Aflată la a doua vizită în China, dar la prima în calitate de lider al Myanmarului, Aung San Suu Kyi speră să relanseze relațiile politice și economice cu China, relații ce au cunoscut o perioadă de distanțare ca urmare a politicilor guvernului fostului președinte Thein Sein.
Aung San Suu Kyi nu deține funcția de președinte, întrucât constituția Myanmarului nu dă voie persoanelor care au fost căsătorite cu cetățeni străini sau au copii ce dețin o altă cetățenie în afară de cea birmaneză să devină președinte. Astfel, chiar dacă partidul pe care îl reprezintă, Liga Națională pentru Democrație (National League for Democracy), a câștigat alegerile parlamentare, nu ea a preluat funcția supremă, ci un apropiat al acesteia, Htin Kyaw, a devenit președintele Myanmarului. Aung San Suu Kyi, însă, a fost numită în funcții importante, care îi oferă o influență foarte mare și un rol deosebit în noua politică a țării după alegerile libere din noiembrie 2015, pentru ea creându-se funcția de consilier de stat, o poziție asemănătoare celei de prim-ministru. Din această poziție, aceasta are așadar misiunea de a promova interesele Myanmarului în relație cu cele mai puternice state, printre care China joacă un rol major. Guvernul de la Beijing este, de asemenea, conștient de puterea pe care Aung San Suu Kyi o deține la momentul actual și de necesitatea unei relații strânse cu aceasta.
De-a lungul timpului, relațiile între cele două state au trecut printr-o serie de schimbări, de la cooperare, la suspendare unor proiecte chineze în Myanmar și chiar la acuzații grave aduse guvernului de la Beijing, pentru susținerea unor grupuri etnice militante. Această deteriorare a relațiilor s-a produs în urma înlocuirii guvernului militar susținut de Beijing, același responsabil cu ținerea în arest la domiciliu a lui Aung San Suu Kyi, cu un guvern pseudo-civil, în 2011. Acest guvern, considerat de către Beijing ca fiind „pro-Vest”, a suspendat un proiect chinez de construire a barajului Myitsone, în valoare de 3,6 miliarde de dolari, dar și construirea unei căi ferate și a minei Letpadaung, acțiuni ce au dus la deteriorarea relațiilor dintre Myanmar și China.
Noua orientare a guvernului lui Aung San Suu Kyi promite însă o redefinire a relațiilor și a investițiilor chineze într-o serie de proiecte energetice și de infrastructură. Apropierea celor două guverne este ilustrată prin recenta vizită a lui Suu Kyi, dar și prin întâlnirile tot mai dese în ultima perioadă între miniștrii celor două state. Vizita în Myanmar a ministrului de externe chinez, Wang Yi, sau cea a lui Song Tao, șeful Departamentului Internațional al Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez sunt doar două dintre cele mai importante.
De asemenea, cu câteva zile înaintea vizitei lui Aung San Suu Kyi în China, a fost anunțată înființarea, în Myanmar, a unei comisii de examinare a proiectelor energetice de pe râul Irrawaddy, inclusiv barajul Myitsone, suspendat de fostul guvern. Acest proiect a fost unul controversat și contestat de opinia publică din Myanmar pe considerente de mediu, însă, cert este faptul că cererea de energie electrică este în creștere, iar dezvoltarea economică a țării depinde de aceasta. Reluarea proiectului Myitsone, dar și a altor proiecte energetice, a fost așadar unul dintre punctele cheie pe agenda discuțiilor dintre Aung San Suu Kyi și oficialii chinezi. Ambele părți par a dori reluarea proiectului, în ciuda faptului că o astfel de decizie ar putea fi întâmpinată cu o serie de critici și obiecții politice și publice în Myanmar, așa cum s-a întâmplat în cazul minei de cupru Letpadaung.
Tot în planul cooperării economice se află și intenția lui Aung San Suu Kyi de a obține sprijinul guvernului chinez în furnizarea de energie electrică, în special din regiunea chineză Yunnan, unde se înregistrează o supra-producție, către Myanmar, care ar putea beneficia prin cumpărarea acestui surplus de energie electrică. Cererea pentru energie electrică și lipsa capacităților necesare producerii acesteia, în ciuda faptului că Myanmar deține un important potențial hidroenergetic, determină o dependență crescută a Myanmarului față de China în implementarea de proiecte de infrastructură și furnizare de energie. Oficialii chinezi și-au exprimat astfel interesul pentru a sprijini dezvoltarea infrastructurii și pentru a oferi prețuri flexibile, cu condiția ca Myanmar să continue politica de cooperare cu China.
La nivel politic, pe agenda lui Aung San Suu Kyi se află și rezolvarea pașnică a conflictelor pe care statul birmanez le are cu o serie de grupări militante, formate din grupuri etnice minoritare, din centrul și nordul țării. O parte dintre aceste grupuri etnice, cele din nordul Myanmarului, sunt minoritari chinezi și sunt sprijiniți cu armament de către grupări din China, ceea ce a afectat relația dintre cele două țări. De asemenea, în 2015 un oficial birmanez a acuzat China că este responsabilă pentru refuzul grupărilor Armata pentru Independență Kachin și Armata Statului Wa de a semna un pact pentru încetarea violențelor. Aung San Suu Kyi a afirmat însă că scopul ei major este obținerea păcii și consideră că „bunul stat vecin China va face tot posibilul pentru a promova procesul de pace”. Aceasta este noua abordare prin care Aung San Suu Kyi dorește să implice China în procesul de pace și astfel să oprească furnizarea de arme către rebeli. Totodată, aceasta a oferit Chinei rolul de mediator în cadrul Conferinței de Pace Panglong, care va avea loc pe 31 august.
De cealaltă parte, încă din martie, când noul guvern a preluat puterea, China a demonstrat un interes real pentru procesul de pace, contribuind financiar cu trei milioane de dolari. De asemenea, oficiali chinezi, printre care și Sun Guoxiang, reprezentantul chinez pentru Relații Asiatice au făcut lobby pentru ca Armata Unită a Statului Wa și Armata Alianței Național-Democratice să participe la Conferința de Pace Panglong. Eforturile guvernului din Myanmar precum și sprijinul Chinei au dat rezultate, astfel că cele trei grupări armate, Kokang, armata Arakan și Armata de Eliberare Națională Ta’ang, care au refuzat inițial să participe la conferința de pace, au anunțat că vor lua parte la aceasta.
Beijingul are însă și o serie de interese economice pentru care a fost de acord să sprijine procesul de pace, iar aceste interese sunt strâns legate de situația din zonele afectate de războiul civil, în special nordul Myanmarului. Conflictele dintre militanții etnici și armată au îngreunat comerțul legal la granița dintre China și Myanmar, ceea ce s-a dovedit a fi în detrimentul intereselor economice ale Chinei în această regiune. Mai mult, restabilirea păcii ar face posibilă implementarea unor proiecte de infrastructură, precum drumuri și o cale ferată care să lege Golful Bengal de nordul Myanmarului și China. Acest plan ar constitui un drum mai scurt pentru transportul de gaz și petrol din Orientul Mijlociu, evitându-se astfel ocolul prin Marea Chinei de Sud și ar pune bazele unui nou coridor economic sub umbrela Inițiativei One Belt, One Road.
Vizita lui Aung San Suu Kyi este așadar un moment cheie în redefinirea relației dintre cele două țări și oferă o viziune pozitivă asupra viitorului. Alegerea de a vizita China înaintea vizitei pe care o va efectua în State Unite nu este însă întâmplătoare, ci ilustrează rolul pe care Suu Kyi îl acordă guvernul chinez în atingerea obiectivelor de dezvoltare. Relația cu cel mai puternic stat vecin a devenit o prioritate, Suu Kyi afirmând anul trecut că „legăturile dintre vecini sunt întotdeauna mai delicate decât cele între țări aflate la mare distanță una de cealaltă”. Apropierea față de China nu înseamnă însă o distanțare de Statele Unite, ci este mai degrabă o abordare realistă cu care noul guvern din Myanmar speră să coopereze cu China în beneficiul propriilor interese.
Comenteaza