Ambițiile nucleare ale regimului de la Phenian

Anul 2016 a fost marcat de numeroase schimbări la nivel internațional atât pe plan politic și economic, cât și militar, cu consecințe majore asupra ordinii mondiale, aflată deja într-un proces de redefinire. Toate aceste evenimente au determinat o mai mare dinamică a relațiilor de putere, sporind numărul contactelor dintre state, unele în vederea cooperării în diverse sectoare, dar și a disputării intereselor și etalării ambițiilor proprii.

La capitolul aspirații înalte care ar putea declanșa o criză cu repercusiuni extrem de importante, nu doar asupra lumii asiatice, ci a întregului mapamond, nu a lipsit Coreea de Nord, care a continuat și anul acesta să-și dezvolte programul balistic și nuclear. Deși teste nucleare au mai fost efectuate în 2006 și 2009, dorința regimului de la Phenian de a deveni și de a fi recunoscut drept stat nuclear a atins apogeul odată cu sosirea la putere a lui Kim Jong-un. Acesta a cerut modificarea Constituției chiar la începutul mandatului său, în 2012, astfel încât aceasta să includă precizarea că statul nord-coreean este stat nuclear. Din acel moment, testele cu rachete s-au înmulțit, numărul lor demonstrând, pe de o parte, rapiditatea cu care cele două programe avansează, precum și progresul înregistrat până acum.

O scurtă trecere în revistă a testelor efectuate de către Coreea de Nord doar în decursul acestui an relevă un număr total de 25 de teste balistice și 2 teste nucleare. Prin comparație, timp de 6 ani, între 2009 și 2015, numărul de teste nucleare și de rachete balistice s-a ridicat la 38. Activitatea Coreei de Nord din 2016 a constat în:

• Ianuarie: al patrulea test nuclear subteran efectuat cu bombă atomică
• Februarie: lansarea eșuată a unei rachete cu rază lungă de acțiune
• Martie: 7 teste efectuate cu rachete cu rază de acțiune diferită
• Aprilie: 4 teste cu rachetă nereușite, din care unul a reprezentat lansarea de pe un submarin a unei rachete balistice
• Mai: o nouă încercare de lansare de rachetă cu rază medie
• Iunie: 2 rachete lansate în aceeași zi, din care una a parcurs 400 km înainte de a cădea în Marea Japoniei
• Iulie: lansarea fără succes a unei rachete balistice de pe un submarin, urmată de testarea a 3 rachete în aceeași zi
• August: 3 rachete balistice, dintre care o rachetă lansată de pe un submarin; una dintre primele rachete a căzut în zona economică exclusivă a Japoniei
• Septembrie: 3 rachete balistice lansate simultan în Marea Japoniei, urmate de al doilea test nuclear al anului
• Octombrie: două încercări eșuate de lansare de rachete balistice cu rază medie.

Deși în ultimele două luni nu s-a mai înregistrat niciun test de rachetă, regimul de la Phenian a profitat de instabilitatea politică internă din Coreea de Sud pentru a face o demonstrație de forță. Sâmbătă 10 decembrie, un exercițiu militar – simulare a unui atac asupra Casei Albastre, reședința președintelui Coreei de Sud – a fost monitorizat de însuși liderul suprem Kim Jong-un, după ce un intranet militar sud-coreean fusese spart recent, principalul suspect al furtului de date militare, unele confidențiale, fiind reprezentat de statul comunist nord-coreean, prin hackerii săi.

Toate testele de rachete balistice efectuate anul acesta au fost considerate eșecuri de către comunitatea internațională de specialitate, cu excepția uneia dintre lansările din iunie. Deși a atins o altitudine de 1000 km și o distanță de doar 400 km, în contextul în care o rachetă de același tip ar trebui să atingă în medie distanțe de 2500-4000 km, testul din vară, departe de a fi un succes total unanim recunoscut de către experți, marchează o evoluție pe care armata nord-coreeană a reușit să o obțină în dezvoltarea arsenalului de rachete. Potrivit Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS), regimul lui Kim Jong-un ar deține 7 tipuri diferite de rachete operaționale, alături de altele 4 în dezvoltare în prezent.

În timp ce regimul nord-coreean folosește drept pretext amplasarea sistemului de apărare antirachetă THAAD în Coreea de Sud și exercițiile militare anuale dintre Seul și Washington pentru a-și justifica politica de înarmare și refuzul de a renunța la programul nuclear, tensiunile în Peninsulă cresc continuu cu fiecare provocare venită din partea Phenianului. Același sistem american antirachetă a determinat o răcire a relațiilor dintre Beijing și Seul cu efecte în plan economic, exportul de cultură sud-coreeană fiind restricționat de autoritățile chineze, deși nu a fost făcută nicio comunicare oficială în acest sens. În plus, reprezentantul Chinei în Consiliul de Securitate al ONU aprecia la sfârșitul lunii noiembrie că situația este „sensibilă, complexă și cumplită” și îndemna părțile implicate să evite acțiuni care ar înrăutăți-o, propunând ca soluție revenirea la negocierile pentru denuclearizare și pentru semnarea unui tratat de pace între cele două Coreei, al căror război din anii ’50 s-a încheiat cu un simplu armistițiu.

Un alt indicator al acestei stări încordate este reprezentat de așteptările apărute ca urmare a testelor efectuate anul acesta. Astfel, conform raportului anual pe 2016 al Institutului pentru Strategie de Securitate Națională din Coreea de Sud, statul nord-coreean ar putea dezvolta până în 2020 o rachetă balistică intercontinentală care să poată lovi teritoriul Statelor Unite. Se precizează de asemenea că producerea de rachete balistice care să poată fi lansate de pe submarine reprezintă „o chestiune de timp”, Phenianul deținând deja tehnologia necesară. Și pentru că regimul nord-coreean este unul opac și accesul la informații sigure este aproape imposibil, există temerea că un nou test nuclear ar putea avea loc în orice moment.

În acest context, în funcție de direcțiile de politică externă pe care noua administrație de la Casa Albă le-ar putea adopta, dar și de noua conducere ce va fi instaurată în Coreea de Sud odată cu soluționarea crizei politice, experții în securitate au identificat 5 scenarii posibile¹ cu privire la evoluția situației din Peninsulă. Două din acestea presupun o abordare pașnică a disputei de către autoritățile de la Phenian prin revenirea la masa negocierilor cu sau fără renunțarea la programul său nuclear. O a treia cale vizează continuarea și grăbirea dezvoltării capabilităților nucleare de către Coreea de Nord împreună cu expunerea progreselor înregistrate prin teste, detonări și amenințări. O altă speculație ar fi aceea a instabilității interne, generate de dezertările cetățenilor nord-coreeni fie ei muncitori, militari sau diplomați, anul acesta fiind marcat nu doar de un număr mare de teste cu rachete, ci și de dezertări. Ultima variantă adusă în discuție face referire la păstrarea actualului status quo – o poziție relativ neutră centrată pe urmărirea dezvoltării celor două programe militare fără acțiuni care să provoace reacții americane sau sud-coreene care să ducă la escaladarea conflictului. Atât timp cât ceilalți actori nu vor dori o schimbare a situației prezente, există șanse mari ca regimul comunist să adopte cea din urmă strategie, conștient de faptul că mai are nevoie de timp pentru a putea câștiga o confruntare cu Washington. De altfel, în 2013, Comisia de Apărare Națională Nord-Coreeană susținea că țara sa va continua testele nucleare și testarea de rachete cu rază lungă de acțiune, toate fiind parte a unui plan care țintește Statele Unite, „inamicul declarat al poporului coreean”.

Cum variabilele de care depinde evoluția ulterioară a problemei nord-coreene sunt multiple, rămâne de văzut în anul ce urmează în ce măsură state precum Coreea de Sud, China, Japonia și Statele Unite vor reuși să-și coordoneze și să-și armonizeze pozițiile și reacțiile, astfel încât, să ajungă la un consens privind, pe de-o parte, apărarea activă (cazul Coreei de Sud) și, pe de alta, descurajarea regimului de la Phenian, înainte ca acesta să dezvolte și să utilizeze capabilități care ar cere un răspuns armat din partea comunității internaționale.

[1] CSIS (2015), „Global Security Forum 2016: Challenges from North Korea” Transcript, p. 3, disponibil la http://csis-prod.s3.amazonaws.com/s3fs-public/event/161201_%20Global_Security_Forum_2016%20_Challenges_from_North_Korea_0.pdf