Implicarea actorilor în statele din Asia Centrală ne amintește de Marele Joc care a avut loc în decursul secolului al XIX-lea. Aceasta a fost o rivalitate intensă între Imperiul Rus și Imperiul Britanic în Asia Centrală, ambele având scopul de a influența și chiar de a controla teritoriile central asiatice, miza finală fiind India. Metafora este actuală și în secolul al XXI-lea. În prezent asistăm la același Mare Joc, însă au apărut noi jucători, SUA și China, și a dispărut vechiul actor important, Marea Britanie. Motivele reactualizării Marelui Joc sunt obținerea independenței statelor din Asia Centrală în urma dezmembrării URSS, evenimente care au condus la schimbarea geopolitică în regiune, iar ulterior la dorința altor actori de a exploata resursele de hidrocarburi de care dispun cele cinci republici. Unii autori susțin că având în vedere statele puternice care concurează pentru a influența și obține beneficii din Asia Centrală, putem deduce că această regiune va fi una dintre cele mai importante mize geostrategice ale secolului al XXI-lea.
Din punct de vedere istoric, timp de sute de ani, Asia Centrală s-a aflat sub controlul Rusiei. Deși cele cinci republici au devenit independente din 1991, ele încă sunt percepute de Moscova ca sferă de influență și „vecinătate apropiată”. Odată cu proclamarea independenței statelor, Rusia a depus eforturi să alcătuiască un sistem propriu de menținere a securității în regiune, începând să-și dezvolte influența prin instituții precum Comunitatea Statelor Independente, Uniunea Eurasiatică, Organizația de Cooperare de la Shanghai și Organizația Tratatului de Securitate Colectivă. Astfel, Rusia a operat prin intermediul instituționalizării cooperării. În 1991, la Alma-ata, a fost semnat actul fondator al Comunității Statelor Independente, care va cuprinde 9 dintre cele 15 foste republici sovietice, inclusiv și cele 5 republici din Asia Centrală. Însă în urma escaladării ostilităților dintre Rusia și Georgia în contextul tensiunilor din Osetia de Sud, dar și după anexarea Crimeei de către Federația Rusă, CSI și-a arătat ineficiența.
În anul 2002, în cadrul CSI, Rusia, Armenia, Kazahstan, Kârgâzstan, Belarus, Tadjikistan și Uzbekistan au pus bazele unei organizații de securitate cu latură militară – Organizația Tratatului de Securitate Colectivă (OTSC). Aceasta avea scopul de a consolida pacea, securitatea și stabilitatea atât regională, cât și internațională. Însă, la fel ca și CSI, Organizația Tratatului de Securitate Colectivă are puțină influență în regiune și nu a reușit să remedieze principalele amenințări care destabilizează regiunea.
Odată cu recunoașterea importanței strategice a regiunii Asiei Centrale, în 1996, la Shanghai, au fost puse bazele Organizației pentru Cooperare de la Shanghai între Rusia, China, Kazahstan, Tadjikistan și Kârgâzstan. În 2001 a aderat și Uzbekistan. Obiectivul fundamental al organizației reprezintă asigurarea securității regionale pe fondul luptei împotriva celor trei factori destabilizatori: terorismul, separatismul și extremismul. Odată cu semnarea tratatului, China a început să se implice tot mai activ în geopolitica celor cinci republici.
În prezent, Rusia rămâne partenerul tradițional în Asia Centrală, având ca scop menținerea status-quo-ului în regiune. În ultimul deceniu, aceasta a încercat să mențină monopolul asupra tranzitului de petrol și gaze din Asia Centrală. În trecut, toate conductele importante din regiune traversau Rusia, oferindu-i acesteia dreptul de control asupra taxelor. Acest proces i-a conferit pârghiile de influență economică și politică asupra țărilor care depindeau de livrări. Construcția conductelor alternative a eliminat monopolul Rusiei asupra tranzitului de petrol și gaze din Asia Centrală. Astfel, în prezent, statele producătoare de energie din regiune pot să vândă produsele lor Chinei și Iranului. China a pus accent pe construcția unor noi conducte de petrol și gaze, cât și pe consolidarea celor vechi și pe securitatea acestora. China își sporește, treptat, prezența sa regională, prin achiziționarea de acțiuni în domeniul energiei și al infrastructurii și prin acordarea de împrumuturi fără a impune obligații speciale.
În ultimii ani, China a inițiat o serie de investiții și colaborări cu cele cinci state din Asia Centrală: Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Turkmenistan și Uzbekistan. Prin investițiile din prezent, China vrea să preia rolul de partener tradițional de la Rusia. În anul 2013, valoarea comerțului între China și statele din Asia Centrală a crescut la aproximativ 50 de miliarde de dolari, China devenind astfel un partener economic important și cel mai mare investitor străin în regiune.
Kazahstanul dispune de un teren geologic divers care oferă extrem de multe resurse naturale. Statul se concentrează în prezent pe comerțul cu gaze naturale, devenind un exportator important. În anul 2014, Kazahstanul a exportat un total net de 4,7 miliarde de metri cubi de gaze naturale, principalul său partener fiind Rusia. În 2016, Kazahstanul a exportat 62,2 milioane de tone de petrol și gaze, dintre care 40,8 milioane de tone de țiței au fost exportate prin Conducta Consorțiului Caspic către Novorossiysk, 14,1 milioane de tone au fost transportate spre nord prin conducta Atyrau-Samara și 3,1 milioane de tone au mers în China prin conducta Atasu-Alashankou. Astfel, observăm o diferență mare între cantitățile de petrol și gaze care sunt livrate în Rusia și cele care merg spre China. China a acordat Kazahstanului un împrumut de 10 miliarde de dolari pentru a fi folosit în domeniul dezvoltării industriei petroliere și a gazului. Această mișcare ar putea urmări extinderea legăturilor Chinei în domeniul energiei în regiune. Potențialul Kazahstanului pentru exportul resurselor energetice este mare, fapt care va contribui la dezvoltarea economiei în ansamblu. În prezent, statul kazah are conducte de gaz care traversează prin nord-vestul țării spre est, permițând astfel producției să fie exportată în China. În 2003, președintele chinez Hu Jintao a fost într-o vizită la Astana și a stabilit scopurile companiei petroliere chineze pentru a coopera cu Kazahstanul, ceea ce a fost numit „Podul Energetic Global Pan-Asiatic”, un plan care să conecteze centrul și vestul Chinei cu statele din Asia Centrală, Iran, până la Golful Piersic.
Datorită extinderii cooperării economice și strategice dintre Kazahstan și China, relațiile bilaterale între cei doi parteneri au fost aprofundate prin stabilirea unui parteneriat strategic din anul 2011. Încă din 2004 a fost creată o Comisie Interguvernamentală de Cooperare care a facilitat dezvoltarea și evoluția continuă a strategiilor și investițiilor chineze în Kazashtan. Scopul principal ale Chinei este să devină un lider în dezvoltarea industriei energetice, prin valorificarea petrolului, gazului și a uraniului din Kazahstan. Conducta petrolieră Atyrau-Alashankou este prima și cea mai importantă conductă directă dintre Kazahstan și China. Aceasta a fost dezvoltată de China National Petroleum Corporation (CNPC) și compania kazahă KazMunaiGaz. În prezent, CNPC domină producția de petrol din Kazahstan, mai mult decât orice altă companie occidentală. În viitor, se așteaptă ca volumul exportat de petrol și gaze din Kazahstan să crească semnificativ.
Uzbekistanul este o altă republică central-asiatică în care China este un partener economic extrem de important. Odată cu stabilirea relațiilor diplomatice în 1992, volumul comerțului între cele două state a crescut de aproape 50 de ori. În anul 2017, volumul comerțului bilateral a ajuns la 3,8 miliarde de dolari, iar în 2012, China avea 35 proiecte de investiții în Uzbekistan în valoare de aproximativ 4 miliarde de dolari. În 2013, în timpul vizitei oficiale a lui Xi Jinping în Uzbekistan, părțile au decis să consolideze colaborarea în sectorul energetic prin asigurarea funcționării conductei de gaz Uzbekistan-China, să promoveze explorarea comună a petrolului și a uraniului. În acest mod, se observă o implicare tot mai accentuată a Chinei în Uzbekistan, în special prin intermediul cooperării în domeniul energetic.
China își sporește prezența tot mai mult și în Kârgâzstan, prin investiții în domeniul economic, devenind unul dintre cei mai importanți parteneri comerciali. În septembrie 2013, China și Kârgâzstan au devenit parteneri strategici. Potrivit unui fost ministru kârgâz, „fiecare întreprindere mică din Kârgâzstan se bazează pe comerțul cu China”. „Deși ponderea economică a Chinei nu influențează orientarea politică, există consecințe politice indirecte pentru Kârgâzstan: comercianții kârgâzi care importă mărfuri din China s-au aflat în fruntea dezbaterii cu privire la posibilitatea aderării Kârgâzstanului la Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan.” Protestele comercianților la Bișkek sunt o consecință directă a intensificării relațiilor comerciale cu China și dovedesc posibilitatea reorientării Kârgâzstanului.
În ultimii ani, relațiile dintre statele din Asia Centrală și China s-au aprofundat cu o viteză uimitoare. Acest raport de cooperare a adus beneficii atât Chinei, cât și celor cinci republici. În prezent, aproximativ zece la sută din importurile de petrol și gaze ale Chinei provin din Asia Centrală. Acest lucru a adus multe beneficii țărilor din Asia Centrală. Astfel, au crescut rezervele valutare ale statelor și s-a înregistrat o creștere substanțială a investițiilor și a dezvoltării.
Până în anii 1990, Asia Centrală a fost absentă pe agenda politicii externe a Chinei, aceasta fiind preocupată de îmbunătățirea și implementarea reformelor economice în interiorul statului. Începând însă cu anii 1990, China și-a manifestat interesul pentru cele cinci republici devenite independente. Asia Centrală a devenit atractivă datorită imenselor rezerve de hidrocarburi de care aceste state dispun, China percepând-o ca o sursă crucială de energie.
Un alt motiv din cauza căruia China s-a orientat spre statele din Asia Centrală reprezintă problemele din provincia autonomă Xinjiang. În această regiune domină comunitatea musulmană de origine uigură, care alcătuiește circa 10 milioane din totalul de 23 milioane de locuitori ai provinciei. Comunitatea uigură are o perspectivă critică față de autoritățile chineze din cauza discriminării și marginalizării, iar mișcarea separatistă a devenit tot mai răspândită și chiar violentă începând cu anii 1990. Provincia Xinjiang este extrem de bogată în resurse minerale (cele mai mari rezerve de cupru de pe întreg teritoriu chinez se află aici), dar și în resurse energetice: cele mai mari rezerve de petrol, gaze naturale și aproximativ 40% din totalul rezervelor de cărbune se află în regiunea autonomă uigură. Astfel, Asia Centrală poate fi percepută de Beijing ca fiind partenerul-cheie în lupta împotriva separatiștilor din nord-vestul Chinei.
O altă cauză care motivează prezența Chinei în statele din Asia Centrală este identificarea acestei zone drept o componentă esențială în noul său proiect, Inițiativa Belt and Road. Aceasta este o inițiativă ambițioasă care își propune să sporească interconectivitatea și cooperarea economică pe întreg continentul eurasiatic prin construirea unei rețele extinse de infrastructură. Investițiile masive în infrastructura transcontinentală, drumuri, poduri, porturi maritime, aeroporturi și căi ferate vor contribui fără îndoială, la o mai bună integrare a vestului Chinei în economia Eurasiei. În special, conectivitatea îmbunătățită vizează creșterea prosperității și stabilității în Xinjiang și în alte provincii occidentale. Modernizarea și transformarea rețelelor energetice, dar și înlocuirea zonei de influență rusă cu cea chineză este scopul statului chinez în regiune.
Kazahstanul reprezintă cea mai importantă miză geopolitică a Chinei în Asia Centrală. Pe teritoriul său, președintele Chinei a propus pentru prima dată construcția unui „Nou Drum al Mătăsii”, în 2013. Conducerea chineză a menționat această viziune strategică prin discursul lui Xi Jinping, ținut la Universitatea Nursultan Nazarbayev din Astana. Xi Jinping a sugerat că Asia Centrală și China vor coopera pentru a construi o centură economică, un „Nou Drum al Mătăsii”. În prezent, statul chinez vrea să construiască infrastructura necesară pentru a facilita accesul la resursele din Asia Centrală.
În noul Mare Joc al puterilor în Asia Centrală, China va câștiga tot mai mult teren în defavoarea Rusiei, partenerul tradițional în cele cinci republici. Conform unor observatori, „dacă e să considerăm valoarea nominală a tuturor angajamentelor Chinei din cadrul reactualizării vechiului Drum al Mătăsii, această inițiativă va deveni cel mai amplu program de diplomație economică de la Planul Marshall din Europa.” Acesta va acoperi un număr imens de țări din diferite continente: Eurasia, Africa, America Latină. Mulți specialiști au interpretat inițiativa ca o strategie de dezvoltare economică prin care China va coordona investițiile, schimburile și fluxurile de bunuri. Însă este important să recunoaștem că aceasta are scopuri și dimensiuni mult mai mari. Reactualizarea vechilor artere și întemeierea noilor instrumente financiare și culturale reprezintă o manevră subtil dezvoltată, cu scopul de a construi o prezență puternică a Chinei. Această prezență este dezvoltată în mod special în Asia Centrală. După cum susține generalul chinez Liu Yazhou, „Asia Centrală este cea mai groasă felie de tort oferită Chinei de către divinitate”. Pentru Asia Centrală, noile investiții reprezintă o oportunitate de a-și recupera rolul istoric și de a deveni o legătură vibrantă în cadrul Drumului Mătăsii din secolul XXI.
Comenteaza