China a devenit pentru o lună cel mai mare importator de petrol al lumii. Cum va evolua strategia sa de securitate, pentru a putea să protejeze interesele economice globale ale țării?
China a devenit cel mai mare importator de petrol din lume, importând aproape 7,4 milioane de barili pe zi în luna aprilie. China a depășit SUA, care a importat 7,2 milioane de barili. Această creștere a fost motivată de dorința Chinei de a profita de prețul scăzut al petrolului pentru a-și completa rezervele strategice de petrol, în curs de constituire. Prima dată când importurile chineze de petrol au depășit 7 milioane de barili pe zi a fost în luna decembrie a anului trecut, când China a importat 7,15 milioane de barili pe zi.
Deși China a depășit pentru o lună SUA în topul importatorilor de petrol, SUA rămâne cel mai mare importator anual de petrol. Astfel, conform datelor Bloomberg, în 2014, SUA a importat în medie 7,4 milioane de barili pe zi, în timp ce China a importat numai 6,2 milioane de barili pe zi. De asemenea, importurile masive ale Chinei au fost motivate în principal de dorința de a profita de prețul redus al petrolului, pentru a aproviziona rezervele strategice de petrol ale țării. Cererea de petrol nu a avut aceeași creștere ca importurile, fapt motivat de încetinirea creșterii economice a țării.
Totuși, trend-ul general pentru China este unul de creștere constantă a importurilor, astfel încât peste câțiva ani va depăși în mod clar SUA în topul importatorilor. Importurile de petrol ale SUA au scăzut cu peste 20% în ultimii cinci ani, datorită boom-ului producției neconvenționale, facilitată de tehnologia fracturării hidraulice. Împreună, aceste două evoluții au grăbit rocada din topul celor mai mari importatori de petrol.
În 2014, China a consumat 10,7 milioane de barili de petrol pe zi, aproape 60% din cantitate fiind importată. Dacă în 1993 producția de petrol a Chinei era aproape egală cu consumul țării, astăzi ea a rămas cu mult în urmă, ajungând la 4,6 milioane de barili pe zi. Ecartul dintre cele două va continua să crească, o situație pe care liderii chinezi nu o văd cu ochi buni. În cel de-al XII-lea Plan cincinal pentru dezvoltarea energetică, guvernul chinez a impus asupra importurilor o limita de 61% din totalul consumului de petrol. China este foarte aproape de a atinge această limită, însă este neclar ce măsuri va lua guvernul în acel moment.
Un efect extrem de important al dependenței de petrol importat a Chinei îl reprezintă modificarea politicii sale externe și a celei de securitate. În cea mai nouă strategie militară a țării, făcută publică la sfârșitul lunii mai, guvernul chinez a anunțat că „este imperativ ca China să dezvolte forțe militare navale proporționale cu interesele sale de securitate națională și de dezvoltare, […] să asigure securitatea liniilor maritime de transport strategice și a intereselor sale din străinătate, […] în scopul de a deveni o putere maritimă”. Același document afirmă în termeni fermi că „mentalitatea tradițională de a acorda mai multă importanță pământului decât oceanului trebuie abandonată și trebuie acordată multă atenție mărilor și oceanelor și protejării intereselor și drepturilor maritime”.
„Este imperativ ca China să dezvolte forțe militare navale proporționale cu interesele sale de securitate națională și de dezvoltare, […] să asigure securitatea liniilor maritime de transport strategice și a intereselor sale din străinătate, […] în scopul de a deveni o putere maritimă.”
Așa cum SUA, după ce a devenit dependentă de importuri de petrol, și-a asumat rolul de girant al securității în Orientul Mijlociu și China va fi în viitor nevoită să își asigure interesele cu ajutorul forțelor militare. Vulnerabilitatea Chinei cauzată de dependența de petrolul importat din Orientul Mijlociu și de transportul maritim al acestuia, în special prin Strâmtoarea Malacca, stă la baza inițiativelor sale de a construi oleoducte și gazoducte care să ajute la diversificarea surselor de import și să asigure transportul terestru al energiei, cât și la baza dorințelor mai dificil de îndeplinit, precum construirea Canalului Kra din Thailanda, care să ocolească Strâmtoarea Malaca. În timp însă, China va trebui să își dezvolte capacitatea de a proteja liniile maritime de transport strategice și de a interveni militar pentru a-și apăra interesele din alte state, dacă acestea sunt amenințate. Pentru aceste misiuni, China va avea nevoie de baze militare în afara țării – precum o bază militară în Djibouti, despre care au apărut zvonuri în luna mai. Chiar dacă procesul de extindere a capacităților militare chineze este unul de lungă durată, China începe să realizeze și să accepte necesitatea acestuia.
Comenteaza