Sudanul de Sud are un rol special în dezbaterile politice din Japonia: este prima țară în care, după al Doilea Război Mondial, soldații japonezi detașați au avut libertatea de a efectua misiuni de salvare și de a participa la protejarea unor oficiali, având dreptul să deschidă focul. Atunci când noile responsabilități au fost atribuite unui detașament de 350 de de trupe japoneze, în noiembrie 2016, în Japonia au început dezbateri despre noul rol pe care armata țării și-l asumă la nivel global, iar multe voci s-au opus acestei decizii, fiind organizate și proteste împotriva extinderii responsabilităților soldaților.
Misiunea a fost posibilă datorită noilor legi de securitate adoptate în 2015 de coaliția de guvernământ a prim-ministrului Shinzō Abe, în ciuda numeroaselor proteste ale opoziției. Aceste reforme trebuiau, în cuvintele lui Abe, să crească „contribuția proactivă pentru pace” a Japoniei la nivel global. De-a lungul timpului, Japonia a fost acuzată de partenerii vestici că nu contribuie decât financiar al misiunile de menținere a păcii ale ONU, din cauza restricțiilor impuse de constituția pacifistă a țării. Deoarece revizuirea constituției, un obiectiv al lui Abe și al partidului său, este extrem de dificilă, prim-ministrul a încercat să crească măcar gradul de implicare al armatei japoneze în misiuni de menținere a păcii.
În trecut, soldații japonezi aflați în misiuni de menținere a păcii puteau deschide focul doar dacă erau atacați direct. Dacă o altă parte a unei baze ONU, ocupată de soldați din altă țară, ar fi fost atacată, soldații japonezi nu puteau interveni în apărarea ei. Sub aceste reguli, din 2012 până la sfârșitul lui 2016, Japonia a trimis peste 4000 de trupe în Sudanul de Sud, în special membri ai corpului de ingineri al armatei. Aceștia au construit peste 210 kilometri de șosea în țara africană, pregătind și câteva sute de hectare pentru diverse construcții.
Misiunea principală a celor 350 de membri ai corpului de ingineri ai Forțelor de Autoapărare ale Japoniei (numele oficial al forțelor militare japoneze) detașați în decembrie 2016 a rămas aceeași, de construire a drumurilor și îmbunătățire a infrastructurii din Sudanul de Sud. Dar, acești soldați au primit și responsabilitatea de a interveni în situații de urgență de luare de ostateci sau asediu, când alți soldați ONU sau trupe ale Sudanului de Sud nu vor putea interveni. Astfel, soldații japonezi se puteau găsi în situații de lupta deschisă, luând cu asalt rebeli sau teroriști. Pentru a oferi totuși un grad de siguranță soldaților japonezi, guvernul japonez a limitat mandatul lor la zona din jurul capitalei Sudanului de Sud, Juba, care ar fi trebuit să fie mai pașnică. Dar unii critici japonezi au atras atenția asupra importanței și riscului misiunii, avertizând că Japonia s-ar putea trezi implicată într-un război civil și că unii soldați ar putea fi uciși sau răniți.
Din fericire, niciun soldat japonez nu a murit sau nu a fost rănit. Dar misiunea din Sudanul de Sud și noul mandat al armatei japoneze nu a durat mult. Prim-ministrul Japoniei, Shinzō Abe, a anunțat pe 10 martie că cei 350 de membri ai corpului de ingineri ai Forțelor de Autoapărare ale Japoniei, detașați în Sudanul de Sud, se vor retrage după ce își vor încheia misiunea, la sfârșitul lunii mai.
Motivul retragerii, așa cum l-a exprimat prim-ministrul japonez, este că „ odată ce procesul de dezvoltare a Sudanului de Sud intră într-o nouă fază, putem trage o linie sub activitățile Forțelor de Autoapărare”. Altfel spus, trupele japoneze și-au atins obiectivul, iar misiunea din Sudanul de Sud, activă de peste patru ani, se poate încheia cu succes. Dar, cu o infrastructură în continuare aproape inexistentă, cu o economie în ruină, aproape de o foamete cu consecințe devastatoare și aflată încă război civil, situația actuală din Sudanul de Sud este orice, doar nu un succes. Motivul oferit de guvernul japonez nu pare a fi justificat, iar explicația retragerii trupelor pare a fi alta.
Încă de câteva luni, în Dieta japoneză începuseră dezbateri despre necesitatea retragerii soldaților japonezi, din cauza situației de securitate din Sudanul de Sud. Dezbaterile erau legate de o interpretare semantică, întrucât unele documente ale armatei vorbeau de „lupte” care au avut loc în țara africană, în timp ce guvernul le numise „ciocniri armate”. Motivul este legat de cele cinci reguli pe care trebuie să le respecte operațiunile de menținere a păcii ale Japoniei, una dintre acestea fiind existența unui acord de pace, care să oprească luptele armate. Guvernul și opoziția au fost deci cu ochii pe situația de securitate din Sudanul de Sud, fiecare încercând să-și argumenteze punctul de vedere dacă în țara africană mai este sau nu pace. Ministra apărării, Tomomi Inada, recunoscuse încă din decembrie 2016 că, dacă situația de securitate se va deteriora, atunci forțele japoneze ar putea fi retrase din Sudanul de Sud.
Iar situația din Sudanul de Sud a fost și este nu tocmai pașnică. Sudanul de Sud este cea mai nouă țară din lume, care și-a obținut independența în 2011, după un conflict de decenii cu Sudanul, care a dus la moartea a sute de mii de oameni. Deși a beneficiat de sprijinul comunității internaționale și se bucură de rezerve importante de petrol, soarta Sudanului de Sud a fost tragică. Mai întâi, a reintrat într-un conflict cu vecinul de la nord, Sudanul, cu care dispută unele teritorii, iar mai apoi, din cauza unor dispute legate de tranzitul exporturilor de petrol prin Sudan (Sudanul de Sud nu are ieșire la mare), producția de petrol a țării, principala sursă de venit, a fost întreruptă. Apoi, în 2013, președintele Salva Kiir, etnic dinka, l-a acuzat pe vicepreședintele Riek Machar, etnic Nuer, că ar fi încercat să organizeze o lovitură de stat. Între trupele loiale celor doi lideri a început un război civil, care încă mai continuă, după unele întreruperi temporare. Între timp, economia Sudanului de Sud este în ruine, inflația a depășit în unele luni 50%, iar țara se confruntă acum cu o foamete care amenință peste 5 milioane de persoane.
În acest context, este ușor de înțeles de ce Shinzō Abe a decis să retragă soldații japonezi din Sudanul de Sud. Condițiile din țara africană devin din ce în ce mai periculoase, iar deteriorarea securității ar fi putut conduce la rănirea sau chiar uciderea unor soldați japonezi. Abe promisese în trecut că își va înainta demisia dacă vreun soldat japonez detașat în străinătate conform noilor legi va fi rănit sau ucis, aceasta fiind una dintre promisiunile care îi puteau deraia cariera politică aflată la apogeu. Aflat într-un scandal din ce în ce mai intens legat de o tranzacție imobiliară a unei instituții educaționale cu programă naționalistă, Abe a ales varianta cea mai sigură din punct de vedere politic: retragerea soldaților sub pretextul încheierii cu succes a misiunii.
Chiar dacă misiunea din Sudanul de Sud nu s-a încheiat cu succes, pentru Abe și pentru susținătorii săi, implementarea practică a prevederilor noilor legi de securitate reprezintă o victorie. Dacă vreun soldat japonez ar fi murit în următoarele luni, este posibil ca o astfel de misiune să nu mai fi fost posibilă în viitor, din cauza opoziției populare. Dar în acest fel, Abe poate bifa o misiune militară „proactivă”, care a normalizat astfel de detașări, nemaiîntâlnite în istoria post-al Doilea Război Mondial a Japoniei. Prin repetarea în viitor a unor astfel de misiuni se va ajunge la schimbarea rolului Forțelor de Autoapărare ale Japoniei, în conformitate cu viziunea lui Abe și a partidului său de a transforma Japonia într-o „țară normală”, cu o armată tradițională. Deși nu a continuat așa cum probabil Abe și-a dorit și a necesitat o încheiere timpurie, misiunea din Sudanul de Sud reprezintă o bornă în istoria recentă a Forțelor de Autoapărare.
Soldații japonezi detașați în Sudanul de Sud se vor întoarce în luna mai într-o Japonie aproape identică cu cea pe are au părăsit-o, dar puțin schimbată, în drumul inițiat de Abe, de la actuala constituție pacifistă la un rol și o putere crescută a armatei.
Comenteaza