Pe 17 iulie 2018, în prezența prim-ministrului nipon Shinzō Abe, a președintelui Consiliului European Donald Tusk și a președintelui Comisiei Europene Jean-Claude Juncker a fost semnat, la Tokyo, Acordul de liber schimb între Japonia și UE (Economic Partnership Agreement – EPA).
Rolul acordului este de a elimina 99% din tarifele de import impuse de Uniunea Europeană Japoniei și 94% dintre tarifele de import percepute de Japonia pentru aceasta. Acordul va elimina astfel costuri anuale în valoare de 1,17 miliarde de dolari și va facilita apariția unei noi zone de comerț care să cuprindă 600 milioane de oameni și o treime din Produsul Global Brut.
Acordul a fost semnat în cadrul celui de-al 25-lea Summit UE-Japonia, care trebuia să se desfășoare la Bruxelles, dar din cauza problemelor generate de inundațiile din Japonia, prim-ministrul Abe a trebuit să anuleze vizita pe care acesta urma să o efectueze la începutul lunii în Europa.
Negocierile pentru acest acord au început pe 25 martie 2013, acestea fiind finalizate pe 8 decembrie 2017. Cu această ocazie președintele Consiliului European, Donald Tusk a afirmat: „Am reușit. Am finalizat discuțiile politice și de comerț UE-Japonia. UE este din ce în ce mai mult angajată la nivel global”. Jean-Claude Juncker a afirmat și el că: „arătăm că suntem puternici și mai buni atunci când lucrăm împreună. Prin acest exemplu arătăm că schimburile comerciale sunt mai mult decât tarife și bariere. Este vorba mai mult despre valori, principii și găsirea unor soluții de tip win-win pentru tot ceea ce ne îngrijorează.” Pentru UE, Japonia reprezintă cel de-al doilea partener asiatic după China și a șaptea piață de export pentru Europa. În același timp, pentru Japonia acordul i-a oferit șansa prim-ministrului Abe să realizeze reforme în ceea ce privește sectorul agricol japonez, care este foarte bine protejat față de piețele din afară și o mai mare liberalizare a serviciilor.
Acordul prevede o reducere a tarifelor de import japoneze pentru produse precum: vin, paste, ciocolată, pantofi și produse din piele. Acest lucru va facilita creșterea exporturilor UE pe piața din Japonia cu o valoare de 1 miliard de euro anual și menținerea în activitate a 14.000 de locuri de muncă, dar și o mai mare competivitate a produselor europene pe acestă piață. UE se așteaptă astfel la o creștere economică pentru următoarele bunuri: produse agricole, mașini electrice, farmaceutice, echipamente medicale, automobile, echipamente de transport, textile și haine, pantofi și produse din piele, produse forestiere.
Spre deosebire de acordul comercial încheiat între Canada și UE, acest acord este unul simplu și nu presupune votul în parlamentele naționale, ci doar votul Parlamentului European. Acordul este împărțit în mai multe categorii: acordul privind agricultura, acordul anti-dumping, acordul privind licențele de import ale producătorilor și acordul privind paza de coastă.
Ca o particularitate, tratatul cuprinde și aproape 200 de produse cu denumire de origine protejată, precum: mai multe tipuri de brânza și vin, jambonul serano, whisky-ul și somonul scoțian, vodka suedeză, vita de Kobe sau sake. O a doua particularitate a acordului reprezintă anexele dedicate celor două țări, San Marino și Andorra, care nu sunt membre UE, dar care pot beneficia de acesta. Dacă va fi ratificat până în martie 2019, acordul va fi valabil și pentru Marea Britanie, dar doar până în anul 2021, când în urma Brexitului Marea Britanie va trebui sa renegocieze un nou acord comercial între Londra și Tokyo. În ciuda acestui fapt, Japonia își dorește ca acest acord să fie aplicat și în cazul Marii Britanii imediat după Brexit, deși anul trecut prim-ministrul Theresa May afirma că este dispusă să negocieze un nou acord de liber schimb asemănător cu cel propus de Uniunea Europeană. Pentru Japonia, acordul direct cu UE pare să fie mai important decât cel care ar urma să fie negociat cu Marea Britanie, având în vedere și rapiditatea cu care diplomația niponă a încercat să accelereze procesul de aplicarea a lui, mult înainte de luna martie 2019. În ciuda acestor diferențe de opinie între Londra și Tokyo, acordul comercial dintre UE și Japonia reprezintă un real succes pentru diplomația europeană și poate constitui baza pentru schimbarea imaginii UE la nivel internațional. Din punct de vedere politic, pentru UE acordul reprezintă o compensație după ieșirea SUA din acordul Transatlantic Trade and Investment Partnership (TTIP), dar și după Brexit.
Cea de-a doua parte a negocierilor dintre Japonia și UE a vizat transferul de date dintre cele două, prin recunoașterea sistemelor de protecție a datelor ca find „echivalente”. Acest lucru trebuie privit ca o completare a acordului comercial dintre UE și Japonia, care va facilita apariția celei mai mari zone de transfer de date în ceea ce privește datele cu caracter personal. Pentru cetățenii europeni, acestă zonă reprezintă continuarea menținerii și dezvoltării standardelor europene de protecție a datelor, în timp ce pentru companiile europene va reprezenta accesul la o piață de 127 milioane de consumatori japonezi. În acest sens, Věra Jourová, comisar pentru Justiție, Consum și Egalitate de Gen, a afirmat: „Japonia și UE sunt deja parteneri strategici. Datele sunt motorul economiei globale și acest acord ne va permite ca datele să circule în siguranță între noi, astfel încât să poată beneficia atât cetățenii, cât și economiile noastre.” Acest acord trebuie privit ca unul de succes, spre deosebire de cel încheiat între SUA și UE, denumit „Safe Harbor”, dar care a fost invalidat în 2015 de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, din motiv că nu putea oferi protecție împotriva accesului neautorizat al guvernului american la informațiile personale ale cetățenilor europeni. În prezent un nou acord între SUA și UE se încearcă a fi realizat, ce va purta numele de „Privacy Shield”, deși Consiliul Barourilor Europene dorește suspendarea sa pe motiv că nu oferă destule garanții și măsuri de siguranță.
Cu aceste două acorduri, Japonia și UE au reușit să se apropie mult mai mult din punct de vedere politic, cât și diplomatic, ceea ce le va permite să mobilizeze pe viitor alte economi mari care să apere și să extindă zona de comerț liber global.
Comenteaza