jinping a respins la începutul anului o variantă a documentului redactată de SASAC, întrucât propunerile nu erau suficient de reformatoare.
Cea mai puternică opoziție vine însă de la nivel local. Aici, autoritățile acordă un tratament special companiilor de stat, care beneficiază de politici preferențiale, indiferent de profitabilitatea lor sau de gradul lor de îndatorare. De multe ori, companiile deținute de autoritățile locale din China sunt păstrate în operațiune, deși înregistrează pierderi, doar pentru a proteja miile de locuri de muncă pe care le oferă. Astfel, autoritățile locale evită posibilele proteste pe care le-ar putea genera concedierea angajaților acestor companii neperformante, dar păstrează și iluzia unei economii funcționale. Mulți economiști care susțin necesitatea reformării sectorului de stat consideră că toate aceste companii neprofitabile ar trebui închise, însă planul anunțat pe 13 septembrie nu clarifică ce se va întâmpla cu ele. Autoritățile locale vor fi oricum reticente în a transforma companiile pe care le dețin în companii performante și eficiente, dacă aceasta va însemna concedierea unui număr mare de angajați.
O altă problemă majoră a companiilor de stat și un impediment în calea reformei îl reprezintă corupția. Corupția este o problemă stringentă inclusiv în marii giganți controlați de la Beijing. De la începutul anului 2014, până în mai 2015, campania anti-corupție demarată de președintele Xi Jinping a vizat cel puțin 115 directori ai marilor companii de stat, precum PetroChina, Sinopec sau FAW. Corupția face dificilă și reformarea acestor companii, mai ales la nivel local, întrucât există multe grupuri de interese care doresc să conserve situația actuală a companiilor, pentru a profita de pe urma lor. De multe ori, companiile de stat achiziționează active la prețuri mai mari decât cele ale pieței și vând active la prețuri mai mici, de aceste decizii profitând oameni de afaceri sau politicieni corupți.
Unul dintre factorii care ar putea explica intensitatea corupției, cel puțin la nivel central, îl reprezintă salariile reduse pe care le încasează directorii executivi ai marilor companii de stat. Acest subiect este și un exemplu de paradox al reformelor: planul de pe 13 septembrie menționează și necesitatea oferirii unor salarii competitive și conforme cu piața, în ciuda faptului că anul trecut a fost impusă o limită de 900.000 de renminbi (aproximativ 140.000 de dolari) asupra salariilor anuale ale directorilor executivi ai marilor companii. Astfel, unii dintre aceștia au îndurat reduceri salariale de peste 50%. Deși acești directori câștigă sume foarte mari, în comparație cu salariul mediu din China, veniturile lor sunt minuscule atunci când sunt comparate cu salariile directorilor executivi ai companiilor vestice. De exemplu, atât președintele China Mobile, compania cu cei mai mulți abonați de telefonie din lume, cât și președintele Industrial and Commercial Bank of China (ICBC), au câștigat, în 2013, în jur de 300.000 de dolari, în timp ce președintele Sinopec a câștigat, în 2012, numai 140.000 de dolari. La începutul anului au apărut informații despre angajați de top ai băncilor chineze care au ales să își părăsească pozițiile din cauza reducerilor salariale. Astfel, realizarea unui obiectiv al planului – angajarea unor manageri profesioniști în cadrul companiilor de stat – va fi dificilă.
Transformarea companiilor de stat în afaceri profitabile întâmpină și alte bariere. Marile companii de stat sunt și un vehicul de implementare a politicii externe chineze. Acest lucru este cel mai bine demonstrat de extinderea prezenței internaționale a acestor companii, odată ce guvernul le-a încurajat să investească în afara țării, prin politica „Go Out”. Companiile administrate de SASAC au urmat cu stoicism această directivă, iar între 2011 și 2015 și-au dublat activele deținute în străinătate, de la 440 de miliarde de dolari, la aproape 800 de miliarde de dolari. Investițiile companiilor deținute de guvernul central reprezintă 70% din totalul investițiilor chineze din afara țării. Iar acest procent va crește probabil în următorii ani, aceste companii fiind probabil principalii investitori în proiectul One Belt, One Road al Chinei, așa cum sunt și încurajate să facă.
În ciuda faptului că companiile de stat sunt un instrument bun prin care guvernul poate influența atât economia, cât și politica externă, ele nu sunt însă extrem de rentabile. Profiturile companiilor administrate de SASAC au scăzut cu 4,5% în primele șase luni ale anului, în ciuda faptului că PIB-ul chinez a crescut cu 7%. O companie de consultanță economică din Beijing, Gavekal Dragonomics, estima că rentabilitatea activelor (ROA) medie a companiilor de stat a fost în 2014 în jurul valorii de 4,6%, în timp ce pentru companiile private valoarea era de 9,1%. Astfel, îmbunătățirea situației economice a Chinei și menținerea unui ritm de creștere anuală a PIB-ului de peste 6% necesită eficientizarea companiilor de stat.
Reforma companiilor de stat este doar un pas în strategia generală de reformă a economiei chineze. Partidul Comunist Chinez a decis, în urma celei de-a treia sesiuni plenare a celui de-al 18-lea Comitet Central al partidului, din noiembrie 2013, că piața trebuie să joace un rol „decisiv” în alocarea resurselor. Acest lucru nu este posibil cât timp companiile de stat au acces preferențial la credite cu dobânzi minime din partea băncilor de stat și beneficiază de protecția autorităților, centrale sau locale. Reformele ar trebui să conducă, în final, la uniformizarea condițiilor de piață în care își desfășoară activitatea companiile de stat și cele private, creând o competiție adevărată pe piața chineză, în toate sectoarele. Tocmai de aici provine și dezamăgirea și pesimismul unor analiști în legătură cu planul anunțat pe 13 septembrie: faptul că acesta nu pare a conduce către o competiție adevărată, întrucât unele companii de stat își vor păstra caracterul preferențial.
Referințele la rolul „decisiv” al pieței au apărut și în cadrul celei de-a XVI-a întâlniri a Grupului Central de Conducere pentru Intensificarea Reformelor (Central Leading Group for Comprehensively Deepening Reforms), un grup informal creat cu ocazia celei de-a treia sesiuni plenare din 2013. Grupul este condus de Xi Jinping și a fost creat pentru a facilita procesul de proiectare și implementare a reformelor economice. Cea de-a XVI-a întâlnire a grupului a avut loc pe 15 septembrie, iar în cadrul acesteia s-a vorbit despre necesitatea atragerii investițiilor și tehnologiei străine, iar una dintre măsurile adoptate în cadrul întâlnirii, aceea de a deschide mai multe sectoare investițiilor străine, a fost caracterizată ca fiind foarte importantă în cadrul procesului de acordare a unui rol decisiv pieței.
Un aspect foarte important al reformelor, care nu a primit însă multă atenție, este faptul că acestea vor îmbunătăți controlul Partidului Comunist Chinez asupra companiilor de stat. Toate companiile de stat au deja în cadrul lor celule ale partidului, care se asigură că aceste companii respectă directivele primite din partea liderilor comuniști. Noul plan propune însă ca președintele unei companii să fie și directorul celulei de partid din cadrul companiei.
Întărirea controlului Partidului Comunist Chinez asupra companiilor de stat pare a fi în contradictoriu cu planul de privatizare parțială și transformare a acestor companii în entități orientate către profit. Dar dacă liderii partidului sunt deciși să urmeze calea reformelor și să înfrunte grupurile de interes, atât la nivel central, cât și la nivel local, care se opun reformelor, atunci controlul sporit al partidului asupra companiilor va face posibilă implementarea reformelor în cadrul acestora.
Ultima dată când guvernul chinez a efectuat reforme majore ale sectorului de stat a fost la sfârșitul anilor ’90, în timpul mandatului de premier al lui Zhu Rongji. Zhu a luat decizia să abandoneze companiile de stat mici și medii care nu sunt profitabile, decizie care a condus la pierderea a milioane de slujbe. Reformele au condus la închiderea a peste 60.000 de companii și aproape 40 de milioane de angajați și-au pierdut locurile de muncă. Astfel, în timp ce companiile de stat generau peste 51% din locurile de muncă din zonele urbane în 1998, în 2013, ele asigurau numai 18% din locurile de muncă din orașe. Deși reformele au fost dureroase, astăzi Zhu este văzut ca un lider vizionar și este lăudat pentru reformele sale.
Xi Jinping pare a fi decis să-și lase amprenta asupra istoriei Chinei: de la campania anti-corupție, la reforma forțelor militare și a economiei, Xi a abordat proiecte majore care să schimbe fața țării. Toate sunt însă drumuri lungi și greu de parcurs, în care Xi și ceilalți lideri ai țării trebuie să își calculeze cu atenție fiecare pas și să nu se dea bătuți ușor. Reformarea companiilor de stat este o nevoie stringentă a Chinei, însă procesul nu va fi nici scurt, nici ușor. Dar dacă guvernul va reuși să eficientizeze companiile de stat chineze până în 2020, atunci economia Chinei are șanse să-și continue marșul glorios din ultimele decenii.
Comenteaza