Jocurile Olimpice ale Păcii de la Pyeongchang?

Andrei Lungu | 12 februarie 2018
Ceremonia de deschidere a Jocurilor ... +
Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Pyeongchang din 2018 -

După ce Coreea de Sud primise dreptul de a organiza Jocurile Olimpice, în prim-plan a trecut problema Coreei de Nord. Jocurile aveau să aibă loc la mai puțin de 100 de kilometri distanță de zona demilitarizată care desparte armatele celor două state coreene, pregătite oricând de un nou război. Coreea de Sud încercase, fără succes însă, să negocieze cu regimul de la Phenian organizarea comună a jocurilor și participarea Nordului. Jocurile ar fi trebuit să arate lumii fața modernă a Coreei de Sud, dar puteau fi oricând sabotate de agresiunea Nordului. Cu un an înainte de Jocurile Olimpice, Coreea de Sud a trecut prin proteste masive care au condus la alegeri libere și au adus un nou președinte în Seul, care era acum responsabil de buna organizare a evenimentelor. Dar cu 10 luni înainte de debutul competiției, doi agenți nord-coreeni au plasat explozibili la bordul unui avion care zbura către Seul, omorând 115 persoane. Deși Coreea de Nord a încercat să saboteze primele Jocuri Olimpice organizate în Peninsula Coreeană, ele au fost, până la urmă, un succes pentru Coreea de Sud.

Jocurile Olimpice de la Seul din 1988 au lăsat însă amintiri neplăcute din prisma confruntărilor inter-coreene și a agresivității Coreei de Nord, care a condus moartea a 115 persoane nevinovate. Ele au demonstrat că regimul de la Phenian nu va lăsa Coreea de Sud să se bucure liniștită de un succes internațional. Noi Jocuri Olimpice sud-coreene ar fi putut duce la o tragedie precum cea din 1988. În 2011, când orașul sud-coreean Pyeongchang a câștigat dreptul de a organiza Jocurile Olimpice de Iarnă din 2018, relațiile inter-coreene erau la un punct minim. Cu un an înainte, Nordul bombardase o insulă sud-coreeană și scufundase un vas militar sud-coreean, omorând 46 de marinari. La sfârșitul acelui an însă, liderul de la Phenian, Kim Jong-il, a murit, lăsându-i puterea fiului său, Kim Jong-un, care avea mai puțin de 30 de ani. Unii experți vestici se îndoiau că regimul de la Phenian va putea supraviețui transferului de putere. Poate că Jocurile din 2018 aveau totuși să se desfășoare într-o Coree unită și pașnică.

Nu a fost însă așa. Anul trecut, Coreea de Nord nu a mai bombardat niciun avion, dar a testat o bombă cu hidrogen, cu o energie de 10 ori mai mare decât cea eliberată de bomba care a distrus Hiroshima, cât și trei rachete balistice intercontinentale care ar putea lovi teritoriul Statelor Unite. Tensiunile dintre Coreea de Nord și SUA au atins cote nemaiîntâlnite în ultimele două decenii, ambele guverne amenințând că ar putea porni un război. În locul unor jocuri pașnice, mulți observatori au început să se întrebe cum ar putea Coreea de Nord să încerce să saboteze Jocurile Olimpice de la Pyeongchang.

De multe ori când Sudul a organizat o competiție internațională importantă, Coreea de Nord a reacționat agresiv. Pe lângă atentatul aviatic din 1987, Nordul a creat probleme și în 2002, când Coreea de Sud a organizat Cupa Mondială de Fotbal. În ziua în care echipa sud-coreeană trebuia să joace finala mică, două vase nord-coreene au deschis focul asupra unor nave militare sud-coreene, omorând un marinar și rănind alți 18. Era, deci, foarte probabil ca Nordul să aibă un comportament agresiv și înainte sau în timpul jocurilor de iarnă de anul acesta.

Acesta este contextul în care a venit la putere Moon Jae-in. Moon a devenit președintele Coreei de Sud în mai 2017, după ce proteste masive au condus la suspendarea și demiterea fostei președinte Park Geun-hye. Un politician de stânga, Moon dorea să dezghețe relațiile inter-coreene și să încerce să aducă pacea în peninsulă prin dialog și diplomație. Moon s-a trezit însă prins în războiul declarațiilor dintre Donald Trump și Kim Jong-un. În ciuda temerilor dreptei sud-coreene, care îl vedea pe Moon ca fiind un liberal periculos care ar putea abandona alianța cu SUA pentru visul său de a construi o confederație cu Nordul, noul președinte sud-coreean a intensificat cooperarea militară cu SUA și a aplicat Coreei de Nord sancțiunile dure impuse de guvernul american și de ONU. Dar, în același timp, Moon a făcut clar faptul că se opune ferm unui nou război coreean și că nu va permite un atac preventiv împotriva Coreei de Nord. În adâncul sufletului, în ciuda tuturor testelor nucleare și balistice și în ciuda amenințărilor cu „scufundarea Japoniei” și transformarea SUA „într-o mare de flăcări”, Moon încă spera că poate convinge Coreea de Nord să participe la Jocurile de la Pyeongchang, pentru a asigura desfășurarea lor pașnică.

Dar la sfârșitul anului trecut, după cum și Moon a recunoscut, acest deziderat părea „un vis imposibil”. În fundal, Coreea de Sud demarase deja numeroase eforturi diplomatice pentru a convinge Nordul să trimită atleți la Jocurile Olimpice, fără succes însă. Apoi a venit discursul de noul an al liderului nord-coreean Kim Jong-un. Moon și guvernul său au ignorat retorica agresivă, promisiunea „victoriei finale” a unificării Coreei sau dorința de a produce în masă bombe nucleare, și s-au concentrat pe un singur aspect: Kim a anunțat că este dispus să trimită o delegație la Pyeongchang. A fost momentul mult așteptat.

La nici o săptămână, reprezentanți ai celor două guverne coreene s-au întâlnit în zona demilitarizată, punând bazele discuțiilor despre participarea Nordului la Jocurile Olimpice. Progresul a fost extrem de rapid, fiind anunțată nu doar această participare, ci și defilarea comună a echipelor celor două țări, sub steagul Coreei unite. Schiorii sud-coreeni urmau să se deplaseze în Coreea de Nord, pentru a se antrena alături de cei nord-coreeni în stațiunea montană Masikryong, un complex de schi luxos construit la ordinul lui Kim Jong-un. Coreea de Nord avea să trimită în Sud atât o orchestră, cât și un grup de peste 200 de susținătoare nord-coreene care să participe în tribune la meciuri. Nordul și Sudul aveau să alcătuiască și o echipă de hochei feminin comună, o decizie care a creat numeroase controverse în Sud, unde mai ales tinerii au criticat și s-au opus acestei propuneri. În ochii lor, corectitudinea și meritul au fost abandonate, jucătoarele sud-coreene fiind nevoite să sacrifice visul victoriei olimpice pentru viziunea politică a lui Moon. Tinerii fuseseră tocmai cei care îl propulsaseră pe Moon către victorie în alegerile prezidențiale, datorită promisiunilor sale că va reforma societatea și economia sud-coreeană pentru a aduce justiție și echitate. Imaginea președintelui sud-coreean a fost afectată, sondajele înregistrând o scădere cu 10 puncte procentuale a gradului de aprobare a muncii sale, care a ajuns la aproape 60%. Dar Moon a rămas de neclintit, apărând succesul diplomatic și promovând Jocurile Păcii de la Pyeongchang. Pentru criticii președintelui însă, competiția s-a transformat în Jocurile de la Pyongyang (Phenian).

Complexul de schi Masikryong din Coreea de Nord
Complexul de schi Masikryong din ... +
Complexul de schi Masikryong din Coreea de Nord -

Dubiile despre corectitudinea deciziei lui Moon nu au rămas restrânse la criticii săi externi. Mulți analiști au ridicat problema deturnării Jocurilor Olimpice de către Coreea de Nord, care a demarat o campanie de promovare pozitivă pe plan extern. De la promovarea stațiunii montane Masikryong, la vizita în Coreea de Sud a lui Hyon Song-wol, cea mai cunoscută cântăreață nord-coreeană (care este și membră a Comitetului Central al partidului de conducere din Nord), care a fost văzută în Sud ca o vedetă pop, participarea Coreei de Nord a adus acesteia multă atenție. Cele mai multe griji externe, mai ales în SUA, au fost însă legate de posibilitatea ridicării de către Seul a unor sancțiuni impuse Nordului și de decuplarea alianței SUA-Coreea de Sud. Apropierea dintre cele două state coreene ar putea duce la perspective diferite între Seul și Washington, generând astfel tensiuni care ar putea fi exploatate de regimul lui Kim Jong-un. Într-adevăr, unele probleme au apărut încă de la primele contacte dintre Sud și Nord, imediat după discursul lui Kim Jong-un: Moon a început să planifice o strategie față de propunerea lui Kim fără a consulta SUA, anunțându-și aliatul tocmai după ce definitivase planul său.

Suporterele nord-coreene trimise de Nord la Jocurile Olimpice pentru a încuraja echipa de hochei unită a Coreei
Suporterele nord-coreene trimise de regimul ... +
Suporterele nord-coreene trimise de regimul de la Phenian la Jocurile Olimpice pentru a încuraja echipa de hochei unită a Coreei -

Coreea de Sud și Washington au reușit însă să protejeze alianța de posibilele consecințe negative, cel puțin până la debutul Jocurilor Olimpice. SUA a aprobat toate cererile venite din Coreea privind oferirea unor excepții pentru sancțiunile economice impuse Nordului, precum vizita schiorilor săi în Nord, vizita oficialilor nord-coreeni în Sud, sau acoperirea costurilor participării sportivilor nord-coreeni la jocuri. Guvernul american a fost de acord și cu amânarea, până după Jocurile Olimpice, a exercițiilor militare anuale dintre SUA și Coreea de Sud. Guvernul de la Phenian vede aceste exerciții anuale ca pe o pregătire pentru un război preventiv, protestând mereu împotriva lor și amenințând cu represalii.

Moon a reușit astfel să creeze un context pașnic pentru desfășurarea jocurilor, care ar fi trebuit să arate fața modernă și dezvoltată a Coreei de Sud. Mai mult decât atât, planul lui Moon pentru Jocurile Păcii chiar pare a fi avut succes. Dar succesul nu a venit fără un preț.

Coreea de Nord chiar a reușit să capteze atenția lumii. O decizie foarte inteligentă a lui Kim Jong-un a venit cu doar două zile înainte de ceremonia de deschidere. Nordul a anunțat că sora lui Kim, Kim Yo-jong, membră alternativă a Biroului Politic al Comitetului Central și persoana responsabilă de aparatul de propagandă al Nordului, va face parte din delegația oficială. Având aproape aceeași vârstă cu Kim Jong-un, ea este una dintre cele mai apropiate, dacă nu chiar cea mai de încredere persoană din jurul fratelui său. Mereu zâmbitoare pe parcursul vizitei, ea a captivat atenția Sudului și a presei vestice, odată ce a aterizat în Coreea de Sud.

Kim Yo-jong, sora lui Kim Jong-un, la Jocurile Olimpice de la Pyeongchang
Kim Yo-jong, sora lui Kim ... +
Kim Yo-jong, sora lui Kim Jong-un, la meciul de hochei dintre Coreea și Elveția -

Pentru ceremonia de deschidere au aterizat în Coreea de Sud și Mike Pence, vicepreședintele SUA, și Shinzo Abe, prim-ministrul Japoniei. Ideal, cei doi ar fi trebuit să arate lumii un front unit alături de Moon Jae-in. Realitatea a fost însă departe de ideal. Cu mult înainte de a ajunge în Coreea de Sud, Pence a făcut clar faptul că obiectivul său numărul unu este să contracareze campania de promovare a Coreei de Nord și să se asigure că aceasta nu va deturna Jocurile Olimpice pentru a-și îmbunătăți imaginea. Cu ocazia unei opriri în Japonia, Pence a anunțat că SUA va impune în curând Coreei de Nord cel mai dur pachet de sancțiuni de până acum. Vicepreședintele s-a deplasat în Coreea de Sud alături de Fred Warmbier, tatăl lui Otto Warmbier, americanul care a decedat anul trecut, după ce a intrat în comă în timpul arestului său în Coreea de Nord. Ajuns în Coreea de Sud, Pence s-a întâlnit cu un grup de nord-coreeni care au fugit din țara lor și a vizitat și epava vasului Cheonan, nava militară sud-coreeană scufundată în 2010 de o torpilă nord-coreeană. Mesajul lui Pence pentru Phenian și Seul era clar: Coreea de Nord rămâne un inamic care trebuie izolat și sancționat.

Pentru Moon, acesta nu a fost însă cel mai bun mesaj. Obiectivul numărul unu al președintelui sud-coreean este simplu: să evite un război în Peninsula Coreeană. Pentru aceasta, în primul său an, el a făcut tot ce este posibil în relația sa cu SUA și cu Donald Trump. Moon a adoptat o poziție militară mai dură, menținând totuși o deschidere retorică față de un potențial dialog cu Nordul. În paralel, el a ignorat toate criticile directe și acuzele aduse de Trump, care a tratat uneori Coreea de Sud ca pe un adversar, nu ca pe un aliat al SUA. Trump nu l-a presat pe Moon doar în problema Coreei de Nord, ci și în problema Acordului de Liber Schimb SUA-Coreea de Sud (KORUS), amenințând cu ruperea acestui tratat. Moon a încercat totuși să păstreze o relație de lucru cu Trump. Odată ce Seulul și Phenianul au început negocierile în ianuarie, Trump și-a arogat singur meritele pentru această evoluție. Dar și Moon, sesizând o oportunitate, l-a flatat pe Trump, spunând că politicile președintelui american au generat dorința Nordului de a interacționa. Dorința lui Moon era să controleze impulsul lui Trump de a iniția un atac preventiv împotriva Nordului, care ar putea conduce la un război nuclear în Coreea de Sud.

Vicepreședintele Mike Pence alături de ... +
Vicepreședintele Mike Pence alături de soția sa, în loja oficialilor, la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice. Pence s-a ridicat pentru a aplauda doar echipa SUA. -

Dar, pe de altă parte, Moon trebuie să gestioneze și problema Coreei de Nord, dacă dorește să evite un război. Cu aceeași ocazie, el ar putea acționa și pentru a-și îndeplini dorința mai veche a îmbunătățirii relațiilor inter-coreene. De aceea, Moon nu a putut urma retorica agresivă a lui Pence. Moon și Pence au stat unul lângă celălalt la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice, în loja oficială. În spatele lor s-au aflat cei doi lideri ai delegației nord-coreene, Kim Yong-nam (cel care deține, din punct de vedere formal, funcția de șef de stat în Nord, fără a avea însă o legătură de rudenie cu familia conducătoare) și Kim Yo-jong. Sora lui Kim a fost la mai puțin de 3 metri distanță de Pence, dar cei doi nu au schimbat nicio privire. În schimb, Moon s-a întors pentru a-i strânge mâna acesteia. Liderii au urmărit intrarea în arenă a delegației unite a Coreei, cât și aprinderea torței olimpice, care a fost purtată de două sportive coreene, una din Nord și una din Sud. Vicepreședintele Mike Pence nu s-a ridicat însă în picioare la intrarea delegației unite a Coreei, atrăgând critici din partea sud-coreenilor care au considerat gestul ca fiind lipsit de respect. Și mai problematic, Pence a lipsit de la poza comună a liderilor de stat veniți la Jocurile Olimpice și a întârziat și la dineul oficial, unde a stat doar câteva minute, plecând mai devreme, pentru a-i evita pe cei doi lideri din Coreea de Nord, care au participat la dineu.

În absența lui Pence, Moon a fost nevoit să fie cel care să ia inițiativa. El a interacționat cu liderii delegației nord-coreene, cu care s-a întâlnit și a doua zi după deschidere. Din nou, sora lui Kim a atras toată atenția. Întâlnirea a durat mai bine de trei ore, liderii luând și un prânz tradițional coreean împreună. Mult mai important însă, Kim Yo-jong i-a transmis lui Moon, din partea fratelui său, o invitație de a veni la Phenian. Doar doi alți președinți sud-coreeni au mai făcut un astfel de gest, ultimul dintre ei, Roh Moo-hyun, fiind președintele în al cărui guvern Moon a fost șef de cabinet. Moon nu a oferit un răspuns ferm, un semn că dorește să protejeze alianța cu SUA, dar și-a arătat deschiderea, cât timp vor exista condiții propice pentru dialog. Un sondaj realizat în Coreea de Sud arată însă că aproape 90% dintre respondenți ar dori să vadă un astfel de summit Nord-Sud, un număr impresionant, ținând cont că peste 70% dintre aceștia s-au opus totuși echipei unite de hochei.

Dacă se va concretiza, această invitație este probabil cea mai importantă consecință a Jocurilor Olimpice. Ea ridică atât posibilitatea îmbunătățirii situației din Peninsula Coreeană, dar și cea a tensiunilor în relația SUA-Coreea de Sud. Este clar că Washington nu dorește ca Moon să viziteze așa devreme Phenianul, temându-se că aceste contacte inter-coreene vor sabota campania sa de izolare a Coreei de Nord.

Susținătoare ale echipei de hochei unite a Coreei
Susținătoare ale echipei de hochei ... +
Susținătoare ale echipei de hochei unite a Coreei de Sud și Coreei de Nord -

Coreea de Nord pare a fi ieșit câștigătoarea Jocurilor Olimpice de la Pyeongchang. Obiectivele strategiei lui Kim sunt greu de identificat clar, dar acesta a obținut atenția lumii și poate a și îmbunătățit puțin imaginea Coreei de Nord, a întărit (uneori cu sprijinul lui Mike Pence) sentimentul de unitate inter-coreeană și, cel mai important, a obținut un scut în fața unui posibil atac american. Moon declarase în trecut că nu va permite un atac al SUA fără acordul său. Acum că Kim Jong-un s-a arătat deschis față de dialog, este greu de crezut că Moon va fi de acord cu un atac preventiv, cât timp speranța unui summit inter-coreean rămâne în viață.

Dar victoria Nordului nu trebuie exagerată. Cel mai important, Nordul nu a obținut nicio concesie economică, concesie care să ajute economia lovită dur de sancțiunile internaționale. Coreea de Sud nu a propus nici redeschiderea complexului industrial Kaesong, nici a proiectului turistic Kumgang, ambele fiind în trecut surse importante de valută pentru Nord. Din acest punct de vedere, Coreea de Sud a păstrat cu fermitate linia Washingtonului. Dar dacă Moon va decide să se miște mai repede decât dorește administrația Trump, în alianță ar putea apărea unele fisuri, de care Coreea de Nord se poate folosi. Chiar dacă regimul de la Phenian nu va reuși să evite sancțiunile, măcar va putea scăpa de grija unui atac american, dacă va reuși să se apropie de guvernul sud-coreean.

Pe termen scurt însă, adevăratul câștigător al Jocurilor Olimpice este clar: Moon Jae-in și Coreea de Sud. Dacă acum câteva luni existau numeroase temeri îndreptățite despre cum ar putea Coreea de Nord să saboteze Jocurile Olimpice, până la urmă Moon a reușit să-și îndeplinească obiectivul și să asigure un eveniment pașnic. Mai mult, a obținut și o mică deschidere diplomatică, de care probabil va încerca să profite, în speranța că ar putea conduce la o soluție pentru problema nucleară nord-coreeană. Totuși, o astfel de soluție este foarte improbabilă, ținând cont că Nordul nu este dispus să renunțe la armele sale nucleare, iar SUA nu este dispusă să accepte o putere nucleară în Peninsula Coreeană.

Jocurile Olimpice au și un pierzător, în mod ironic, statul care probabil va fi între primele locuri în clasamentul medaliilor: Statele Unite. Vizita lui Mike Pence a fost un eșec, mai degrabă afectând relațiile cu Coreea de Sud, decât să le întărească. SUA a pierdut rolul de lider al alianței, oferindu-i lui Moon inițiativa privind strategia față de Coreea de Nord. Când vine vorba de rezolvarea problemei nucleare a Coreei de Nord, luarea inițiativei de către Moon ar putea fi un lucru bun. Dar pentru SUA, acest lucru generează multe probleme. Pe termen mediu și lung, mai ales dacă administrația Trump nu va dori să abandoneze strategia inflexibilă de până acum, ar putea să apară tensiuni între Seul și Washington. Pe lângă toate acestea, Coreea de Nord a obținut și câteva zile de publicitate pozitivă, cât și unele aplauze sud-coreene. Pentru unii sud-coreeni, amenințarea unui război nu vine din Nord, ci de la est, dinspre Statele Unite.

Pentru câteva săptămâni, Jocurile Olimpice au rămas în umbra diplomației și a geopoliticii. În urma invitației extinse de Kim către Moon Jae-in, întrebarea este acum cât va dura situația liniștită din Peninsula Coreeană și cât de mult vor reuși cele două state să-și întărească relațiile. Programul balistic nord-coreean este departe de a-și fi atins obiectivele, ceea ce înseamnă că teste suplimentare ar putea avea loc începând cu luna martie. Până la urmă, summitul Kim-Moon ar putea să rămână doar o iluzie. Dar amândoi liderii par a se teme de agresivitatea lui Donald Trump, care s-ar putea să fie, în definitiv, motivul pentru această apropiere temporară. Pentru o soluție de durată, este nevoie însă de motive mai solide. Și nici Coreea de Nord, nici SUA nu par încă pregătite de concesii. Până la o rezolvare a problemei nucleare nord-coreene, lumea se poate bucura măcar de sporturi de iarnă într-o Peninsulă Coreeană pașnică și lipsită de teste balistice sau nucleare.

Sursă poze (în ordinea apariției): Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de Iarnă de la Pyeongchang din 2018 (Flickr/Republic of Korea), Moon Jae-in la ceremonia de deschidere (Flickr/Republic of Korea), Complexul de schi Masikryong din Coreea de Nord (Flickr/Uri Tours) Suportere nord-coreene în tribună (Flickr/Andy Miah), Un porumbel al păcii realizat din candela, la Jocurile Olimpice de la Pyeongchang (Flickr/Republic of Korea), Kim Yo-jong și Kim Yong-nam la meciul de hichei dintre Coreea și Elveția (Flickr/Republic of Korea), Mike Pence la ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice (Flickr/The White House), Moon Jae-in, Mike Pence și Shinzō Abe (Flickr/Republic of Korea),  Susținătoare ale echipei de hochei unite a Coreei de Sud și Coreei de Nord (Flickr/Republic of Korea), Defilarea comună a echipelor Coreei de Sud și Coreei de Nord (Flickr/Republic of Korea).

Despre autor:

Andrei Lungu este cercetător în cadrul RISAP. Domeniile sale de interes sunt politica externă și internă a Chinei, relațiile sino-americane și balanța puterii din Asia-Pacific.

Comenteaza