Orașul Interzis din Beijing

Orașul Interzis văzut de pe ... +
Orașul Interzis văzut de pe Dealul Jingshan, la nord de complexul imperial -

China imperială a fost condusă pentru aproape trei milenii de dinastii care și-au lăsat amprenta asupra celui mai mare stat al lumii. Astăzi, după mai bine de o sută de ani de la revoluția republicană a Chinei, cel mai cunoscut și cel mai important simbol al conducerii dinastice a Chinei rămâne Orașul Interzis din Beijing.

Orașul Interzis este astăzi cel mai vizitat muzeu din lume, cu peste 14 milioane de turiști care trec în fiecare an pe sub bolta Porții Meridian pentru a intra în sistemul de palate care i-a găzduit pe împărații dinastiilor Ming și Qing. Orașul Interzis este simbolul suprem al arhitecturii și spiritului Chinei imperiale, pe care îl păstrează viu și azi.

Orașul Interzis a fost construit din ordinul Împăratului Yongle al Dinastiei Ming, între 1406 și 1420. Zhu Di, cel care avea să devină Împăratul Yongle, era cel de-al patrulea fiu al Împăratului Hongwu, conducătorul unei rebeliuni împotriva Dinastiei Yuan și fondatorul Dinastiei Ming. Urmașul la tron al Împăratului Hongwu ar fi trebuit să fie primul fiu al acestuia, care a murit însă timpuriu. Astfel, Împăratul Hongwu a lăsat tronul nepotului său, Zhu Yunwen, continuând linia dinastică a primului fiu. Zhu Di, care fusese înnobilat ca prinț al unui regat nordic cu capitala la Beijing (pe atunci cunoscut sub alt nume), a acceptat domnia nepotului său, dar s-a răzvrătit când tânărul împărat a început o epurare a altor unchi ai săi. Zhu Di a pornit un război civil împotriva nepotului său, cucerind în cele din urmă capitala imperială Nanjing, după un asalt foarte dur. Situația de după război din Nanjing l-a convins pe Zhu Di, cunoscut acum ca Împăratul Yongle (nume care înseamnă fericire eternă), să mute capitala imperială la Beijing, centrul său de putere.

Aici, Împăratul Yongle a ordonat construirea unui vast palat imperial, Orașul Interzis. Împăratul Yongle a lăsat Chinei și alte moșteniri, cea mai importantă fiind istoria călătoriilor maritime ale lui Zheng He, navigatorul chinez comparat adesea cu Cristofor Columb, care a ajuns până pe coasta de est a Africii, dar și în India, Sri Lanka și Asia de Sud-Est.

Orașul Interzis a fost centrul puterii în China pentru aproape 500 de ani, în timpul dinastiilor Ming și Qing. Complexul este format din aproape 1000 de palate și clădiri, unele dintre acestea faimoase, precum Poarta Meridian, Poarta Armoniei Supreme și Sala Armoniei Supreme, Palatul Purității Divine sau Sala Cultivării Mentale. Faimoasa Poartă Tiananmen, deasupra căreia atârnă portretul lui Mao Zedong, fondatorul Republicii Populare Chineze, nu face parte din Orașul Interzis – ea este de fapt intrarea în Orașul Imperial, în interiorul cărui este situat Orașul Interzis. Orașul Interzis este dispus pe o axă centrală nord-sud, care îl poartă pe vizitator de la Poarta Meridian până la Poarta Măreției Divine.

Intrarea în Orașul Interzis se face prin Poarta Meridian, care are cinci bolți care permit accesul către Orașul Interzis. Bolta centrală era rezervată împăratului și, în doar câteva situații, soției acestuia sau oficialilor-învățați care au obținut cele mai bune scoruri la evaluarea imperială. Poarta Meridian are o formă de U și este și cea mai mare poartă din Orașul Interzis.

Porții Meridian îi urmează Poarta Armoniei Supreme. Aceasta a fost construită în forma actuală la sfârșitul secolului al XIX-lea, după ce poarta originală a fost distrusă de un incendiu. Prin curtea interioară delimitată de aceste două porți trece un curs de apă, străbătut de cinci poduri.

Odată trecuți de Poarta Armoniei Supreme, vizitatorii ajung la punctul central al Orașului Interzis: Sala Armoniei Supreme. Aceasta este cea mai mare clădire din complexul imperial, fiind locul în care se țineau ceremoniile de înscăunare a împăraților și căsătoriile imperiale. În timpul Dinastiei Ming, împărații țineau aici întâlnirile înaltei curți, dar acestea au fost mutate în altă sală în timpul Dinastiei Qing, în urma intensificării frecvenței acestora. Astfel, Sala Armoniei Supreme a rămas folosită doar pentru ceremoniile importante.

În spatele Sălii Armoniei Supreme se află Sala Armoniei Centrale și Sala Conservării Armoniei, toate trei clădirile făcând parte din aceeași curte centrală. Odată trecuți de aceste săli, vizitatorii ies din incinta Curții Exterioare a Palatului Interzis și pătrund în Curtea Interioară, adică jumătatea nordică a Orașului Interzis, unde locuia împăratul și unde aveau loc întâlnirile consiliului acestuia.

Aici întâlnim Palatul Purității Divine. În timpul Dinastiei Ming, Palatul Purității Divine a fost reședința împăratului. Tradiția a fost ruptă de Împăratul Yongzheng al Dinastiei Qing, care nu a dorit să locuiască în aceeași clădire în care tatăl său, Împăratul Kangxi, a domnit pentru 61 de ani (domnia Împăratului Kangxi a fost cea mai lungă din istoria dinastică a Chinei). Astfel, Împăratul Yongzheng și-a mutat reședința în Sala Cultivării Mentale, situată la vest de Palatul Purității Divine. Aceasta a rămas reședința împăratului pentru toți ceilalți împărați ai Dinastiei Qing. Palatul Purității Divine a fost folosit în continuare în timpul Dinastiei Qing pentru găzduirea întâlnirilor împăratului cu consilierii și oficialii săi, aici aflându-se și tronul împăratului.

La finalul axei sud-nord a Orașului Interzis se află Grădina Imperială, iar apoi Poarta Măreției Divine, poarta de nord a Orașului Interzis. În nordul Orașului Interzis, odată trecuți de Poarta Măreției Divine, vizitatorii întâlnesc Parcul Jingshan. Acesta se află pe un deal artificial cu înălțimea de aproape 50 de metri, construit în vremea Împăratului Yongle. Ultimul împărat al Dinastiei Ming, Împăratul Chongzhen, s-a spânzurat de un copac de pe acest deal, când palatul imperial a fost cucerit de rebelii conduși de Li Zicheng, care au pus capăt Dinastiei Ming în 1644.

Rebeliunea condusă de Li Zicheng a fost suprimată de manciurienii care au profitat de haosul din China și de ajutorul unui general Ming, pentru a trece de Marele Zid și a cuceri Beijingul. Dinastia manciuriană Qing s-a prezentat ca fiind salvatoarea ordinii în China, prin înfrângerea rebelului Li Zicheng, dar o bună parte din sudul Chinei a rămas loial Dinastiei Ming, luptând împotriva domniei Qing, pe care o considera ca fiind străină. Dinastia Qing a cucerit până la urmă întreg teritoriul Chinei, pe care l-a extins apoi către vest, în Tibet și Xinjiang, aducând China la forma și suprafața sa de astăzi.

Unii sinologi consideră că numele de Qing, al cărui caracter conține radicalul „apă”, a fost ales în semn de opoziție față de Dinastia Ming, al cărei nume este compus din alăturarea caracterelor „soare” și „lună”, fiind asociat astfel focului. Imaginea vasului de colectare a apei de ploaie din Orașul Interzis, surprins sub razele soarelui, duce cu gândul la această curiozitate semantică a istoriei Chinei.

La sfârşitul anului 1911, după câteva decenii de războaie pierdute împotriva puterilor vestice, rebeliuni interne și lupte pentru putere în curtea imperială, Dinastia Qing și-a dat ultima suflare. Revoluția Xinhai a pus capăt celor trei mii de ani de imperiu chinez, iar în 1912, împăratul copil Puyi, ultimul împărat al Dinastiei Qing, a abdicat. Puyi a mai rămas pentru o vreme în Orașul Interzis după abdicarea sa, ultimul împărat al Chinei și ultimul locuitor al Orașului Interzis. Odată cu era republicană a Chinei, Orașul Interzis a deveni un important centru turistic, păstrând însă, în bolțile sale, în pilonii și acoperișurile sale, în tronurile și inscripțiile sale, spiritul epocii apuse a Chinei imperiale, admirat astăzi de milioane de turiști.

Surse poze (în ordinea apariției): RISAP/Andreea Brînză, Flickr/Ryan Raffa, RISAP/Andreea Brînză, Flickr/Jorge Láscar, Flickr/Tomoaki INABA, RISAP/Andreea Brînză, RISAP/Andreea Brînză, Flickr/Dimitry B., RISAP/Andreea Brînză, Flickr/pixelflake.

| 1 decembrie 2016|Categories: China, Descoperă Asia|Tags: , , , , , , |0 Comentarii

Despre autor:

Articolele publicate sub numele de RISAP sunt articole scrise de echipa de cercetători și analiști ai RISAP.

Comenteaza