Joi, 15 septembrie, de la Centrul de Lansare Jiuquan, din deșertul Gobi, o rachetă Long March-2F a lansat pe orbită laboratorul spațial chinez Tiangong-2. În traducere din chineză, Palatul Ceresc, noul laborator spațial a ajuns pe orbită după 10 minute de zbor, urmând a se poziționa, după niște teste, pe o orbită stabilă, la o înălțime de 393 de kilometri de Pământ. Peste aproximativ o lună, Tiangong-2 va fi vizitat de nava spațială Shenzhou-11, care va aduce la bord doi astronauți chinezi. Aceștia vor petrece o lună la bordul Tiangong-2, efectuând o serie mai largă de experimente.
Lansarea Tiangong-2 reprezintă faza a doua a programului unei stații spațiale chineze. Prima fază a reprezentat-o lansarea laboratorului spațial Tiangong-1, în septembrie 2011. Tiangong-1 a găzduit de două ori astronauți chinez, însă doar pentru perioade mai scurte de două săptămâni. Tiangong-1, primul prototip de spație spațială chineză, și-a încetat misiunea la începutul anului acesta și de atunci a început să coboare de pe orbita sa, rotindu-se încă în jurul Pământului. În 2017, Tiangong-1 va intra în atmosfera Pământului, unde se va dezintegra din cauza temperaturilor foarte mari cauzate de frecarea cu aerul.
Tiangong-2 are un sistem de susținere a vieții la bord mai avansat decât predecesorul său. De asemenea, dispune de mai multe echipamente, astfel încât, conform cercetătorului chinez Lyu Congmin, va permite cel mai mare număr de experimente în spațiu dintre toate misiunile spațiale chineze de până acum. La bordul laboratorului se află proiectul POLAR, o colaborare între cercetători chinezi, polonezi și elvețieni, dedicat studierii exploziilor de raze gama. De asemenea, la bord se află și ceasul atomic Cacs (Cold Atomic Clock in Space), care este cel mai precis ceas atomic creat până acum. Aceasta va rămâne în urmă cu doar o secundă la fiecare 1 miliard de ani. Fiind primul ceas atomic lansat în spațiu, aceasta va putea fi utilizat în numeroase proiecte, datorită preciziei sale. Un cercetător implicat în proiect a precizat faptul că aceste utilizări vor fi atât în scopuri civile, cât și militare.
Odată realizată cu succes și etapa a doua a programului stației spațiale chineze, va urma, probabil în 2018, lansarea Tiangong-3, ultima etapă înaintea lansării pe orbită a stației spațiale. Aceasta va fi o stație spațială modulară, cu un modul principal, având la bază Tiangong-3, și două module laborator, bazate pe Tiangong-2. Această stație va putea fi reaprovizionată de o navă de cargo și va putea găzdui astronauți pentru o perioadă mai lungă de timp. Stația spațială chineză va cântări aproximativ 60 de tone (3 module de 20 de tone fiecare), fiind deci mult mai mică decât Stația Spațială Internațională, care are o masă de aproape 420 de tone. Stația spațială chineză va fi asemănătoare stației rusești Mir, care s-a aflat pe orbită din 1986 până în 2001 și a cântărit 130 de tone.
China nu face parte din grupul de țări care participă la programul Stației Spațiale Internaționale, din cauza faptului că Guvernul și Congresul american suspectează că programul spațial chinez are și un rol militar, iar SUA a interzis agenției sale spațiale, NASA, să colaboreze cu Agenția Națională Spațială Chineză (CNSA – Chinese National Space Agency) în orice proiect spațial. Cum o asemenea stație spațială este extrem de importantă pentru derularea unui proiect spațial, China a decis să își construiască propria stație spațială. Această stație spațială va fi gata în perioada în care Stația Spațială Internațională va fi scoasă din uz, astfel încât China va rămâne singura țară cu o astfel de stație pe orbita Pământului. Interdicția asupra cooperării NASA cu China va face însă imposibilă folosirea stației chineze de astronauții americani.
China lucrează la un program spațial extrem de ambițios, care are două obiective principale: lansarea unei stații spațiale și explorarea Lunii. Stația spațială chineză ar trebui să fie gata în jurul anului 2023, în timp ce explorarea lunară ar trebui să culmineze într-o aselenizare umană, în jurul anului 2030. În paralel cu aceste două obiective, programul spațial chinez include și alte activități, precum lansarea unui satelit de testare a comunicațiilor cuantice, care nu sunt vulnerabile la hacking, a primului satelit de telecomunicații mobile al Chinei sau construirea celui mai mare radiotelescop din lume. Aceste progrese recente înregistrate de China demonstrează că programul spațial se află pe drumul cel bun și va respecta calendarul preconizat.
Comenteaza