Deși ne-am obișnuit să trăim într-o societate a riscului pe care ne place să credem că am metabolizat-o, fiecare nou atac terorist ne sustrage din cotidian, cu forța lui copleșitoare. Alegem adesea să vedem în molozul și cioburile rezultate, expresia materială a prăbușirii rațiunii, fără a mai căuta rațiunea teroriștilor sau vreun alt fel de logică. Același lucru îl putem afirma și despre atacurile teroriste de pe 21 aprilie 2019, din Sri Lanka.
Calendarul evenimentelor
Asemenea unui cutremur cu mai multe replici, șirul de explozii care au zguduit Sri Lanka s-a întins de dimineață până la amiază, cele mai multe având loc în prima parte a zilei în capitala Colombo. Atentatele au avut loc în duminica Paștelui.
Seria de atentate teroriste a început la 8:45 dimineața. Printre atacatorii sinucigași s-a aflat Zahran Hashim, conducătorul operațiunii, un predicator radical de 34 de ani, care s-a detonat la hotelul Shangri-La din Colombo, capitala Sri Lankăi. Alături de el se afla Ilham Ibrahim, 31 de ani, fiul unuia dintre cei mai bogați negustori de arome de pe insulă. Inshaf Ibrahim, fratele lui Ilham, s-a detonat la hotelul Cinnamon Grand. Investigațiile ulterioare îi arată pe aceștia ca posibilii finanțatori ai atentatelor. Tot în această perioadă este atacat și hotelul Kingsbury din Colombo.
La biserica Sf. Sebastian din Negombo, un oraș situat în apropiere Colombo, s-a detonat Achchi Muhammadu Mohamed Hasthun, considerat cel care a conceput dispozitivele explozive. A urmat apoi un atac în orașul Batticaloa, situat în partea opusă a Sri Lankăi, pe coasta de est, care a țintit biserica Zion.
Cinci ore mai târziu, Abdul Lathief Jameel Mohamed, s-a detonat în cartierul Dehiwala, o suburbie a capitalei. Se pare că ținta lui inițială era hotelul Taj Samudra. Anchetatorii susțin că este posibil ca bomba să fi explodat în timp ce încerca să repare ce nu ar fi funcționat inițial.
Seria atentatelor s-a încheiat la 2:25 PM, în suburbia Dematagoda, unde s-a detonat și soția lui Inshaf, Fatima Ibrahim, care era însărcinată. În explozie au murit și cei trei copii ai săi.
În total au fost 253 de morți și 500 de răniți. Responsabilă de organizarea și executarea atentatului a fost National Thowheed Jamath – NTJ (Organizația Națională Monoteistă) creată de către antenumitul Zahran Hashim în orașul Kattankudy din estul extrem al țării. Calitatea de cauză favorizantă rezidă și în influența wahabistă venită din zona Golfului. Cu 60 de moschei la o populație de 45.000, în Kattankudy s-a practicat un Islam strict, ceea ce explică de ce Hashim și-a exersat aici talentele propagandistice, de parte de capitală și de autorități.
Cauzele profunde ale radicalizării în Sri Lanka
Tensiunea budisto-musulmană
Ca alte atâtea locuri deosebit de frumoase turistic, Sri Lanka găzduiește o istorie densă și mai mereu instabilă. Cele două principale etnii ale țării, sinhalezii și tamili împart și două religii diferite: primii acumulând o tradiție budistă de care sunt mândri, ceilalți fiind loiali hinduismului. Lor li se adaugă o minoritate musulmană și o alta creștină, romano-catolică. Stăpânitorii britanici i-au favorizat pe tamili care au devenit astfel mai bine pregătiți și au populat posturile de conducere ca: administratori, medici, profesori, avocați șamd. Așa se face că la momentul independenței din 1948, peisajul sociopolitic era împărțit între cantitate și calitate. Sinhalezii o aveau pe prima, tamilii pe a doua. Cu ajutorul avantajului numeric, pe parcursul următorilor 30 de ani, sinhalezii vor face toate eforturile pentru a recupera decalajul și a-i marginaliza pe conaționalii lor. Sinhala Only Act din 1956 dădea statut oficial doar limbii sinhaleze, semnalizând spirala violențelor ce vor urma. Măsura venea și pe fondul unei creșteri a naționalismului budist — contrar ideii superficiale și senine pe care noi, occidentalii o avem despre budism, o religie ce predică pacea cu relaxarea unui hobby, acesta a avut de multe ori tonalități extremiste. Fenomen ce l-a determinat pe antropologul Stanley J. Tambiah să vorbească despre sinhalezi ca despre „o majoritate cu complexul minorității”.
Mai târziu, constituția din 1977, care a înlocuit statutul bunăstării de până atunci cu un regim neoliberal, a contribuit pe termen scurt la accentuarea clivajelor existente (A la long, politicile liberale promulgate vor transforma Sri Lanka în cel mai dezvoltat stat sud-asiatic).
În 1983, uciderea unui grup de soldați de către Tigrii Tamili, organizație teroristă intrată în manuale, a pornit războiul civil care va continua vreme de 25 de ani.
Victoria obținută de guvernul din Colombo asupra Tigrilor Tamili în mai 2009 nu a condus la o pace pozitivă, în termenii lui Johan Galtung — adică la eliminarea cauzelor profunde ale conflictului și la restabilirea armoniei interetnice. Președintele Mahinda Rajapaksa (2005-2015) a impus un regim de mână forte sub care a înflorit militantismul budist. Sentimentul triumfului a încurajat un climat de intoleranță din partea majorității. Organizații radicale precum Bodu Bala Sena (BBS), Sinhala Ravaya și Ravana Balaya au început să incite la la prigonirea musulmanilor. Invocând amintirea lui Anagarika Dharmapala (1864-1933), un militant naționalist budist, adepții lui atrag atenția asupra pericolului musulman și cer luarea de măsuri corective.
Relațiile minorității musulmane cu cele două grupuri principale nu au fost întotdeauna tolerante, detaliu adesea trecut ca notă de subsol în drama războiului civil insular dintre 1983 și 2009. În 1990, în nordul insulei dominat de Tigrii Tamili, s-au înregistrat lupte dintre aceștia și milițiile/gărzile civile musulmane, o forță creată de guvernul de atunci pentru a împiedica insurgența tamilă să se extindă. Pe 3 august 1990, LTTE (The Liberation Tigers of Tamil Eelam) a masacrat 140 de musulmani care își făceau rugăciunile la moscheea din Kattankudy, iar nouă zile mai târziu a uciși încă 122 de musulmani la moscheea din Eravur.
După sfârșitul conflictului, geometria conflictului s-a reamenajat cu alți actori. Astfel, în 2011, un loc sfânt al musulmanilor vechi de 300 de ani, la Anuradhapura, a fost distrus de 100 de oameni chemați de preoți budiști. În aprilie 2012, câteva mii de persoane au pătruns în moscheea Dambulla, vandalizând interiorul. Prim-ministrul de la acea vreme a anunțat că moscheea va fi mutată, pentru a nu jigni sentimentele comunității budiste. Un al treilea episod catalitic s-a derulat în 2013, când mai multe magazine de haine deținute de musulmani au fost acuzate că vând lenjerie intimă impregnată cu substanțe care ar duce la sterilizarea eventualilor purtători. Între 15-17 iunie 2014, în cinci localități din vestul țării, provincia Kalutara (60 km de Colombo), comunitatea musulmană a fost atacată de mulțimi de sinhalezi budiști montați de BBS (Bodu Bala Sena). Cel puțin patru persoane au fost ucise, 100 rănite, 10.000 și-au pierdut locuința, iar 90 de gospodării afectate.
Influența Statului Islamic
Împrăștiat din cauza atacurilor intense și lipsit de o bază fizică, compactă, Statul Islamic s-a transforma într-o stare, un spectru ce revendică orice atac de pe glob ca fiind al său. Conducerea Statului Islamic continuă, astfel, să mențină mapamondul în frică prin asocierea cu fiecare eveniment violent de acest gen, indiferent dacă este ceva real sau nu; de cealaltă parte, teroriștii singuratici își cresc anvergura afiliindu-se imaginii Statului Islamic.
În particular, conducătorul Statului Islamic, autoproclamatul calif Abu Bakr al-Bagdadi a apărut într-un film de 18 minute pentru asuma evenimentele din Sri Lanka și a demonstra că: 1) și fără un teritoriu fizic ISIS rămâne un adversar de temut; 2) că este încă viața (la acea dată), contrar zvonurilor care îi proclamaseră decesul (Acesta a fost ucis în zona Idlib din Siria de către un comando american pe data de 26 octombrie 2019. ISIS a confirmat moartea sa, numind un nou conducător la scurt timp, în persoana lui Abu Ibrahim al-Quraishi).
Tot un rol semiotic îl are și atacarea obiectivelor turistice, mai ales dacă este vorba despre turiști occidentali. Chiar dacă fie și unul singur are de suferit, deoarece el reprezintă o sinecdocă a tot ce înseamnă idealul occidental: liberă circulație, liber-schimb, secularism, toleranță și multiculturalism. Răpirea sau uciderea în direct a unui civil denotă neputința guvernului de a-l proteja. Cum până și guvernele celor mai puternice națiuni reacționează cu întârziere, teroriștii câștigă, astfel, puncte.
În Bangladesh, militanți asociați cu ISIS au țintit turiști occidentali între 2015-2016, interval când a avut loc atacul din Dhaka de la brutăria artizanală. Episoade asemănătoare au avut loc în Algeria, Danemarca, Egipt, Franța și Tunisia. Pe aceeași logică, ISIS a revendicat atacul din 18 aprilie 2019, din R.D. Congo, unde a proclamat Provincia Central-Africană, parte a Califatului mondial.
Spre un model geo-semiotic al atacurilor?
Numesc geosemiotică o perspectivă hibridă care îmbină semiotica cu relațiile internaționale/geopolitica.
Perspectiva geosemiotică pornește de la premisa că abilitatea oamenilor de a emite și recepta mesaje nu depinde doar de mentalitatea lor individuală sau de mijloacele tehnice folosite, ci și de spațiu. Sau mai bine zis de poziționarea cuiva în spațiu la momentul receptării unui mesaj. Spațiul, sub toate înțelesurile sale (ca distantă, geografie, topografie, relief) influențează conținutul mesajului, tonul acestuia. Perspectiva geosemiotică susține că după ce atentatele de la 9/11 până în prezent au avut în statele centrale ale sistemului internațional, acolo unde procentajul populației musulmane este ridicat, acum este rândul națiunilor periferice cu un procent redus de musulmani să devină scena unor astfel de acte violente. De ce? Pentru că intoleranța se transmite prin imitație și pentru că unele dintre societățile periferice ale mapamondului nu s-au mai confruntat cu astfel de crize, deci nu sunt pregătite mintal și infrastructural, ceea ce ușurează treaba răufăcătorilor. Cele două puncte sunt valabile atât pentru NTJ sau alte celule jihadiste, cât și pentru radicali anti-musulmani.
În termeni semiotici vorbim despre o schemă a comunicării dinamice[1] în care un emițător (ISIS) își transmite mesajul către o audiență globală pentru a-și crea un public dual, format din două tipuri de receptori: adepții și cei care se tem. Propaganda reușită ar presupune ca fiecare adept să se transforme pe sine într-un simbol care să replice voința emițătorului.
Remarci de final
După cum am analizat în articol, există mai multe aspecte care trebuie reluate în concluzie:
După cum s-a putut dovedi, făptașii nu fac parte din LTTE. Chiar dacă în ultimii ani poliția a arestat foști membri ai temutei organizații separatiste, nu există o masă critică de știri credibile care să indice renașterea Tigrilor.
Legat de radicalizarea budiștilor, mult mai plauzibil ar fi să vorbim despre o radicalizare a majorităților etnice într-o regiune. Ultimul deceniu a coincis cu apariția unei „semilune” a intoleranței budiste cuprinzând deopotrivă Myanmar și Sri Lanka — unde budiștii sunt majoritari. Criza refugiaților Rohingya a ajuns în atenția presei și a organizațiilor mondiale. Din această cauză, nu este exclus ca viitorul să fie martor la renașterea LTTE ca formă de protecție a minorității tamile, mai ales dacă guvernul de la Colombo se va dovedi incapabil să mențină armonia interetnică.
Legat de influența ISIS și cum această influență a fost preluată de persoane fanatice mișcării, dar neafiliate acesteia, conform hărții de mai sus, vedem că după atentatele de la Charlie Hebdo și clubul Battaclan (Franța, ianuarie 2015, respectiv, noiembrie 2015), cele din piața La Rambla, (Barcelona, Spania, august 2017), Sri Lanka (21 aprilie 2019). Se poate observa cum loviturile s-au mutat dinspre țările cele mai bogate și, prezumtiv, cel mai bine protejate, către periferia sistemului internațional. Multe dintre victime au fost chiar pe teritorii islamice, precum Tunisia și Egiptul, ambele trecute prin Primăvara Arabă. În plus, dacă ar fi să vorbim numai despre atentatele ISIS din țările centrale, ele au vizat predominant orașele marginale, de rimland. Apropierea unei mări sau unui ocean conferă unei așezări ocazia dezvoltării prin turism, favorizează amestecul raselor, dar poate fi la fel de bine o oportunitate speculată de bandiți, traficanți și teroriști.
Dacă logica tocmai expusă este corectă, atenția noastră a tuturor ar trebui să se îndrepte spre aceste regiuni, mai ales dacă sunt atractive turistic, deoarece aici se vor precipita atacurile. Și când spunem a tuturor ne referim atât la noi ca simpli turiști, cât și la instituțiile de forță care trebuie să își întărească colaborarea prioritizând geografia rimlandului.
Comenteaza