Summitul Xi-Trump: multe așteptări, puține rezultate

Andrei Lungu | 20 aprilie 2017
Președinții Donald Trump și Xi ... +
Președinții Donald Trump și Xi Jinping, alături de echipele lor guvernamentale, în timpul discuțiilor de la Mar-a-Lago -

Întâlnirea dintre Xi Jinping și Donald Trump, președinții celor mai puternice state din lume, ar fi trebuit să fie unul dintre cele mai importante evenimente diplomatice ale anului. Neașteptata victorie a lui Trump în alegerile prezidențiale din noiembrie 2016 a creat neliniște în Beijing, guvernul chinez fiind măcinat de o întrebare simplă: care va fi politica externă a noului președinte american?

Teama de necunoscut

În decembrie, Trump a părut a oferi un răspuns, punând la îndoială politica „O singură China” (One China Policy), respectată de Washington în ultimele decenii, și amenințând că ar putea întări relațiile cu Taiwan, care este văzut de China ca o provincie care urmează să fie, într-o zi, reunită cu restul țării. Dacă asta urma să fie politica externă a lui Trump, pentru liderii chinezi ar fi urmat patru ani negri.

Lucrurile s-au îmbunătățit însă odată cu inaugurarea lui Donald Trump în funcția de președinte, acesta începând să semene mai mult cu un republican tradițional. Într-o convorbire telefonică din februarie cu președintele chinez Xi Jinping, Trump a recunoscut politica „O singură China”, sperând că această concesie va fi răsplătită de omologul său chinez.

Guvernele celor două țări s-au pus apoi în mișcare și au planificat o întâlnire între Trump și Xi, pe 6 și 7 aprilie, la proprietatea lui Trump din Florida, clubul Mar-a-Lago, unde președintele american l-a găzduit și pe prim-ministrul japonez Shinzō Abe. Guvernul chinez a continuat însă să își facă griji despre acest summit, întrucât impredictibilul Donald Trump, care își bazase o bună parte din campania electorală pe retorică anti-China, ar fi putut să-l umilească pe Xi printr-un gest, o replică sau un tweet spontan. De asemenea, înaintea întâlnirii s-au făcut multe speculații despre posibilele rezultate ale negocierilor privind comerțul sau Coreea de Nord, creându-se multe așteptări.

Câteva vești bune, niciun rezultat concret

Summitul a început cu atenția presei din toată lumea concentrată pe Mar-a-Lago, dar s-a încheiat pe prima pagină numai a ziarelor chineze. În restul lumii, atenția s-a îndreptat către Siria, unde Trump a ordonat, în seara dineului cu Xi, bombardarea bazei aeriene a guvernului sirian de unde a fost inițiat un atac cu arme chimice cu câteva zile înainte. Iar, în final, summitul nu a adus aproape niciun rezultat concret din cele așteptate și nicio concesie din partea Chinei, pe care Trump să o poată promova susținătorilor săi printr-un tweet.

Întâlnirea celor doi lideri a avut totuși o mare importanță: Trump și Xi par a se fi înțeles bine, iar președintele american nu i-a făcut omologului său chinez nicio surpriză neplăcută. Din contră, Trump a afirmat după summit că între el și Xi s-a legat o prietenie strânsă, că a fost mândru să îl găzduiască pe Xi și pe soția sa și că speră că cele două țări vor putea rezolva multe probleme, bilaterale sau globale, împreună. Deși este imposibil de știut cu ce impresii au rămas cei doi lideri, s-ar putea ca între ei să se fi dezvoltat o relație de lucru care să contribuie în următorii patru ani la diminuarea tensiunilor dintre SUA și China. Acesta este cel puțin imaginea prezentată de Trump în interviurile recente.

Președinții Donald Trump și Xi Jinping, alături de soțiile sale, la începutul summitului de la Mar-a-Lago, Florida
Președinții Donald Trump și Xi ... +
Președinții Donald Trump și Xi Jinping, alături de soțiile sale, la începutul summitului de la Mar-a-Lago, Florida -

Dacă raportăm rezultatul la un scenariu sumbru speculat înaintea întâlnirii, cel al umilirii publice a lui Xi printr-o reacție impredictibilă a lui Trump, atunci summitul a fost un adevărat succes. Dacă însă îl privim în comparație cu întâlnirea dintre Xi și Obama din 2013 sau chiar cu întâlnirea Trump-Abe din februarie, atunci rezultatul pare a fi incert și se va clarifica doar în următorii patru ani, în funcție de evoluția relațiilor China-SUA.

Totuși, un punct pozitiv este faptul că cei doi lideri au convenit să extindă mecanismul de cooperare bilaterală dintre SUA și China. Ceea ce era până acum Dialogul Strategic și Economic (cu întâlniri anuale între responsabilii cu politica externă și financiară ai celor două state) va deveni un „dialog comprehensiv” cu patru piloni: diplomație și securitate; economie; justiție și securitate cibernetică; aspecte culturale și sociale. Este interesantă includerea securității cibernetice pe agenda dialogului anual, întrucât SUA încearcă de câțiva ani să rezolve problema repetatelor atacuri cibernetice și spionajului economic care își găsește originea în China. De partea cealaltă, China pare a fi obținut o concesie: includerea pe agenda dialogului a cazurilor de politicieni sau bogătași chinezi care fug în Statele Unite pentru a scăpa de arest. De asemenea, Trump a acceptat invitația lui Xi de a face o vizită oficială în China, anul acesta.

O altă veste bună pentru relațiile bilaterale sino-americane este accentul pus pe dezvoltarea dialogului și a legăturilor dintre forțele militare ale celor două țări. În contextul unor posibile tensiuni viitoare în Marea Chinei de Sud sau în Marea Chinei de Est, mecanismele de gestionare a tensiunilor navale pot preveni escaladarea unei confruntări militare.

Comerț și Coreea: quid pro quo?

Deși China nu a făcut nicio concesie din cele prevăzute înainte de summit, precum anunțarea unor investiții în infrastructura americană sau în alte sectoare ale economiei, care să genereze slujbe în SUA, Trump a obținut totuși o mică favoare. SUA și China vor demara un program comun de analiză, de 100 de zile,  care să adreseze problema deficitului comercial american. Partea americană a lăudat această realizare, cu speranța că ar putea aduce soluții pentru micșorarea deficitului comercial al SUA. Nu este însă clar cum se va concretiza acest plan și ce urmări tangibile poate avea. La câteva zile după încheierea summitului, au apărut însă unele informații că guvernul chinez ar putea liberaliza accesul companiilor americane pe piața serviciilor financiare și a asigurărilor din China (în prezent, companiile străine pot intra pe aceste piețe din China doar prin intermediul unor societăți cu capital mixt, în care partenerul chinez să dețină pachetul majoritar) și ar permite importurile de carne de vită din SUA (care sunt interzise de mai bine de un deceniu). Cele două măsuri nu vor contribui probabil foarte mult la micșorarea deficitului comercial pe care SUA îl are cu China, de aproximativ 340 de miliarde de dolari, și cu siguranță nu vor genera sute de mii de slujbe în SUA, dar Trump le-ar putea promova electoratului său ca fiind un prim pas spre îndeplinirea promisiunilor din campanie.

Însă aceste măsuri nu sunt neapărat concesii. Așa cum a indicat și Xi, economia Chinei trece printr-un proces de transformare și rebalansare dinspre investiții spre consum și dinspre sectorul industrial și manufacturier către sectorul serviciilor. În acest context, creșterea pieței serviciilor și creșterea consumului sunt principalele obiective economice ale guvernului chinez, deci măsurile nu sunt benefice doar pentru SUA, ci mai ales pentru China.

Interesant este că cel care a propus unele concesii în problema comerțului este de fapt Trump. Acesta a afirmat că l-a informat pe Xi că țara sa ar putea obține un acord comercial cu SUA mai avantajos dacă va lua măsuri pentru a rezolva problema programului nuclear al Coreei de Nord. Inițial, după summit, a părut că problema Coreei de Nord nu a primit foarte multă atenție din partea celor doi lideri, în ciuda urgenței sale. Trump a lăsat în ultima vreme să se înțeleagă că Coreea de Nord este principala sa prioritate de politică externă. Imediat după summit, au apărut informații că a ordonat portavionului USS Carl Vinson și grupului său de nave să se îndrepte spre Peninsula Coreeană, într-o demonstrație de forță a SUA. De fapt, portavionul, împreună cu grupul de nave, nu a a ajuns în apele Mării Japoniei, după aproape 10 zile aflându-se încă în apropiere de Indonezia.

Portavionul USS Carl Vinson, în Strâmtoarea Sunda, din Indonezia, pe 14 aprilie 2017
Portavionul USS Carl Vinson, în ... +
Portavionul USS Carl Vinson, în Strâmtoarea Sunda, din Indonezia, pe 14 aprilie 2017 -

Dar Trump, care promisese în campanie că va convinge China să rezolve problema nord-coreeană, pare a fi înțeles adevărul: după o explicație de 10 minute a lui Xi, Trump a realizat că „nu este așa ușor”, întrucât deși credea că Beijingul are „o putere extraordinară” asupra Coreei de Nord, se pare că „nu este așa cum ai crede”. Deși summitul Xi-Trump nu a adus problema Coreei de Nord mai aproape de rezolvare, măcar se pare că Trump, care nu are experiență politică, a înțeles mai bine complexitatea ei. Pentru moment, se pare că administrația Trump va încerca să exercite mai multă presiune politică și economică asupra Coreei de Nord, încercând să atragă cât mai mult China de partea sa. Între timp, opțiunile militare, care includ operațiuni ale trupelor speciale pentru sabotarea programului nuclear nord-coreean, detașarea unor arme nucleare tactice în Coreea de Nord sau chiar asasinarea lui Kim Jong-un, vor fi lăsate în fundal.

Surpriza din Siria

Problema Coreei de Nord a planat asupra summitului încă de la început. În zilele dinaintea summitului, Coreea de Nord a testat o rachetă balistică, transmițând un mesaj agresiv și ferm Chinei și Statelor Unite. Imediat apoi, prim-ministrul japonez Shinzō Abe l-a sunat pe Trump, pentru a-i reaminti de urgența problemei programul nuclear nord-coreean. Iar când Trump a decis să aprobe bombardamentul asupra Siriei, mulți analiști par a fi interpretat atacul ca un semn transmis Coreei de Nord. Motivele care au stat la baza deciziei lui Trump sunt însă unele legate de politică internă și dorința lui Trump se a se promova ca un președinte puternic și ferm. Iar mesajul recepționat de Phenian pare a fi fost, oricum, opusul: SUA atacă numai state fără arme nucleare, deci este neapărat necesar ca guvernul nord-coreean să continue programul nuclear pentru a-și asigura supraviețuirea. Problema nord-coreeană nu ar putea oricum să fie rezolvată militar, decât printr-un atac care ar duce la zeci sau sute de mii (sau milioane, în cazul unui atac eșuat și al unei replici nucleare a Phenianului) de decese.

Atacul asupra Siriei a ridicat însă unele probleme în legătură cu summitul Xi-Trump. Pentru Xi și pentru China, evenimentul ar fi trebuit să fie un adevărat spectacol diplomatic, cu toată atenția lumii concentrată pe Mar-a-Lago. Decizia lui Trump de a bombarda Siria fix în seara în care s-a întâlnit cu Xi ar putea fi interpretată în Beijing ca o lipsă de respect față de China. Trump l-a anunțat pe președintele chinez de atac cu doar câteva minute înainte de lansarea rachetelor, în timpul dineului oficial, când ajunseseră la desert. Din acel moment, summitul Xi-Trump a trecut în fundal. Xi a mai trecut printr-o astfel de experiență și în trecut, când vizita sa de stat din 2015 a fost umbrită de vizita Papei Francisc, care a captat întreaga atenție a publicului și presei americane. Din nou, presa chineză a rămas singura care îi rezerva prima pagină lui Xi. Deși, în minuțiosul manual diplomatic al Chinei, gestul lui Trump ar fi putut fi citit ca o provocare, se pare că Xi a înțeles și a susținut decizia, iar China s-a abținut în cadrul unui vot în Consiliul de Securitate al ONU. Rezoluția care condamna atacul cu gaze chimice a fost respinsă prin dreptul de veto al Rusiei, dar gestul Chinei este interesant, deoarece ea obișnuia să urmeze Rusia în blocarea unor astfel de documente. Faptul că decizia a venit imediat după summitul Xi-Trump demonstrează că președintele chinez nu doar că nu a fost deranjat de atac, dar chiar pare a fi stabilit o relație bună cu Trump. Iar acesta nu a întârziat să laude China pentru abținerea din cadrul votului.

Pentru Xi, summitul pare a fi fost până la urmă un succes. El a evitat atât o situație jenantă sau umilitoare, cât și necesitatea unor concesii economice sau strategice importante. Presa chineză a lăudat summitul, caracterizându-l ca fiind un succes, și a proiectat o imagine pozitivă asupra lui Xi. De asemenea, pe parcursul întâlnirii, presa din China nu a acordat mare atenție atacului american din Siria. Lucrurile s-au schimbat însă odată ce Xi a revenit în China, presa începând să critice atacul.

Ce urmează pentru viitorii patru ani?

O altă veste bună pentru China a venit la câteva zile după summit, când Trump a anunțat public că nu va desemna China drept stat care manipulează valoarea monedei sale, renminbi. Aceasta era una dintre principalele sale promisiuni electorale, Trump susținând că va lua această decizie din prima zi a președinției sale, ca mai apoi să introducă tarife vamale împotriva importurilor din China. Schimbarea la 180 de grade este probabil cea mai bună veste pentru Beijing, întrucât guvernul chinez se îngrijorase la sfârșitul anului trecut de posibilitatea unui război tarifar. Decizia lui Trump este perfect rațională, China intervenind în ultimii doi ani pentru a menține ridicată valoarea renminbiului, în ciuda impactului negativ asupra exporturilor sale. Vremurile în care China își devaloriza moneda pentru a avantaja exporturile sale au trecut. Schimbarea lui Trump este în linie cu tranziția sa dintr-un candidat populist către un președinte republican, orientat către sectorul afacerilor. Trump a decis totuși să pornească un proces administrativ care s-ar putea încheia cu tarife impuse asupra importurilor de oțel din China, însă măsura nu este nouă: administrația Obama a mărit de 5 ori tarifele pentru anumite tipuri de oțel chinez în 2016.

Deși rezultatele summitului Xi-Trump nu au fost așa spectaculoase precum se anunțau, iar întâlnirea a fost umbrită de criza din Siria, cei doi lideri par a fi stabilit o relație de lucru bună. Până acum, China pare a fi obținut mai multe concesii, dar lucrurile s-ar putea schimba în funcție de rezultatele programului de 100 de zile de evaluare a relațiilor comerciale China-SUA. Trump pare a fi abandonat retorica de campanie, acesta începând să se comporte ca un președinte tradițional când vine vorba de politică externă și de relația cu China și Asia. Pentru Xi și guvernul chinez, aceasta este o veste bună. Dar chiar și așa, este greu de anticipat cum va continua evoluția relațiilor sino-americane în următorii patru ani. Pentru moment, probleme mai spinoase precum drepturile omului, Marea Chinei de Sud sau Taiwan par a fi fost trecute în fundal. Dar există oricând posibilitatea ca ele să reapară în prim plan. Până atunci însă, Trump pare a dori să se concentreze pe comerț și pe problema Coreei de Nord.  Și chiar dacă summitul Xi-Trump nu a adus niciun rezultat concret în aceste sfere, el a contribuit măcar la creșterea încrederii dintre cele două părți.

Despre autor:

Andrei Lungu este cercetător în cadrul RISAP. Domeniile sale de interes sunt politica externă și internă a Chinei, relațiile sino-americane și balanța puterii din Asia-Pacific.

Comenteaza