Uniunea Europeană, Regatul Unit și Regatul de Mijloc

RISAP | 29 iunie 2016

Decizia alegătorilor britanici, în frunte cu cei englezi, de a părăsi Uniunea Europeană a avut consecințe peste tot în lume. Doar vineri, 24 iunie, în prima zi după votul pro-Brexit, bursele globale au pierdut în total puțin peste 2 trilioane de dolari din capitalizarea lor, cea mai mare astfel de pierdere dintr-o singură zi din istorie. Incertitudinea legată de consecințele acestui vot, atât pentru Marea Britanie, dar mai ales pentru Uniunea Europeană, a generat teamă peste tot în lume. Regiunea Asia-Pacific a fost la rândul ei victima votului, indicele Nikkei din Japonia pierzând vineri aproape 8% din valoarea sa, cea mai mare pierdere din martie 2011, când Japonia a fost zguduită de triplul dezastru al cutremurului, tsunamiului și accidentului nuclear de la Fukushima.

Dar bursa chineză a fost una dintre puținele burse globale evitate de consecințele Brexit-ului. China a luat, totuși, notă de acest eveniment, care este privit din diferite perspective și are mai multe implicații pentru guvernul de la Beijing.

În primul rând, asemenea tuturor celorlalte state din lume, principala teamă a Chinei este legată de consecințele economice ale Brexit-ului. Aceste consecințe nu sunt clare, economia globală situându-se într-un an plin de incertitudini. Cum economia Chinei nu se află în cea mai bună perioadă a sa, rata de creștere a PIB-ului fiind într-o continuă scădere, iar guvernul aflându-se în poziția de a dezbate reforme utile pe termen lung, dar dureroase pe termen scurt, orice șoc extern poate crea mari probleme pentru China. Iar pentru Partidul Comunist Chinez, orice problemă economică se poate transforma în probleme politice, liderii chinezi fiind astfel foarte sensibili față de evoluții externe care pot avea un impact asupra Chinei.

Chiar dacă bursa chineză a scăpat nevătămată, consecințele s-au simțit și în China. Moneda națională, renminbi, a suferit cea mai mare scădere din ultimul an, după șocul din luna august 2015. Devalorizarea a venit din cauza efectelor globale ale Brexit: surprinși de rezultatul votului și temându-se de incertitudine, investitorii s-au îndreptat spre unul dintre cele mai sigure active, datoria guvernamentală a SUA. Cererea de monedă a ridicat valoarea dolarului, conducând la deprecierea renminbiului în raport cu moneda americană. Deprecierea renminbiului ar trebui în mod normal să ajute economia chineză, crescând competitivitatea exporturilor țării. Dar deprecierea reprezintă o amenințare pe termen mediu, deoarece ar putea cataliza teama investitorilor și plecarea capitalului din China, o problemă care a bântuit China până în primăvara acestui an, când situația părea a se stabiliza, temerile investitorilor diminuându-se.

Dar chiar dacă China va reuși să scape nevătămată în urma deciziei Marii Britanii de a se retrage din Uniunea Europeană, vor exista consecințe economice și geopolitice importante. Deși guvernul chinez s-a abținut de la exprimarea clară a unei preferințe legate de referendumul de pe 23 iunie, președintele Xi Jinping a indicat, discret, în timpul vizitei sale în Marea Britanie la sfârșitul anului trecut, faptul că Beijingul dorește ca Marea Britanie să rămână în UE. Decizia era oarecum logică, întrucât multe companii chineze plănuiau sau au început deja să folosească prezența lor în Marea Britanie ca o trambulină către piața europeană. Deschiderea guvernului britanic față de investițiile chineze a avantajat acest lucru. Marea Britanie a fost prima țară europeană importantă care a anunțat că va adera la Banca Asiatică pentru Investiții în Infrastructură (Asian Infrastructure Investment Bank – AIIB), dând tonul pentru toată Europa de Vest. Atât guvernul britanic, cât și cel chinez doreau să transforme Londra în principalul centru de tranzacționare off-shore (în afara Chinei) a renminbiului, lucru facilitat de statutul de nod financiar global al capitalei britanice. Ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană schimbă toate aceste planuri.

Pentru început, dacă în urma negocierilor cu UE, Marea Britanie va pierde accesul la piața comună a Uniunii Europene, multe companii chineze își vor reorienta investițiile către alte state membre. Dacă în trecut construirea unei fabrici sau deschiderea unei filiale în Marea Britanie garanta accesul liber pe o piață cu 500 de milioane de consumatori, în acest nou scenariu post Brexit, companiile chineze vor avea acces la maximum 60 de milioane de potențiali clienți. Pentru mute companii, va fi mult mai rentabil să direcționeze investițiile către Europa continentală, de unde să exporte apoi produse către Marea Britanie. De asemenea, băncile britanice ar putea pierde accesul la piața europeană, caz în care statutul Londrei de centru financiar global va fi afectat. Mii de angajați vor fi concediați, iar slujbele lor vor fi mutate în Paris sau Frankfurt. China ar putea să revizuiască planul ei de a folosi Londra ca principalul centru de tranzacționare off-shore a monedei sale. Totuși, chiar dacă Brexit va afecta relațiile China-Marea Britanie și economia regatului, atât timp când consecințele nu se vor simți și în alte țări, economia chineză va scăpa nevătămată. Marea Britanie este un partener comercial relativ mic al Chinei, astfel încât o recesiune britanică nu va afecta foarte mult exporturile chineze. Iar pe termen lung, Marea Britanie va fi probabil dornică să semneze un acord de liber schimb cu China, pentru a echilibra pierderea accesului la piața europeană. Libertatea de a semna astfel de acorduri cu marile economii emergente a fost unul dintre principalele argumente ale celor care doreau ieșirea din Uniunea Europeană, astfel încât guvernul de la Londra va dori, cât mai devreme posibil, un tratat cu China, fiind probabil dispus să ofere mai multe concesii decât UE.

Un efect important al deciziei alegătorilor britanici îl reprezintă impactul asupra relației China-UE. Aici, apar două perspective diferite. Pe de-o parte, China a încercat în ultima vreme să creeze diviziuni între statele membre UE, cu privire la relația cu China, în încercarea de a-și îmbunătăți poziția. Un exemplu în acest sens îl reprezintă inițiativa China-Europa Centrală și de Est. În plus, decizia Marii Britanii de a adera la AIIB, urmată fiind de celelalte mari state europene, a relevat lipsa de unitate a blocului european. Însă orice avantaj obținut de China prin slăbirea Uniunii Europene este pus în pericol de posibilele evoluții viitoare. Dacă Brexit va fi urmat de alte retrageri asemănătoare ale unor state membre sau chiar de dezmembrarea Uniunii Europene, China va avea enorm de suferit. Pe lângă o criză economică globală ce ar putea fi provocată de o asemenea situație, care ar pune în pericol economia chineză, China ar fi afectată de pierderea principalului său partener comercial. Existența Uniunii Europene facilitează accesul companiilor chineze pe o piața enormă, iar dezmembrarea Uniunii ar conduce la multiple dificultăți pentru investitorii chinezi. Multe companii chineze ar trebui să își modifice strategiile și să aloce mult mai multe resurse pentru a fi prezente pe 28 de piețe, în loc de una singură. Tocmai de aici vine și comentariul de luni, 27 iunie, al premierului chinez Li Keqiang, care a afirmat în timpul unui summit economic că guvernul chinez dorește o Uniune Europeană „unită și stabilă”, cât și o Mare Britanie „stabilă și prosperă”.

Dorința pentru stabilitate și unitate este tipică pentru guvernul chinez. Și de aici apare o nouă problemă creată de Brexit: secesiunea. Chiar dacă Uniunea Europeană nu este un stat federal, ideea unui referendum popular care să conducă la desprinderea unei regiuni dintr-o unitate politică reprezintă o teamă permanentă pentru liderii chinezi, atât din prisma independenței Taiwanului, cât și din teama față de posibila secesiune a Tibetului sau a Xinjiangului, provinciile vestice cu populații de alte etnii decât cea han, majoritară în China. Stabilitatea Marii Britanii se referă probabil și la posibilitatea organizării unor referendumuri în Scoția și Irlanda de Nord, urmate de desprinderea acestora de Regatul Unit și declararea independenței lor. O astfel de evoluție ar fi cu adevărat înfricoșătoare pentru Beijing, întrucât ar fi de această dată vorba de dezmembrarea unui stat, nu a unei organizații suprastatale. Oricând ar putea evita astfel de precedente internaționale, China va încerca să ofere prioritate unității înaintea separatismului.

De asemenea, China trebuie să se confrunte cu o altă problemă reliefată atât de Brexit, cât și de popularitatea lui Donald Trump și a lui Bernie Sanders în SUA: teama și lupta împotriva globalizării. Așa cum au interpretat și elitele globale, votul din Marea Britanie a fost și un vot împotriva evoluțiilor din ultimele decenii, către o ordine internațională liberală, cu comerț liber și granițe mai deschise. China a fost probabil principalul beneficiar al globalizării, iar orice pas înapoi făcut de lumea vestică va afecta viitorul economic al Chinei. În aceste condiții, liderii chinezi ar putea fi nevoiți să regândească locul Chinei în economia și societatea globală, iar regresul globalizării ar putea crea dificultăți și pentru unul dintre cele mai importante proiecte ale administrației lui Xi Jinping: proiectul OBOR (One Belt, One Road) de refacere a Drumului Mătăsii, atât pe uscat, cât și pe mare, care are scopul de a întări legăturile comerciale ale Europei, Asiei și Africii cu China.

Dar, deși Brexit implică numeroase riscuri și prezintă numeroase probleme pentru China, guvernul de la Beijing a identificat însă și un lucru bun: posibilitatea de a sublinia pericolele democrației. Un editorial din ziarul cu tentă naționalistă Global Times a criticat poporul britanic pentru mentalitatea sa de „pierzători”, a adus în discuție faptul că aspecte precum „aspirațiile naționale” sau „strategia globală” a Marii Britanii au fost ignorate în dezbaterile dinaintea referendumului, concluzionând că poporul chinez „va urmări cu atenție consecințele îmbrățișării de către Marea Britanie a unui referendum «democratic»”. Pentru liderii de la Beijing, consecințele economice negative ale unei decizii stabilite prin vot popular reprezintă o oportunitate de a indica poporului chinez aspectele negative și riscurile democrației, în încercarea de a-și îmbunătăți imaginea, aceea de proiector rațional și altruist al intereselor Chinei și cetățenilor săi.

Referendumul pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană este privit din China din multiple perspective, atât din punct de vedere politic, cât și geopolitic și economic. Pe termen lung însă, acest eveniment ar putea provoca numeroase probleme pentru guvernul chinez, care, alături de societatea internațională, a dobândit o nouă grijă pentru următorii ani: posibilitatea dezmembrării Uniunii Europene. Din păcate pentru liderii chinezi, Beijingul se vede nevoit să-și accepte soarta de simplu observator, fără a avea vreo influență asupra evoluțiilor puse în mișcare de Brexit.

Despre autor:

Articolele publicate sub numele de RISAP sunt articole scrise de echipa de cercetători și analiști ai RISAP.

Comenteaza