Miercuri, 28 septembrie, Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol (Organization of the Petroleum Exporting Countries – OPEC), a luat decizia de a reduce producția de petrol, urmărind astfel creșterea prețului barilului la nivel mondial, aflat într-o continuă scădere de la nivelul de vârf atins în 2014. Întrucât așteptările ca țările OPEC (mai ales Arabia Saudită și Iranul) să ajungă la un acord erau foarte scăzute, anunțul a surprins piețele financiare și a avut un efect imediat.
Companiile asiatice sunt responsabile pentru rafinarea a peste 60% din petrolul produs de OPEC și o creștere a prețului ar putea avea un impact semnificativ asupra economiilor din regiune. În zilele ce au urmat anunțării deciziei însă, optimismul inițial a fost înlocuit cu un sentiment de neîncredere față de importantele obstacole care stau încă în calea creșterii prețului barilului de petrol: scăderea producției anunțată de țările OPEC nu este suficient de mare pentru a compensa surplusul care există în acest moment pe piață, Rusia, țară care nu face parte din organizație, va continua probabil să producă la nivel record, iar o creștere inițială a prețului ar putea conduce la creșterea producției companiilor din Statele Unite, producție care ar diminua, din nou, valoarea barilului.
OPEC este o asociație interguvernamentală fondată în 1960, care are în prezent 14 membri și care urmărește să coordoneze politicile membrilor săi cu privire la producția de petrol, asigurând stabilitatea prețurilor la nivel mondial și maximizând profitul pentru producători. Organizația a ajuns să joace un rol important pe scena globală, mai ales începând cu anii ’70, când, într-un context politic complex în Orientul Mijlociu, au avut loc cele două crize petroliere din 1973, respectiv 1979. Astăzi, țările OPEC reprezintă peste 37% din producția globală de petrol și cumulează peste 80% din rezervele dovedite de petrol de pe glob, 65% dintre aceste resurse fiind localizate în Orientul Mijlociu.
Începând cu 2014, prețul barilului de petrol, care varia între 90-100 de dolari, a cunoscut o scădere dramatică, stabilizându-se, în prezent, undeva între 40 și 50 de dolari pe baril, după ce a coborât pentru câteva luni chiar sub 30 de dolari pe baril. Responsabili de această scădere sunt o serie de factori care țin atât de o producție sporită din partea Statelor Unite, Rusiei, Canadei, Irakului, cât și de scăderea consumului din partea țărilor dezvoltate. S-a ajuns astfel la un surplus de petrol pe piață, ceea ce înseamnă o scădere a prețului. Economiile țărilor producătoare de petrol sunt, evident, afectate de această scădere a prețurilor, în timp ce țările care consumă petrol în cantități mari (China spre exemplu) sunt avantajate.
Neînțelegerile între principalii producători din cadrul OPEC (Arabia Saudită, Iran și Irak) au blocat până acum găsirea unei soluții în care aceste țări să limiteze producția pentru a determina o creștere a prețului. Când, pe 28 septembrie, în cadrul întâlnirii din Algeria, OPEC a părut a ajunge la un compromis, prețul petrolului a crescut în următoarele ore cu 5%, arătând astfel că piețele financiare au fost surprinse de acest rezultat. Anunțul menționa o scădere a producției de la aproximativ 33,2 milioane de barili pe zi, undeva între 32,5-33 milioane, fără a se menționa însă ce țări din cele 14 își vor limita producția.
Piețele asiatice au crescut în urma acestei știri, creștere generată în cea mai mare măsură de creșterea prețului acțiunilor la marile companii petroliere din Japonia (Inpex, Japan Petroleum), Coreea de Sud (S-Oil) sau China (Sinopec, Petrochina, CNOOC). Creșterea bursei japoneze a dus la scăderea yenului, care a ajutat de asemenea la creșterea valorii companiilor japoneze (o monedă scăzută favorizează exporturile). India nu a beneficiat însă de această creștere din cauza știrilor care au venit în aceeași zi, cu privire la acțiunile militare împotriva unor baze teroriste din Pakistan, care cresc riscul escaladării tensiunii între cele două state.
Pe de cealaltă parte, în timp ce companiile petroliere ar profita de pe urma creșterii prețului petrolului, companiile care rafinează această materie primă pentru a o vinde consumatorilor ar putea avea probleme. Companiile asiatice rafinează peste 60% din petrolul produs de OPEC, însă acest sector a devenit, în ultimul an, cu 40% mai puțin profitabil din cauza unei supraproducții de petrol rafinat și a scăderii marjei de profit a companiilor din domeniu.
Există însă importante dubii că OPEC va reuși într-adevăr să crească prețul barilului la nivel global. Rusia, țară care nu este membră OPEC, are în acest moment o producție record de peste 10 milioane de barili pe zi și nu s-a arătat dispusă să facă concesii semnificative pentru a-și coordona politicile cu celelalte țărilor membre ale organizației. Irakul, țară care face parte din OPEC alături de Arabia Saudită și Iran, a afirmat deja că nu este mulțumit de recentele negocieri. Alte țări membre ale organizației, ca Venezuela și Nigeria, nu-și pot permite să reducă producția, cel puțin nu în primă fază, din cauza problemelor economice cu care se confruntă. În plus, o creștere a prețului petrolului poate genera o creștere a producției în mai multe țări, mai ales în Statele Unite, unde există un număr mare de locuri în care exploatarea petrolului ar deveni profitabilă pentru un preț de peste 50 de dolari pe baril.
Dacă totuși prețul va crește, pe termen lung, economiile asiatice vor fi afectate. China, India, Japonia și Coreea de Sud se plasează pe locurile doi, trei, patru și respectiv cinci în lume în topul statelor importatoare de petrol. Efectele unei astfel de creștere a prețurilor nu s-ar resimți însă decât pe termen lung. La momentul acesta, când prețul este scăzut, China, spre exemplu, își completează rezervele strategice de petrol. Companiile care rafinează acest produs au și ele, la rândul lor, importante rezerve, care le-ar face să resimtă cu întârziere o schimbare a prețului materiei prime.
În concluzie, nu există niciun pericol imediat pentru piețele și companiile asiatice. Dacă într-adevăr acțiunile OPEC vor reuși să ducă la creșterea prețului barilului de petrol și va exista o creștere susținută și semnificativă, companiile producătoare de petrol și cele care îl rafinează ar fi, într-adevăr, primele afectate. Pe termen lung, efectele s-ar putea resimți apoi în ritmurile de creștere ale economiilor asiatice.
Comenteaza