Kim Jong-un și schimbările din Coreea de Nord

Ioana Cristocea | 25 septembrie 2017

Încercarea de a formula supoziții despre regimul din Phenian ocupă un loc central pentru comunitatea internațională încă de la sfârșitul Războiului Coreean, în 1953. De atunci, Coreea de Nord devine din ce în ce mai periculoasă, iar multe dintre speculațiile despre schimbare, care păreau să fie posibile cu decenii în urmă, au fost demontate de teste nucleare și amenințări de război. În acest context, dezbaterile internaționale care au ca scop găsirea unei soluții pentru problema nord-coreeana trebuie mai întâi să depășească întrebări precum „este liderul nord-coreean mai mult decât un simplu bufon?” și să găsească răspunsurile la întrebări precum „cum arată, de fapt, Coreea de Nord?”. De cele mai multe ori, genul acesta de întrebări sunt pline de încărcătură emoțională și de frică. Empatia față de oamenii din Coreea de Nord, cât și incertitudinea păcii din lumea de astăzi nu ar trebui, totuși, să împiedice existența unei analize care să picteze regimul din Phenian așa cum este el, cu toate mecanismele sale cunoscute, dar ignorate, în încercarea de a structura o politică care pleacă de la răspunsuri raționale și adevăruri factuale, și nu de la frică sau incertitudine.

Dinastie, familie și cei trei Kim – tranziția fără schimbare

În 1948, Kim Il-sung devine liderul Partidului Comunist din Coreea (Workers’ Party of Korea) și începe astfel epoca comunistă care continuă în Coreea de Nord până astăzi, centralizând sistemul politic și economic în jurul său. Bucurându-se de ajutor economic atât din partea Chinei, cât și din partea Uniunii Sovietice, Kim Il-sung începe din anii ’50 programul nuclear, care a devenit între timp cunoscut în toată lumea și amenință acum mai mult ca niciodată să distrugă stabilitatea fragilă din Asia. Kim Il-sung pune bazele ideologiei Juche, ideologie care se bazează pe independență și auto-suficiență în toate domeniile, Coreea de Nord fiind astfel „liberă de influențele distrugătoare ale Americii”, dorind să devină o țara perfect independentă politic, economic și militar.

Kim Il-sung nu numai că a reușit să structureze toată scena politică și socială în jurul sau, dar a făcut mult mai mult decât atât. S-a asigurat că familia sa va domni peste poporul nord-coreean „pentru totdeauna”, proclamându-se conducătorul etern al statului care a devenit, încetul cu încetul, proprietatea sa privată. Pentru a se asigura că moștenirea sa va ajunge „în mâini bune”, acesta începe tranziția politică în avans, încă din anii ’70, când Kim Jong-il, fiul său, începe să devină o figură din ce în ce mai prezentă în politica nord-coreeană.

După moartea lui Kim Il-sung în 1994, conducerea statului îi revine lui Kim Jong-il, care preia puterea în mod formal abia în 1997, cei trei ani între moartea tatălui său și ascensiunea sa reprezentând perioada de plângere a liderului etern. Kim Jong-il continuă aceeași linie politică stabilită de Kim Il-sung și sacrifică constant nevoile populației pentru a continua dezvoltarea programului nuclear ca parte centrală în asigurarea unei conduceri permanente.

Dacă tranziția de la Kim Il-sung la Kim Jong-il a început devreme, cel din urmă fiind familiarizat cu structurile politice și fiind capabil să își construiască o elită care să îl susțină puternic încă dinainte de moartea tatălui său, cea de-a doua tranziție s-a întâmplat în mod diferit. Deși în mod tradițional puterea trebuia să revină celui mai mare fiu, în acest caz Kim Jong-nam, practica nu a fost respectată. Pentru a se asigura că puterea este păstrată fără prea mari tensiuni, Kim Jong-il l-a ales pe cel de-al treilea fiu al său, Kim Jong-un. Dacă Kim Jong-nam era văzut că un trădător de patrie, fiind chiar arestat în 2001 din cauza încercării acestuia de a călători cu un pașaport fals în Japonia, iar Kim Jong-chul era considerat ca fiind prea slab, sau chiar prea feminin, Kim Jong-un, deși mai tânăr decât frații săi, se arăta ca un caracter puternic a cărui viziune corespunde cu cea a tatălui și a bunicului său, acesta fiind chiar comparat în repetate rânduri cu Kim Il-sung.

Cel de-al treilea lider al Coreei de Nord este un personaj în jurul căruia speculațiile și chiar glumele sunt o parte integrată a portretului pe care media i-l atribuie. Poate Kim Jong-un este un „copil gras care se joacă cu arme nucleare”, sau chiar „un om nebun care nu are nimic mai bun de făcut”, dar un lucru este clar: orice adjectiv atribuit acestuia nu schimbă realitatea faptului că el conduce Coreea de Nord, iar modul în care o face și care sunt intențiile sale reprezintă un portret de departe mai relevant.

Kim Jong-un și noul său cerc de putere

Kim Jong-un nu s-a bucurat de aceleași oportunități politice pe care tatăl său le-a avut încă dinainte de venirea sa la conducere. Deoarece tranziția nu a fost în totalitate pregătită, Kim Jong-un a fost relativ în umbră înainte de moartea tatălui său, neavând ocazia să își construiască un grup de putere care să îl susțină sau să testeze loialitatea de care se va bucura odată ajuns lider. Această relativă lipsă de interacțiune cu jocurile de putere a creat o reticență în cadrul elitei politice în privința lui Kim Jong-un, acesta fiind considerat prea tânăr și lipsit de experiență. După moartea lui Kim Jong-il, în 2011, existau inclusiv speculații asupra unei potențiale rupturi în cercul politic, anumite voci așteptându-se la o luptă pentru putere. Așa cum ne reamintesc constant imaginile cu lansări de rachete sau parade festive, aceste speculații au fost departe de adevăr. Kim Jong-un este acum un lider care și-a consolidat puterea în mod total, fiind extrem de puțin probabilă orice mișcare revoluționară.

Procesul de consolidare a puterii a fost realizat, așa cum era de așteptat, în mod violent. Inițial, Kim a fost ajutat atât de unchiul său, Jang Song-thaek, care a devenit mâna sa dreaptă. Deși mulți analiști ai regimului din Phenian îl considerau pe acesta ca cel de-al doilea cel mai puternic om în stat, soarta lui nu a fost una blândă. În 2013, acesta a fost acuzat de complotare cu China pentru a distruge regimul lui Kim, a fost numit trădător și executat. Un caz surprinzător, execuția lui Jang Song-thaek a fost anunțată chiar de KCNA (agenția media de stat din Coreea de Nord) într-un raport oficial, mediatizare care nu se mai întâmplase până în acel moment. Astfel, Kim Jong-un a lansat un mesaj puternic către toți membrii elitei politice care îi puteau pune regimul la îndoială: dacă cel de-al doilea om în stat, parte din familie și un sfătuitor apropiat, a fost pus să plătească pentru „crimele sale”, atunci nimeni nu este cu adevărat în siguranță, indiferent de funcție sau putere. Kim nu a părut niciodată să își protejeze familia: în 2017, Kim Jong-nam a fost omorât în Malaysia, iar asasinarea pare să fi fost ordonată de liderul nord-coreean, care era des criticat de fratele său vitreg. Pe de altă parte, sora sa mai mică, Kim Yeo-jong, a fost învestită la conducerea departamentului de propagandă al partidului, astfel întărind ideea că rudele care se îndoiau de abilitățile lui Kim erau văzute ca o problemă presantă, iar cele loiale că o unealtă prețioasă de suport și susținere.

Eforturile de a își asigura loialitatea nu au fost limitate la cercul familial al liderului, ci au inclus și numeroase elite politice cu funcții înalte în stat. Spre exemplu, ministrul apărării, Hyon Yong-chol a fost executat, acuzat că ar fi dormit în timpul unei conferințe militare la care Kim Jong-un era prezent. Perioada de epurare politică a fost una extrem de dură. Potrivit unui studiu întocmit de un centru de cercetare sud-coreean, Kim Jong-un „ar fi executat cel puțin 340 de persoane politice de la venirea sa la putere”. Printre aceștia se află oficiali din guvern, armată sau partid, astfel încât Kim Jong-un și-a asigurat dominația asupra tuturor ariilor importante din stat.

Pe de altă parte, perioada de epurare politică a fost strâns îmbinată cu o perioadă de promovări pe bază de loialitate, prin care liderul a căutat să își garanteze suportul în rândul elitelor. De exemplu, liderul departamentului de industrie ușoară a partidului, Pak Pong-ju, a fost promovat în funcția de premier, fiind astfel răsplătit pentru loialitatea dovedită în fața lui Kim. De asemenea, Ri Su-yong, un oficial cunoscut pentru că a fost ajutorul lui Kim în timpul studiilor sale în Elveția și un apropiat al familiei Kim, a fost promovat la funcția de conducător al Comitetului pentru Relații Externe, comitet re-înființat în aprilie 2017.

Un alt element politic important lansat de Kim Jong-un a reprezentat întoarcerea la standardizare. Dacă în timpul mandatului tatălui său, puterea politică era dirijată fără prea multe întâlniri de partid cu rol „ceremonial”, Kim pare că dorește întoarcerea la o standardizare mai mare. Astfel, acesta a repornit întâlnirile de partid, o practică folosită pentru a îi consolida în continuare puterea. Prima astfel de întâlnire în ultimii 36 de ani a avut loc în 2016, unde Kim Jong-un a ținut un discurs explicând politicile sale și accentuând ideea de creștere economică. Acesta falsă impresie de schimbare și împărțire a puterii îi servește lui Kim: deși, în realitate, partidul este lipsit de putere, iar întâlnirile sunt unele mai degrabă ceremoniale, genul acesta de standardizare oferă o șansă uriașă de a observa elitele politice și de a monitoriza îndeaproape performanța celor mai importanți oameni din stat.

În plus, ajustarea ideologică de la prioritatea acordată armatei, la încercarea de dezvoltare a economiei în paralel cu armata și cu programul nuclear a fost ilustrată și prin schimbări în cadrul organizării statului. În mod simbolic, armata în Coreea de Nord servește că o garanție a existenței partidului, astfel încât partidul numește conducătorii în Comisia Militară Centrală (Central Military Commission – CMC). Dacă în 2011, când Kim Jong-un venea la putere, CMC-ul era compus din 16 membri, în cei șase ani de când Kim a devenit lider, acest număr s-a micșorat la 11. De asemenea, „poziția de vice-președinte a fost abolită, un act menit să sublinieze puterea lui Kim prin a nu recunoaște un al doilea om în stat.”

Un nou motor economic – reformele lui Kim Jong-un

Pentru cei care analizează Coreea de Nord nu există niciun dubiu asupra naturii izolate a economiei acesteia. Analize despre nivelul de sărăcie pe care populația îl resimte în fiecare zi sau comparații cu economia înfloritoare a Coreei de Sud construiesc o imagine sumbră în jurul statului nord-coreean, iar noi seturi de sancțiuni economice cresc speranța că, în viitorul apropiat, banii pentru programul nuclear se vor termina, iar situația se va îmbunătăți după multe runde de negocieri. Deși aceste speculații nu sunt în totalitate nefondate, ele ignoră o piesă uriașă din puzzle-ul pe care regimul din Phenian îl construiește de la venirea la putere a lui Kim Jong-un.

Agricultură colectivizată într-un sat din Coreea de Nord
Agricultură colectivizată într-un sat din ... +
Agricultură colectivizată într-un sat din Coreea de Nord, în 2012 -
Phenianul văzut noaptea, în 2013
Coreea de Nord văzută noaptea ... +
Coreea de Nord văzută noaptea din satelit, în 2014 (sus) și o parte a Phenianului, pozată noaptea, în 2013 (jos) -

Un lider departe de a fi empatic, Kim reprezintă totuși o ruptură față de politicile tatălui sau. În primul rând, acesta a părut în repetate rânduri să fie mai conștient de suferințele și nevoile populației sale. Deși nu a schimbat cu nimic sistemul totalitar al statului, a încercat să repornească motorul economic chiar în pofida noilor sancțiuni. În primul rând, la nivel ideologic, acesta a căutat să dezvolte programul nuclear fără să sacrifice nevoile economice ale oamenilor de rând, schimbând astfel doctrina conform căreia armata ocupă primul loc în prioritățile regimului, pe care a înlocuit-o cu ideologia numită Byungjin, care propune mai degrabă o îmbinare între dezvoltarea economică și cea a programului nuclear.

Magazin de haine în Phenian
Magazin de haine în Phenian, ... +
Magazin de haine în Phenian, în 2011 -

În mod tangibil, reformele economice, deși implementate la un nivel restrâns, au constat în privatizarea anumitor firme și relaxarea legislației pentru piețe libere, astfel încât acestea să devină mai eficiente. Institutul Coreean pentru Unificare Națională, din Coreea de Sud, a estimat numărul piețelor legale la 404, cu o medie de 40,6 piețe în fiecare provincie. Un număr deloc mare, acesta atesta totuși o schimbare în economia planificată a Coreei de Nord către o economie mixtă, care se bazează într-o anumită măsură pe funcționarea piețelor fără reglementări totale.

Magazin stradal în Phenian
Magazin stradal în Phenian, cu ... +
Magazin stradal în Phenian, cu produse alimentare și răcoritoare, inclusiv Coca-Cola, în 2011 -

Existența unor piețe libere nu a fost singura schimbare adusă de reformele economice. Sectorul agricol a fost și el ținta unor reforme cu scopul de a crește productivitatea și a asigura nord-coreenilor o sursă sigură de mâncare. Din ceea ce este cunoscut, firmele care activează în domeniul agriculturii pot acum să își angajeze muncitorii pe salarii stabilite în mod liber și să decidă concedierile acestora. În baza analizelor economiștilor care studiază Coreea de Nord, există indicii că acest set de reforme a permis firmelor să „negocieze direct ce materiale să cumpere, de unde să le cumpere și ce prețuri să plătească, iar fermele cooperative au lansat un sistem de împărțire care să permită fermierilor să își vândă în mod liber surplusul de producție, după ce au atins cota impusă de sistemul nord-coreean”. În plus, setul de drepturi asupra proprietății a crescut, iar disponibilitatea mâncării, cel puțin în magazinele din Phenian, s-a îmbunătățit.

Fermier în Coreea de Nord
Fermier în Coreea de Nord, ... +
Fermier în Coreea de Nord, în 2015 -
Blocuri vechi din Phenian
Cartierul Mansudae, un complex de ... +
Cartierul Mansudae, un complex de apartamente modern în Phenian (sus), în contrast cu blocuri degradate din Phenian (jos) -

Că și efect, economia nord-coreeana a crescut la o rată estimată între 1,5% și 4% și a devenit semnificativ mai diversificată. Cu toate astea, așa cum era de așteptat, aceste efecte se văd mai degrabă în zonele importante ale țării, în mod principal în Phenian. De asemenea, un studiu cu un eșantion de 36 de respondenți din Coreea de Nord a indicat că niciunul dintre aceștia nu se bazează în totalitate pe sistemul de redistribuție publică. Adițional, „potrivit datelor de la Universitatea Națională din Seul, un număr semnificativ de nord-coreeni își bazează sursa de venit pe existența piețelor comerciale.”

În plus, Kim Jong-un și-a ilustrat dorința de creștere economică și prin efectuarea de proiecte de modernizare, proiecte create direct pentru populație sau pentru elită, variind de la noi spitale, la parcuri de distracție sau restaurante. Spre exemplu, în aprilie, regimul nord-coreean a inaugurat strada Ryomyong, o stradă plină de construcții și magazine menite să atragă privirea, printre care și un nou zgârie-nori de 70 de etaje. Deschiderea unui parc cu apă în Phenian, renovarea stadionului „May Day”, crearea unui complex de schi sau a unui club de călărie – toate aceste proiecte ilustrează încercarea lui Kim de a crea iluzia unei economii funcționale și stabile, o economie care să mențină populația fericită și încrezătoare în noul lider.

Cartierul Ryomyong din Phenian
Cartierul de blocuri Ryomyong din ... +
Cartierul de blocuri Ryomyong din Phenian, în 2017 -

Deși aceste schimbări au avut un scop limitat, ele reprezintă un element crucial în analizarea politicilor lui Kim Jong-un. Speranța că regimul din Phenian va orienta Coreea de Nord pe aceeași direcție pe care China lui Deng Xiaoping a urmat-o începând cu 1979 este încă departe de a se concretiza. Pe de altă parte, înțelegerea acestei schimbări oferă o perspectivă nouă demnă de luat în considerare pentru crearea de politici care vizează direct problema nord-coreeana. În timp, impactul pe care noile sancțiuni economice îl vor avea va necesita ca regimul lui Kim Jong-un să ajusteze funcționarea sectorului economic pentru a reuși să prevină o criză, iar măsurile pe care Kim le va decide în acest scop vor fi cu adevărat semnificative pentru a ilustra în ce mod regimul continuă să evolueze.

Pârtia de schi Masikryong din Coreea de Nord
Pârtia de schi Masikryong din ... +
Pârtia de schi Masikryong din Coreea de Nord -

Frică, agresivitate și estimări greșite – programul nuclear sub Kim Jong-un

Programul nuclear al Coreei de Nord este o amenințare veche, fiind început de către Kim Il-sung și continuând până astăzi. Pentru regimul din Phenian, programul nuclear a reprezentat întotdeauna cel mai important atu, o portiță de salvare care să asigure supraviețuirea dinastiei și să reprezinte o unealtă de constrângere a comunității internaționale. Situația în ultimii șase ani, odată cu venirea la putere a lui Kim Jong-un, a continuat să se înrăutățească. Fiind de departe mai agresiv decât tatăl său bunicul sau, acesta nu a arătat nici o urmă de concesie, continuând să își dezvolte armele la o rată extrem de rapidă.

Predicțiile comunității internaționale cu privire la timpul de care Coreea de Nord are nevoie pentru a își dezvolta un program nuclear și balistic cu adevărat amenințător – să dispună de rachete balistice intercontinentale, să miniaturizeze un focos nuclear, să asigure supraviețuirea rachetelor în toate fazele – au fost făcute cu un optimism supraevaluat. Astfel, deși acum ceva timp acest scenariu părea un coșmar, situația actuală indică un progres uriaș al Coreei de Nord în dezvoltarea arsenalului nuclear, în lumina ultimelor teste efectuate de Kim Jong-un.

De asemenea, Kim Jong-un nu a făcut niciun efort să își ascundă capacitățile nucleare sau să încerce o cale diplomatică, astfel distanțându-se de încercările lui Kim Il-sung sau chiar de cele mai modeste ale lui Kim Jong-il. De la preluarea puterii, acesta a efectuat mai multe teste de rachete decât tatăl și bunicul său la un loc. După cum indica studiul CNN, în timpul regimului lui Kim Jong-il, acesta a ajuns la un număr maxim de opt teste de rachetă pe an, număr atins în 2009. În comparație, în 2016, Kim Jong-un a efectuat un număr de 26 de teste, iar în 2017, până în august, acesta a testat deja 20 de rachete, printre care se număra și o rachetă balistica intercontinentală, Hwasong-14, testată în iulie.

În plus, agresivitatea sa a fost completată de amenințări directe. În ultima cursă a declarațiilor între Kim Jong-un și Donald Trump, Kim a amenințat cu un atac asupra insulei Guam. Dezvoltarea rapidă a programului nuclear ridică semne de întrebare la nivelul intențiilor lui Kim Jong-un. În momentul actual, o interpretare optimistă se bazează pe principiul unei descurajări credibile, sugerând că motivul principal pentru evoluția rapidă a programului nuclear este dorința lui Kim Jong-un de a se proteja de un potențial atac din partea Statelor Unite în încercarea de a unifica peninsula sau a distruge conducerea dinastica a Coreei de Nord. Dacă Kim Jong-un deține arme care ar putea să aducă distrugeri enorme inclusiv asupra teritoriului Americii, nu doar asupra celui sud-coreean sau japonez, acestea îi garantează o protecție crescută, deoarece șansa unui atac asupra regimului scade când potențialele lui efecte sunt evidențiate. Retorica pe care acesta o folosește despre propriul arsenal indică aceeași direcție, Kim încercând probabil să evite o soartă similară cu cea a lui Muammar Gaddafi sau Saddam Hussein, ambii fiind detronați și mai apoi uciși prin intervenții militare.

Pe de altă parte, un atac al Nordului nu este exclus, având în vedere ultimele declarații. Un context în care retorica agresivă devine o amenințare reală este unul extraordinar de problematic pentru comunitatea internațională, mai ales în contextul evoluției programului nuclear.

Același nume, o altă față

Puterea în Coreea de Nord este în momentul actual bine cimentată în mâinile lui Kim Jong-un. Un lider care oferea inițial, fără voia sa, din cauza vârstei și a lipsei de experiență, o portiță de salvare de la un regim totalitar, acesta se arată acum bine consolidat la conducerea statului. Fiind în multe aspecte diferit de tatăl sau, Kim Jong-un a pus în mișcare mecanisme curioase pentru cei ce observă situația din Coreea de Nord.

Mașina scumpă în Phenian
În Phenian au început să ... +
În Phenian au început să apară și mașini scumpe... -
Troleibuz în Phenian
... Dar încă predomină mașinile ... +
... Dar încă predomină mașinile vechi, precum acest troleibuz din Phenian -

Perioada de consolidare a puterii este deja terminată, iar elitele politice sunt acum, în urma condamnărilor și asasinărilor care au avut loc, loiale noului lider. Reformele economice, deși limitate, au avut efecte tangibile, care continuă și în prezent. Programul nuclear este mai evoluat ca niciodată, constituind acum o amenințare credibilă chiar și pentru cele mai îndepărtate state. Kim Jong-un se arată frecvent în public, ține discursuri la întâlniri de partid și continuă să inspecteze roadele muncii sale prin vizite la orfelinate, ferme sau școli, fiind astfel un lider care încearcă să își câștige popularitatea mai departe de simple parade.

Toate aceste schimbări sunt cu adevărat limitate, atât ca scop, cât și ca impact. Sunt totuși niște schimbări demne de luat în considerare, deoarece îl arată pe Kim Jong-un ca fiind mai mult decât un „nebun cu arme nucleare”. Toate aceste ajustări în politica nord-coreeana îl portretizează pe Kim în poziția unui lider consolidat, cu o viziune care nu se bazează pe supraviețuirea de la o zi la altă, ci mai degrabă pe un plan concret, pe termen lung. Deși direcțiile în care aceste schimbări se îndreaptă sunt încă în umbră, speculațiile despre situația actuală și cea viitoare trebuie să pornească de la aceste diferențe între trecut și prezent, pentru a se apropia mai mult de scenarii posibile și credibile și a putea gândi măsuri care se raportează la aceste adevăruri.

Kim Jong-un este un lider crud într-o țara care a fost distrusă de trei generații de totalitarism, înarmare și foamete. Din păcate, situația nu pare să se schimbe – totuși, aceasta evoluează, iar direcția acestei evoluții contează acum mai mult ca niciodată.

Surse poze (în ordinea apariției): Artificii în Phenian (Flickr/jennybento), Tablou Kim Il-sung și Kim Jong-il (Flickr/Jen Morgan), Portret Kim Jong-il (Flickr/thierry ehrmann), Kim Jong-il salutând soldați (Flickr/Prachatai), Palatul Kumsusan din Phenian (Flickr/BRJ INC.), Agricultura colectivizată într-un sat din Coreea de Nord (Flickr/European Commission DG ECHO), Coreea de Nord din satelit (Flickr/NASA’s Marshall Space Flight Center), Phenian noaptea (Flickr/BRJ INC.), Magazin de haine în Phenian (Flickr/Cordelia Persen), Magazin stradal în Phenian (Flickr/Cordelia Persen), Fermier arând pământul (Flickr/Uwe Brodrecht), Complexul rezidențial Mansudae din Phenian (Flickr/Clay Gilliland), Blocuri degradate în Phenian (Flickr/Cordelia Persen), Parc de distracții în Phenian (Flickr/Uri Tours), Cartierul Ryomyong (Flickr/Elyasin Shaladi), Pârtia de schi Masikryong (Flickr/Uri Tours), Kim Jong-un lângă racheta Hwasong-14 (Youtube/RT), Mașini în Phenian (Flickr/Lawrence Wang), Troleibuz în Phenian (Flickr/Clay Gilliland), Tablou cu Kim Jong-un în inspecție într-o fabrică (Flickr/jennybento), Stea roșie (Flickr/Lawrence Wang).

Despre autor:

Ioana Cristocea este analist RISAP. Domeniile sale de cercetare sunt conflictele regionale, integritatea teritorială și politicile de negociere ale țărilor din Asia de Est, în mod special cele ale celor două Coreei.

Un comentariu

  1. Olindaru mircea 3 octombrie 2017 at 7:25 am - Reply

    O abordare realista.

Comenteaza