Noul președinte al Filipinelor, Rodrigo Duterte, pare a-și dori o mai mare independență în politica externă pentru țara sa. În acest sens, el a făcut o serie de gesturi de natură să-l neliniștească pe principalul său aliat, Statele Unite ale Americii, pentru care Manila este unul dintre cei mai importanți parteneri regionali. Atât acțiunile surprinzătoare ale lui Duterte, cât și întrebarea esențială dacă Filipine își poate permite o politică de independență într-un context regional tot mai complicat, par a fi intens dezbătute de analiști.
Luni, 5 septembrie, în cadrul unei conferințe de presă, Rodrigo Duterte îl avertiza pe Barack Obama că statul Filipine nu mai este o colonie și că nu va tolera o implicare a Statelor Unite în politica sa internă. Duterte a mers apoi chiar mai departe decât atât, numindu-l pe președintele american „fiu de cățea”, în timpul aceleiași conferințe. Washingtonul a reacționat imediat, anulând întâlnirea oficială care trebuia să aibă loc între cei doi lideri ziua următoare, în Laos. Cum s-a ajuns aici și care a fost desfășurarea ulterioară a evenimentelor?
Filipine a fost prima oară colonizată de către spanioli, începând cu secolul al XVI-lea și s-a aflat sub controlul Spaniei pentru mai mult de 300 de ani, până când a devenit colonie americană, în urma războiului hispano-american din 1898. Filipine a rămas de atunci și până la proclamarea independenței în 1946 sub control american, cu excepția perioadei de ocupație japoneză din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Recent, ascensiunea economică a Chinei în regiune și tensiunile cu Beijingul privind revendicările teritoriale din Marea Chinei de Sud au părut a face Manila tot mai dependentă de sprijinul și de susținerea Washingtonului. Noul președinte al Filipinelor însă, Rodrigo Duterte, a întreprins o serie de acțiuni de natură să pună în evidență o poziție tot mai independentă a țării sale față de Statele Unite. Atât ceea ce pare a fi o nouă direcție în politica Manilei, cât și limbajul folosit de noul președinte pentru a marca noua situație, au șocat mai mulți observatori internaționali.
Rodrigo Duterte a devenit președinte al Filipinelor în luna mai a anului acesta, fiind încă din timpul campaniei una dintre cele mai controversate figuri politice în plan mondial. Încă de la început el a anunțat că va aplica la nivel național politicile împotriva traficanților de droguri pe care le-a folosit ca primar al orașului Davao. Aceste politici însă sunt dur criticate de observatori internaționali, din cauza numărului mare de victime (de ordinul miilor), cele mai multe dintre omoruri fiind înfăptuite de civili, în cadrul unor acțiuni justițiare pe care președintele le încurajează. Execuțiile sumare, în afara unui cadru legal corespunzător, au deranjat Statele Unite, nemulțumită de încălcarea drepturilor omului în acest context. Însă Duterte a continuat aceste acțiuni dure în scopul eradicării traficului de droguri și a reacționat virulent în fața criticii internaționale.
În același timp, Filipine este un important aliat regional american, mai ales în contextul noii politici americane de rebalansare către Asia. SUA a semnat un tratat de alianță cu Manila încă din 1951, tratat potrivit căruia se permitea existența unor baze americane în Filipine. Deși bazele au fost închise în 1992, cooperarea între cele două state a fost întărită după 1998 prin exerciții militare comune și colaborare în alte domenii cheie ce țin de securitate. Recent, în 2014, s-a semnat un nou acord, potrivit căruia Washingtonului i se permite să trimită trupe americane, prin rotație, în cinci locații în Filipine. În ceea ce privește relația cu China, pe 12 iulie un tribunal internațional a dat, în mare parte, câștig de cauză Manilei în procesul Filipine v. China, intentat de guvernul filipinez în 2013. China a refuzat sa participe la proces, afirmând că tribunalul de la Haga nu are jurisdicție și, a spus încă de la început, că nu va respecta verdictul. Noul președinte al Filipinelor a arătat însă o mai mare deschidere spre negocieri bilaterale cu China decât predecesorul său, care a intentat procesul în 2013.
Acesta este contextul în care, chiar înainte de începutul summitului ASEAN din Laos, Rodrigo Duterte a folosit un limbaj atât de puțin diplomatic la adresa lui Barack Obama. De altfel, nu este prima dată când noul președinte al Filipinelor folosește un limbaj licențios. Înjurături similare au fost proferate în trecut de către el la adresa ambasadorului american la Manila, la adresa Organizației Națiunilor Unite și chiar a Papei (în cazul din urma, în timpul în care Duterte nu era decât primarul orașului Davao). Cu toate acestea, contextul în care vorbele au fost rostite și faptul că ele erau adresate președintelui Americii, au generat o reacție rapidă din partea Statelor Unite, care a anulat întâlnirea oficială între cei doi șefi de stat. Ulterior, Duterte și-a exprimat regretul cu privire la aceste declarații. Acțiunile sale au continuat însă să anunțe dorința de o mai mare independență în politica externă pentru statul său.
Luni, 12 septembrie, el a cerut retragerea trupelor americane din insula Mindanao, din sudul Filipinelor. Prezența trupelor americane în regiune este justificată de operațiunile împotriva grupării teroriste Abu Sayyaf, afiliate autointitulatului Stat Islamic. Președintele filipinez a afirmat însă că trupele americane nu fac decât să sporească tensiunile regionale, fiind ținte pentru teroriști. Autoritățile americane au afirmat că nu a fost formulată totuși nicio cerere oficială în acest sens. De asemenea, el a criticat implicarea americanilor în problemele interne ale Filipinelor.
În ciuda acestor semnale însă, Manila nu pare a urmări o schimbare cu 180 de grade a politicii sale externe. Chiar după ce președintele cerea retragerea trupelor americane din sudul țării, ministrul de externe filipinez clarifica faptul că Manila este gata să-și respecte angajamentele luate prin tratat față de Washington, declarație pe care a făcut-o de altfel și Duterte însuși. Joi, 15 septembrie, ministrul de externe filipinez Perfecto Yasay a afirmat, în cadrul unei conferințe susținute la think-tank-ul american CSIS (Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale), că Manila își dorește o continuare a cooperării cu Statele Unite, dar de pe poziții egale.
În concluzie, este clar faptul că există semnale transmise de Manila pentru o mai mare independență în politica externă, dar că, în același timp, alianța cu Statele Unite nu este încă pusă în discuție. Discutabil este însă modul în care Rodrigo Duterte a ales să facă cunoscută lumii noua politică a Filipinelor (atât la nivel de limbaj, cât și de conținut). Rămâne de văzut și măsura în care o astfel de politică este posibilă în contextul regional și internațional în care se găsește Manila.
Comenteaza