China cuprinsă de valul reformelor

Se zice că pentru a supraviețui într-un anumit mediu trebuie să dezvolți un puternic spirit Darwinist – care este căpătat de cele mai multe ori prin capacitatea de adaptare și reinventare. China este miracolul, boom-ul, superstarul economiei mondiale, dar, în ultimii ani, popularitatea PIB-ului său pare a păli (rata de creștere anuală a scăzut de la peste 10% la 7%) și se ridică mari semne de întrebare privind sustenabilitatea economică și politică a Chinei.

Prin urmare, pentru ca China să ajungă să atingă gloria bogăției, viitor întocmai ca cel pe care i l-a prevăzut Deng Xiaoping, țara trebuie să treacă printr-un lung șir de reforme. Începutul reformelor, chiar dacă a fost demarat cu întârziere, pare a se fi produs în 2015. De la campania anti-corupție, la reformarea companiilor de stat și a piețelor financiare, la reforme sociale ce implică politica unicului copil și sistemul hukou, toate par a avea tangențe importante cu anul 2015.

Anul 2015 a adus cea mai importantă schimbare socială a Chinei: renunțarea la politica unicului copil și transformarea sa în politica celor doi copii. Încetinirea economică cu care se confruntă China în ultimii ani (lucru normal pentru viteza de dezvoltare a statului chinez din ultimii ani), îmbătrânirea accelerată a populației, dar și alte bariere sociale (vezi sistemul hukou, decalajul de gen, sistemul asigurărilor sociale) au determinat guvernul chinez să schimbe strategia privind limitarea numărului de nașteri în China. Dacă, inițial, chinezii se temeau că pot cădea într-o capcană malthusiană, în urma căreia nu vor dispune de suficiente resurse pentru a-și susține populația, evoluția sub politica unicului copil a împins China către o margine a prăpastiei generată de inexistența unei populații care să susțină dezvoltarea economică a statului chinez în viitor.

Renunțarea la politica unicului copil s-a făcut gradual, încă din 2013, după cel de-al Treilea Plen al celui de-al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist, China dând semne că vrea să schimbe politica unicului copil. În 2013, oficialii au anunțat că vor permite familiilor să aibă doi copii, dacă unul dintre părinți a fost copil unic. În prealabil, această derogare se acorda părinților care erau copii unici. Anul 2015 a abolit de tot această prevedere, toate familiile fiind lăsate să zămislească doi copii, fără a plăti amenzi usturătoare și fără a apela la tertipuri și încălcări ale legii. Una dintre aceste încălcări ale legii, care scutea o familie de plata amenzilor, era nedeclararea celui de-al doilea copil, acesta devenind un copil la negru sau heihaizi – copil neînregistrat în sistemul de înregistrare a gospodăriilor (hukou).

Statul chinez a mai anunțat o derogare de la lege, acceptând să acorde acte și să-i înregistreze în sistemul hukou pe toți acești copii născuți la negru. Astfel apare o situație win-win, având în vedere că toți acei copii vor putea avea acces la sistemul social de sănătate și la educație, iar statul chinez va avea în evidență copiii care vor reprezenta viitoarea forță de muncă a Chinei.

Ajungem la sistemul hukou, un sistem de înregistrare care îți oferă un buletin ce face dificilă migrația legală dinspre regiunile rurale înspre cele urbane și care a fost asemuit sistemului de caste sau aprtheidului. Cum autoritățile chineze și-au dat seama că abolirea totală a sistemului poate cauza un val necontrolat de migrație dinspre sate spre orașe, lucru care va produce mari probleme în zona urbană, acțiuni de relaxare a politicii au fost întreprinse gradual încă din 1990, când au fost introduse permisele de rezidență temporară în orașe, iar în decembrie 2014 China a supus dezbaterii publice un pachet legislativ care dispunea renunțarea la politica hukou în orașele mai puțin populate, dar păstrarea sistemului în marile orașe. În 2015, toate provinciile și regiunile autonome din China au adoptat planuri de reformare a sistemului hukou, astfel încât toți locuitorii să aibă acces la sistemul sanitar și social. Guvernul chinez a creat un pachet legislativ care să permită persoanelor ce locuiesc în alte zone decât cele în care s-au născut să obțină înregistrarea în sistemul hukou dacă au sub 45 de ani, au un permis de rezidență temporară, au plătit pentru cel puțin 7 ani asigurările sociale către orașul unde vor să locuiască și nu au încălcat nicio lege și politică. Cu toate aceste derogări, nu mulți chinezi doresc să obțină o nouă înregistrare în sistemul hukou, alegând să renunțe la beneficiile oferite de acestea și să locuiască ilegal – lucru facilitat și de faptul că din 2003 nu se mai fac deportări către provinciile natale.

Sistemul hukou ne trimite cu gândul la situația „buletinului de București” – în perioada comunistă, în România, dacă nu dețineai un buletin cu o adresă în București, nu puteai locui în capitală – și este aspru criticat de chinezi și specialiști, întrucât încalcă dreptul la egalitate între cetățenii Chinei, nepermițând celor din exteriorul marilor orașe să aibă parte de beneficiile oferite de sistemul medical, social și educațional. Toate acestea dezavantaje nu au fost o barieră în împiedicarea migrației din zonele rurale spre mediul urban, din contră, au creat un soi de migrație „underground”  la propriu și la figurat – migranți ilegali, fără documente, care trăiesc de cele mai multe ori în spații foarte mici și insalubre poreclite „triburi de șobolani”.

Toate aceste reforme, chiar dacă reprezintă doar un pas înainte într-un lung șir de reforme graduale, vor avea un impact important asupra societății chineze. Faptul că liderii de la Beijing au decis să implementeze aceste reforme într-un singur an demonstrează urgența cu care ei privesc necesitatea schimbării. Și reformele nu s-au limitat doar la domeniul social.

În 2015, liderii chinezi au decis să înainteze și cu reformele economice. În luna septembrie, a fost publicat un plan de reformare a companiilor deținute de stat (state-owned enterprise – SOE), în scopul de a eficientiza activitatea acestora. Planul implică reforme importante, dar unii analiști au fost dezamăgiți de propunerile incluse. La fel ca celelalte reforme implementate de China de-a lungul timpului, cel mai recent pachet de reforme implică o tranziție graduală, care va dura câțiva ani. Ținând cont că experții sugerau reformarea companiile de stat de câțiva ani, aceștia consideră că efectele se vor simți mult prea târziu pentru a ajuta economia chineză. Dar, chiar și așa, planul va avea un impact pozitiv. Companiile de stat vor fi împărțite în două grupuri: cel comercial și cel al companiilor legate de bunăstarea publică. Companiile comerciale vor fi privatizate parțial, trecând către un model de proprietate mixtă, uneori prin intermediul listării la bursă. Dar statul își va păstra controlul asupra companiilor legate de bunăstarea publică, în special cele din sectoare vitale pentru „securitatea națională” și „securitatea economică”. Reformele au rolul de a întări economia chineză, companiile deținute de stat fiind foarte ineficiente. Deși este clar că ele vor avea un impact asupra economiei, este greu de spus dacă programul de implementare a acestora este suficient de rapid. Oricum, alături de reformele din sectorul financiar, care au avut ca scop facilitatea includerii renminbiului în coșul valutar al FMI, reformele economice de anul acesta arată că liderii chinezi nu vor ca sistemul economic să devină osificat și, conștienți fiind de problemele actuale ale sistemului și în ciuda opoziției viguroase a grupurilor de interese care vor să conserve status-quo-ul, aceștia sunt dispuși să implementeze reforme.

Nici armata nu a fost ferită de reforme. De fapt, a fost poate sectorul în care s-au implementat cele mai multe schimbări. Totul a început cu campania anti-corupție, care a țintit numeroși actuali generali, dar și pe cei doi foști vicepreședinți ai Comisiei Militare Centrale din perioada 2002-2012, toți acuzați de corupție. Cei doi vicepreședinți, Xu Caihou și Guo Boxiong au fost acuzați că au creat un sistem de promovare pe baza mitei, care a propulsat în funcții importante numeroși militari cu pregătire slabă. Astfel, președintele chinez Xi Jinping a decis că este necesară reformarea sistemului militar, pentru a construi o armată puternică. În luna septembrie, în timpul paradei militare organizate cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Xi Jinping a anunțat că personalul forțelor terestre chineze va fi redus cu 300.000 de soldați. Au apărut multe informații legate de opoziția creată în rândul armatei în legătură cu această măsură. Dar liderii chinezi par a fi deciși să continue cu implementarea ei. Aceasta reducere a personalului va echilibra armata chineză, care până acum a fost dominată de forțele terestre. În contextul deschiderii primei sale baze navale din afara țării, din Djibouti, și al noii strategii militare care pune accentul pe protejarea intereselor economice chineze din străinătate, se poate observa reducerea treptată a importanței forțelor terestre. La sfârșitul anului au fost anunțate și planuri de reformare a sistemului de comandamente regionale din cadrul armatei. Iar în ultima zi a anului, președintele Xi Jinping a anunțat înființarea a trei noi departamente ale armatei.

2015 poate fi privit deci ca fiind anul reformelor în China. Aceste decizii sunt încurajatoare, demonstrând că statul chinez este capabil să se adapteze. Din păcate însă, reformele rămân în continuare implementate un pic cam târziu. Anul 2015 a mai scos în evidență un aspect: sistemul politic este singurul ferit de reforme. Acest lucru demonstrează că liderii chinezi pot fi reformatori și fără a fi democrați. Oricum, reformele demarate anul aceste vor avea un impact important în 2016 și în anii următori, în timp ce liderii chinezi vor trebui să formuleze noi propuneri de reformare a sistemului chinez, pentru a menține China pe drumul „visului chinez”.

Se zice că pentru a supraviețui într-un anumit mediu trebuie să dezvolți un puternic spirit Darwinist – care este căpătat de cele mai multe ori prin capacitatea de adaptare și reinventare. China este miracolul, boom-ul, superstarul economiei mondiale, dar, în ultimii ani, popularitatea PIB-ului său (rata de creștere anuală a scăzut de la peste 10% la 7%) pare a păli și se ridică mari semne de întrebare privind sustenabilitatea economică și politică a Chinei.

Prin urmare, pentru ca China să ajungă să atingă gloria bogăției, viitor întocmai ca cel pe care i l-a prevăzut Deng Xiaoping, țara trebuie să treacă printr-un lung șir de reforme. Începutul reformelor, chiar dacă a fost demarat cu întârziere, pare a se fi produs în 2015. De la campania anti-corupție, la reformarea companiilor de stat și a piețelor financiare, la reforme sociale ce implică politica unicului copil și sistemul hukou, toate par a avea tangențe importante cu anul 2015.

Anul 2015 a adus cea mai importantă schimbare socială a Chinei: renunțarea la politica unicului copil și transformarea sa în politica celor doi copii. Încetinirea economică cu care se confruntă China în ultimii ani (lucru normal pentru viteza de dezvoltarea a statului chinez din ultimii ani), îmbătrânirea accelerată a populației, dar și alte bariere sociale (vezi sistemul hukou, decalajul de gen, sistemul asigurărilor sociale) au determinat guvernul chinez să schimbe strategia privind limitarea numărului de nașteri în China. Dacă, inițial, chinezii se temeau că pot cădea într-o capcană malthusiană, în urma căreia nu vor dispune de suficiente resurse pentru a-și susține populația, evoluția sub politica unicului copil a împins China către o margine a prăpastiei generată de inexistența unei populații care să susțină dezvoltarea economică a statului chinez în viitor.

Renunțarea la politica unicului copil s-a făcut gradual, încă din 2013, după cel de-al Treilea Plen al celui de-al 18-lea Comitet Central al Partidului Comunist, China dând semne că vrea să schimbe politica unicului copil. În 2013, oficialii au anunțat că vor permite familiilor să aibă doi copii, dacă unul dintre părinți a fost copil unic. În prealabil, această derogare se acorda părinților care erau copii unici. Anul 2015 a abolit de tot această prevedere, toate familiile fiind lăsate să zămislească doi copii, fără a plăti amenzi usturătoare și fără a apela la tertipuri și încălcări ale legii. Una dintre aceste încălcări ale legii, care scutea o familie de plata amenzilor, era nedeclararea celui de-al doilea copil, acesta devenind un copil la negru sau heihaizi – copil neînregistrat în sistemul de înregistrare a gospodăriilor (hukou).

Statul chinez a mai anunțat o derogare de la lege, acceptând să acorde acte și să-i înregistreze în sistemul hukou pe toți acești copii născuți la negru. Astfel apare o situație win-win, având în vedere că toți acei copii vor putea accesa sistemul social de sănătate și educației, iar statul chinez va avea în evidență copiii care vor reprezenta viitoarea forță de muncă a Chinei.

Ajungem la sistemul hukou, un sistem de înregistrare care îți oferă un buletin ce face dificilă migrația legală dinspre regiunile rurale înspre cele urbane și care a fost asemuit sistemului de caste sau aprtheidului. Cum autoritățile chineze și-au dat seama că abolirea totală a sistemului poate cauza un val necontrolat de migrație dinspre sate spre orașe, lucru care va produce mari probleme în zona urbană, acțiuni de relaxare a politicii au fost întreprinse gradual încă din 1990, când au fost introduse permisele de rezidență temporară în orașe, iar în decembrie 2014 China a supus dezbaterii publice un pachet legislativ care dispunea renunțarea la politica hukou în orașele mai puțin populate, dar păstrarea sistemului în marile orașe. În 2015, toate provinciile și regiunile autonome din China au adoptat planuri de reformare a sistemului hukou, astfel încât toți locuitorii să aibă acces la sistemul sanitar și social. Guvernul chinez a creat un pachet legislativ care să permită persoanelor ce locuiesc în alte zone decât cele în care s-au născut să obțină înregistrarea în sistemul hukou dacă au sub 45 de ani, au un permis de rezidență temporară, au plătit pentru cel puțin 7 ani asigurările sociale către orașul unde vrea să locuiască și nu au încălcat nicio lege și politică. Cu toate aceste derogări, nu mulți chinezi doresc să obțină o nouă înregistrare în sistemul hukou, alegând să renunțe la beneficiile oferite de acestea și să locuiască ilegal – lucru facilitat și de faptul că din 2003 nu se mai fac deportări către provinciile natale.

Sistemul hukou ne trimite cu gândul la situația „buletinului de București” – în perioada comunistă, în România, dacă nu dețineai un buletin cu o adresă în București, nu puteai locui în capitală – și este aspru criticat de chinezi și specialiști, întrucât încalcă dreptul la egalitate între cetățenii Chinei, nepermițând celor din exteriorul marilor orașe să aibă parte de  beneficiile oferite de sistemul medical, social și educațional. Toate acestea dezavantaje nu au fost o barieră în împiedicarea migrației din zonele rurale spre mediul urban, din contră, au creat un soi de migrație „underground”  la propriu și la figurat – migranți ilegali, fără documente, care trăiesc de cele mai multe ori în spații foarte mici și insalubre poreclite „triburi de șobolani”.

Toate aceste reforme, chiar dacă reprezintă doar un pas înainte într-un lung șir de reforme graduale, vor avea un impact important asupra societății chineze. Faptul că liderii de la Beijing au decis să implementeze aceste reforme într-un singur an demonstrează urgența cu care ei privesc necesitatea schimbării. Și reformele nu s-au limitat doar la domeniul social.

În 2015, liderii chinezi au decis să înainteze și cu reformele economice. În luna septembrie, a fost publicat un plan de reformare a companiilor deținute de stat (state-owned enterprise – SOE), în scopul de a eficientiza activitatea acestora. Planul implică reforme importante, dar unii analiști au fost dezamăgiți de propunerile incluse. La fel ca celelalte reforme implementate de China de-a lungul timpului, cel mai recent pachet de reforme implică o tranziție graduală, care va dura câțiva ani. Ținând cont că experții sugerau reformarea companiile de stat de câțiva ani, aceștia consideră că efectele se vor simți mult prea târziu pentru a ajuta economia chineză. Dar chiar și așa, planul va avea un impact pozitiv. Companiile de stat vor fi împărțite în două grupuri: cel comercial și cel al companiilor legate de bunăstarea publică. Companiile comerciale vor fi privatizate parțial, trecând către un model de proprietate mixtă, uneori prin intermediul listării la bursă. Dar statul își va păstra controlul asupra companiilor legate de bunăstarea publică, în special cele din sectoare vitale pentru „securitatea națională” și „securitatea economică”. Reformele au rolul de a întări economia chineză, companiile deținute de stat fiind foarte ineficiente. Deși este clar că ele vor avea un impact asupra economiei, este greu de spus dacă programul de implementare a acestora este suficient de rapid. Oricum, alături de reformele din sectorul financiar, care au avut ca scop facilitatea includerii renminbiului în coșul valutar al FMI, reformele economice de anul acesta arată că liderii chinezi nu vor ca sistemul economic să devină osificat și, conștienți fiind de problemele actuale ale sistemului și în ciuda opoziției viguroase a grupurilor de interese care vor să conserve status-quo-ul, aceștia sunt dispuși să implementeze reforme.

Nici armata nu a fost ferită de reforme. De fapt, a fost poate sectorul în care s-au implementat cele mai multe schimbări. Totul a început cu campania anti-corupție, care a țintit numeroși actuali generali, dar și pe cei doi foști vicepreședinți ai Comisiei Militare Centrale din perioada 2002-2012, toți acuzați de corupție. Cei doi vicepreședinți, Xu Caihou și Gu Boxiong au fost acuzați că au creat un sistem de promovare pe baza mitei, care a propulsat în funcții importante numeroși militari cu pregătire slabă. Astfel, președintele chinez Xi Jinping a decis că este necesară reformarea sistemului militar, pentru a construi o armată puternică. În luna septembrie, în timpul paradei militare organizate cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Xi Jinping a anunțat că personalul forțelor terestre chineze va fi redus cu 300.000 de soldați. Au apărut multe informații legate de opoziția creată în rândul armatei în legătură cu această măsură. Dar liderii chinezi par a fi deciși să continue cu implementarea ei. La sfârșitul anului au fost anunțate și planuri de reformare a sistemului de comandamente regionale din cadrul armatei. Iar în ultima zi a anului, președintele Xi Jinping a anunțat înființarea a trei noi departamente ale armatei.

2015 poate fi privit deci ca fiind anul reformelor în China. Aceste decizii sunt încurajatoare, demonstrând că statul chinez este capabil să se adapteze. Din păcate însă, reformele rămân în continuare implementate un pic cam târziu. Anul 2015 a mai scos în evidență un aspect: sistemul politic este singurul ferit de reforme. Acest lucru demonstrează că liderii chinezi pot fi reformatori și fără a fi democrați. Oricum, reformele demarate anul aceste vor avea un impact important în 2016 și în anii următori, în timp ce liderii chinezi vor trebui să formuleze noi propuneri de reformare a sistemului chinez, pentru a menține China pe drumul „visului chinez”.