Centrale nucleare plutitoare în Marea Chinei de Sud?

RISAP | 26 aprilie 2016
Interiorul unui reactor nuclear din ... +
Interiorul unui reactor nuclear din Centrala Nucleară de la Satsop, din Statele Unite, care a fost închisă. -

Un ziar din China aduce în discuție amplasarea unor centrale nucleare plutitoare în Marea Chinei de Sud, în apropierea insulelor artificiale construite de China. Ce ar însemna o asemenea decizie pentru regiune?

După ce China a construit șapte insule artificiale în Marea Chinei de Sud, Beijingul ar putea decide să alimenteze aceste insule cu curent electric produs de reactoare nucleare plutitoare. Ideea a fost promovată de ziarul chinez Global Times, cunoscut în Occident pentru tenta sa naționalistă. Conform publicației, Beijingul ar putea detașa 20 de astfel de platforme în Marea Chinei de Sud. China își anunțase de ceva vreme dorința de a construi centrale nucleare plutitoare, dar folosirea lor în Marea Chinei de Sud ar avea consecințe geopolitice și militare importante.

Din punct de vedere tehnologic, vor mai trece cel puțin cinci ani până ce o asemenea platformă va fi construită. Dar, așa cum China a construit deja submarine cu propulsie nucleară, iar SUA operează 10 portavioane cu același tip de sursă energetică, construirea unei centrale nucleare plutitoare nu este greu de realizat. Problema este că o astfel de platformă, în lipsa unei mobilități sporite, ar ridica multe probleme legate de managementul riscului. Amplasarea unei centrale nucleare plutitoare în Marea Chinei de Sud, o zonă cunoscută pentru taifunurile sale puternice, ar reprezenta un risc enorm, întrucât, în cazul unei catastrofe, consecințele ar fi mult mai serioase decât în cazul unui accident terestru, unde este posibilă intervenția și reducerea contaminării radioactive. Un miez radioactiv scufundat pe fundul unei mări nu foarte adânci și extrem de tranzitate este însă o cu totul altă problemă.

Astfel, China și-ar asuma niște riscuri foarte mari dacă va decide să amplaseze centrale nucleare plutitoare în Marea Chinei de Sud. Dar, din punct de vedere strategic, mutarea ar avea sens. Insulele artificiale construite de China în arhipelagul Spratly sunt platforme utile de proiectare a puterii pe timp de pace, dar după primul foc, ele sunt extrem de vulnerabile în timpul unui război, în special împotriva SUA. Oricât armament ar plasa China pe ele, dimensiunile lor, relieful lor plat, lipsa unei defensive naturale și distanța față de sursele de aprovizionare din China le fac ținte sigure în cazul unui conflict militar. Ancorarea unor centrale nucleare lângă aceste insule schimbă însă ecuația: orice atac armat asupra insulelor ar putea lovi și reactoarele nucleare, cu consecințe devastatoare pentru regiune. Astfel, China ar putea asigura supraviețuirea avanposturilor sale militare din Marea Chinei de Sud, care nu vor mai fi bombardate fără discriminare, ci vor trebui să fie incapacitate cu mult mai multă grijă.

De asemenea, o sursă continuă de energie diminuează din problema dificultății aprovizionării și stocării combustibilului, permițând Beijingului să staționeze mult mai multe echipamente militare pe aceste insule. Centralele nucleare plutitoare ar spori deci și capacitatea ofensivă, dar și cea defensivă a Chinei în Marea Chinei de Sud.

Adoptarea unei astfel de politici riscă însă să inflameze întreaga regiune și să întoarcă toate statele din zonă împotriva Chinei. Indonezia și Malaysia, două state care au încercat să diminueze orice tensiuni în relația cu China, nu vor fi deloc fericite că în apropierea lor plutește un posibil Cernobîl sau Fukushima. Oricât de mult s-ar apăra liderii chinezi că decizia lor a fost făcută pentru a dezvolta infrastructura civilă din zonă, este greu de văzut cum statele din regiune ar putea întoarce privirea în fața unui asemenea risc, pe care China și l-ar asuma fără să ceară părerea nimănui. Și cum insulele Spratly sunt mai apropiate de Malaysia, Filipine, Vietnam sau Brunei, decât de China, toate aceste țări s-ar simți puse în pericol de o China indiferentă față de posibilele riscuri. Merită oare avantajele de mai sus pierderea oricărui prieten din Asia de Sud-Est?

Decizia Beijingului va depinde însă de cum va arăta peisajul strategic și diplomatic din Marea Chinei de Sud peste 5-10 ani, când aceste centrale vor fi operaționale. Dacă China va reuși să repare relațiile sale cu statele din regiune și să le atragă cu ajutorul proiectului One Belt, One Road mai aproape de ea, ar fi neinspirat să riște aceste relații amplasând centrale nucleare în Marea Chinei de Sud. Dacă însă tensiunile se vor intensifica, iar regiunea va deveni militarizată, liderii chinezi ar putea considera că au mult mai multe de câștigat, decât de pierdut, de pe urma unei asemenea decizii. Așa că, până atunci, toți observatorii care sunt îngrijorați de evoluția disputelor din Marea Chinei de Sud vor avea încă un subiect care să îi țină treji noaptea: centrale nucleare plutitoare amplasate lângă insulele artificiale ale Chinei.

Despre autor:

Articolele publicate sub numele de RISAP sunt articole scrise de echipa de cercetători și analiști ai RISAP.

Comenteaza