KORUS la răscruce: motive și implicații ale renegocierii

Ioana Cristocea | 18 iulie 2017
Președinții Donald Trump și Moon ... +
Președinții Donald Trump și Moon Jae-in după declarații de presă la Casa Albă, în iunie 2017 -

Inițiat din dorința de a îmbunătăți relațiile bilaterale de comerț, a facilita accesul firmelor pe piața partenerului și a întări alianța strategică deja existentă dintre cele două state, acordul de liber schimb dintre SUA și Coreea de Sud (Korea-US Free Trade Agreement – KORUS) a fost semnat de către George W. Bush și Roh Moo-hyun în anul 2007, fiind primul acord de acest gen dintre SUA și o țară din Asia. Acesta a intrat în vigoare în 2012, după mai multe runde de negocieri, în timpul mandatului lui Barack Obama în SUA și al lui Lee Myung-bak în Coreea de Sud. KORUS prevede liberalizarea progresivă a comerțului prin eliminarea taxelor vamale între cele două state. Acordul conține, de asemenea, „protocoale cu privire la transparența activității economice, proprietatea intelectuală, drepturi de piață și competiție, în mod specific în domeniul terțiar, de servicii.”

Deși Coreea de Sud reprezintă a șaptea piață pentru export și a șasea furnizoare de importuri pentru SUA, președintele Donald Trump a anunțat încă din aprilie dorința de renegociere a KORUS. Motivul principal din spatele acestei decizii este deficitul comercial pe care SUA îl are în relația cu Coreea de Sud, acesta fiind de 27,7 miliarde de dolari. În data de 12 iulie, Donald Trump a anunțat deschiderea rundelor de renegociere a KORUS, Biroul pentru Relații Comerciale al Statelor Unite trimițând înștiințarea oficială către Seul. Deși este încă neclar când vor avea loc renegocierile, acest demers are un impact puternic pe scena regională.

Coreea de Sud și-a arătat reticența asupra renegocierii acordului. Guvernul din Seul a anunțat că „dorește mai întâi o investigație și o analiză asupra efectelor KORUS pentru a determina dacă acest acord este sursă a deficitului comercial dintre cele două state”. Mai multe analize economice ilustrează faptul că „deficitul dintre cele două țări este creat, în mare măsură, din cauza încetinirii importurilor la nivel global, astfel încât, fără acest acord exporturile americane în Coreea de Sud ar fi fost chiar mai mici”.  De asemenea, Yeo Han-gu, președintele Biroului pentru Politică Comercială din cadrul Ministerului Comerțului, Industriei și Energiei, a anunțat în cadrul unei conferințe de presă dorința Coreei de Sud de „a arată că o eventuală încheiere a acordului va răni companiile americane”.

Mai mult, există părți din acord pe care Coreea de Sud poate dori să le renegocieze, acestea incluzând politicile stricte de drepturi asupra proprietății intelectuale sau sistemul de taxare al automobilelor. Dacă cele două state nu pot ajunge la o înțelegere, există șansa că acordul de liber schimb să fie anulat, fapt cu potențiale consecințe imense pentru mai mulți actori.

În primul rând, atât Coreea de Sud, cât și SUA beneficiază de pe urma acestui acord. În cazul SUA, în special din cauza tendinței protecționiste ilustrată de dorința de renegociere a mai multor acorduri economice, aceasta riscă să piardă o mare parte din piețele de desfacere și să îngreuneze extinderea companiilor americane pe glob. Renegocierea KORUS ar crea probleme economice și pentru Coreea de Sud, această putând să acceseze mult mai greu piețele americane și riscând să piardă o bună parte din importurile americane.

În al doilea rând, renegocierea unui astfel de acord vine în contextul în care SUA deja s-a retras din Parteneriatul Trans-Pacific (Trans-Pacific Partnership – TPP), un acord de liber schimb inițiat în timpul mandatului lui Barack Obama, între SUA și 11 state: Japonia, Malaysia, Vietnam, Singapore, Brunei, Australia, Nouă Zeelandă, Canada, Mexic, Chile și Peru. La nivel politic, renegocierea KORUS întărește ideea că SUA dorește o implicare mai puțin activă în regiunea Asia-Pacific și „ridică întrebări privind nivelul de responsabilitate cu care SUA își gestionează alianțele”. În același timp, renegocierea KORUS și poziția SUA în regiune lasă loc Chinei pentru a caștiga influență. În contextul în care state precum Filipine, unul dintre cei mai importanți aliați ai SUA în regiune, încep să se orienteze spre China, SUA își poate pierde poziția vitală pentru stabilitatea regională. În plus, o astfel de măsură amenință alianța SUA-Coreea de Sud. În special în contextul luptei împotriva Phenianului, este crucial că cele două state să mențină o alianță puternică, fără semne de slăbiciune.

Rămâne totuși de văzut care vor fi rezultatele negocierilor dintre cele două state, dar un lucru este vital: KORUS trebuie să rămână în picioare, atât din considerente economice cât și din considerente politice și strategice.

Despre autor:

Ioana Cristocea este intern RISAP. Domeniile sale de cercetare sunt conflictele regionale, integritatea teritorială și politicile de negociere ale țărilor din Asia de Est, în mod special cele ale Coreei.

Comenteaza