Insulele Senkaku: de la controversă la dispută

Robert Manea | 9 septembrie 2015
O navă a pazei de ... +
O navă a pazei de coastă japoneze patrulează în apropierea insulei Uotsuri, cea mai mare dintre insulele Senkaku. -

Departe de a fi rezolvată, disputa teritorială asupra insulelor Senkaku/Diaoyu transformă Marea Chinei de Est într-un adevărat butoi cu pulbere al Asiei, odată cu revendicările Taiwanului, dar mai ales ale Chinei și Japoniei asupra acestor insule, precum și cu implicarea Statelor Unite în zonă.

Arhipelagul Senkaku este localizat în Marea Chinei de Est, fiind alcătuit din cinci insule nelocuite și trei stânci, care sunt disputate de către Republica Populară Chineză, Taiwan și Japonia. Conflictul are rădăcini adânci și începutul acestuia poate fi plasat cu aproximație în jurul anului 1868, odată cu începutul Restaurării Meiji, ce a dus la eliminarea shogunatului și la restaurarea conducerii imperiale în Japonia.

Astfel, în 1879, guvernul japonez anexează Regatul Ryukyu, iar insulele Senkaku, ce se aflau între acesta și Imperiul Qing, devin granița sino-japoneză. În timpul Primului Război Sino-Japonez (1894-1895), Japonia încorporează insulele Senkaku susținând că acestea din urmă nu aparțin Imperiului Qing, ci sunt terra nullius. Odată cu înfrângerea Chinei în acest război, se semnează, în aprilie 1895, Tratatul de la Shimonoseki, ce stipula în cadrul Articolului 2 faptul că China se angaja să cedeze Japoniei Taiwanul împreună cu insulele ce se aflau în componența sa[1], dar nu stipula în mod expres aceste insule.

Tratatul de la Shimonoseki este înlocuit, ca urmare a pierderii celui de-al Doilea Război Mondial de către Japonia, cu Tratatul de la San Francisco în care Japonia se angaja să renunțe la controlul asupra Taiwanului și a insulelor ce aparțin de el. Dar insulele Senkaku nu sunt menționate în mod expres nici în acest tratat. Ca urmare, în timp ce Taiwanul și insulele adiacente revin sub administrația Chinei, între 1945 și 1972, insulele Senkaku intră sub administrația Statelor Unite, ca parte a insulelor Ryukyu. Din 1970 revendicările asupra insulelor se intensifică odată ce sunt descoperite potențiale rezerve de petrol și gaze naturale în vecinătatea acestora[2]. Insulele Senkaku revin în administrarea Japoniei în 1972, odată cu întreg lanțul Ryukyu.

Localizarea insulelor Senkaku/Diaoyu în Marea Chinei de Est
Localizarea insulelor Senkaku/Diaoyu în Marea ... +
Localizarea insulelor Senkaku/Diaoyu în Marea Chinei de Est -

Poziția Japoniei cu privire la conflictul asupra insulelor Senkaku este una cât se poate de fermă. Guvernul japonez consideră insulele ca fiind teritoriu ce aparține Japoniei, argumentându-și această poziție prin faptul că în Tratatul de la Shimonoseki  nu era stipulată clar limita geografică dintre Taiwan și restul insulelor ce aparțin de acesta, cedate Japoniei de Dinastia Qing, prin urmare insulele ar fi fost încorporate Prefecturii Okinawa înainte ca tratatul să fie semnat. În același timp, guvernul japonez consideră că nu există dovezi solide care să ateste faptul că insulele au fost în posesia Chinei până în 1895. De partea cealaltă, viziunea chineză este diametral opusă celei japoneze. Guvernul chinez consideră că insulele au fost descoperite încă din 1372, fiind mai apoi controlate de Dinastia Qing[3]. De asemenea, guvernul chinez consideră că insulele au fost dobândite de Japonia în urma Primului Război Sino-Japonez și a Tratatului de la Shimonoseki, astfel încât Japonia ar fi trebuit să returneze Chinei insulele Senkaku odată cu insula Taiwan, după înfrângerea din cel de-al Doilea Război Mondial.

Înainte de 1970, cotidianele chineze aparținând Comitetului Central al Partidului Comunist Chinez (precum People’s Daily) fac referire la insulele Senkaku cu terminologie japoneză, descriindu-le ca insule aflate sub controlul Statelor Unite, încorporate în insulele Ryukyu. Însă, după această dată și, mai ales, odată cu retragerea insulelor din administrația Statelor Unite, documentele chineze încep să numească insulele Senkaku cu termenul de insulele Diaoyu, renunțând la terminologia japoneză și considerându-le în egală măsură teritoriu aparținând Chinei.

Interesant de observat este punctul de vedere al Statelor Unite cu privire la chestiunea insulelor Senkaku, ca stat adânc implicat în zona Asia-Pacific și ca fost administrator oficial al insulelor timp de douăzeci și șapte de ani. În timpul discuțiilor oficiale cu privire la Tratatul de Pace de la San Francisco, delegația Statelor Unite a expus în mod public faptul că suveranitatea asupra insulelor Ryukyu nu va fi cedata unei alte puteri cu excepția Japoniei, plasându-se, mai mult sau mai puțin direct, de partea Japoniei. Agenția Reuters cita într-un articol publicat în 2012 faptul că oficiali guvernamentali ai Statelor Unite declarau, în lumina Articolului 5 al Tratatului de Cooperare Reciprocă și Securitate dintre Japonia și Statele Unite, că acestea din urmă se angajează să ajute Japonia în cazul unei agresiuni externe, chiar și în cazul unui atac al Chinei asupra insulelor. Mai mult, în 2013 Senatul Statelor Unite aproba Rezoluția 167, ce condamna acțiunile Chinei asupra insulelor Senkaku în următorii termeni: „[Senatul Statelor United condamnă] folosirea coerciției, amenințărilor sau forței, de către nave militare sau ale pazei de coastă, vase de pescuit, avioane militare sau civile în Marea Chinei de Sud sau în Marea Chinei de Est, în scopul revendicării unor teritorii sau ape disputate sau al modificării statu-quo-ului.” Chiar și mai recent, Barack Obama susținea aceeași poziție, reasigurând Japonia de sprijinul Statelor Unite.

Deși China revendică insulele încă din 1971, incidentele între Taiwan, China și Japonia au apărut cu precădere începând cu anii ’90. Un numar important de astfel de incidente au luat naștere în urma prezenței vaselor de pescuit chineze sau taiwaneze în zona mării revendicată de Japonia. Primul incident major are loc în 2008 când un pescador taiwanez a fost oprit de o fregată japoneză; deși echipajul a fost eliberat, căpitanul a fost reținut pentru trei zile. Incidente asemănătoare au avut loc și în următorii ani, implicând atât vase chineze cât și taiwaneze ce au fost fie scufundate, fie confiscate de către patrula de coastă japoneză. De asemenea, The China Post titra într-un articol publicat în 2012 un caz care poate fi catalogat ca cea mai directă confruntare dintre navele autorităților oficiale taiwaneze, respectiv cele japoneze. În septembrie 2012, șaptezeci și cinci de nave de pescuit taiwaneze escortate de zece vase aparținând pazei de coastă taiwaneze pătrund în zona insulelor și intră in coliziune cu navele aparținând pazei de coastă japoneze. Ambele tabere au folosit tunuri de apă și difuzoare pentru a își striga revendicările asupra insulelor.

La nivel diplomatic, revendicările atât chineze, taiwaneze cât și japoneze asupra insulelor au dus la creșterea tensiunilor, în special între China și Japonia, odată cu militarizarea zonei de către tabăra chineză în scopul de a preveni eventuale amenințări venite din partea Japoniei pe cale aeriană. Zona de identificare aeriană (Air Defense Identification Zone – ADIZ) declarată de China la sfârșitul anului 2013 a stârnit proteste considerabile la Tokyo, care a catalogat această mutare a Chinei ca fiind „foarte periculoasă”. Hotărârea Statelor Unite de a apăra zona insulelor Senkaku în spiritul Tratatului de Cooperare Reciprocă și Securitate dintre Japonia și Statele Unite ridică tensiuni la nivel oficial între China și Statele Unite, atât în prezent, cât și în viitor. Astfel, Marea Chinei de Est poate fi catalogată ca un adevărat butoi cu pulbere al Asiei, iar disputa teritorială asupra insulelor Senkaku/Diaoyu este departe de a fi rezolvată.

Opiniile și ideile exprimate în acest articol aparțin autorului și nu reflectă în mod automat și poziția RISAP (The Romanian Institute for the Study of the Asia-Pacific).

Referințe

[1] Park Hee Kwon (2000) - The Law of the Sea and Northeast Asia: a Challenge for Cooperation, Kluwer Law International, p.82
[2] Junwu Pan (2008) - Toward a new framework for peaceful settlement of China’s territorial and boundry disputes, Martinus Nijhoff Publishers, p.144;
[3] Lee Seokwoo, Territorial Disputes among Japan, China and Taiwan concerning the Senkaku Islands, International Boundaries Research Unit, Vol. 3, Nr. 7, pp.11-12;

Despre autor:

Robert Manea este masterand în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București. El este interesat de teoria relațiilor internaționale precum și de studiul zonei Asia-Pacific (relațiile sino-americane, zona Japoniei, Taiwan-ului și Coreei de Nord).

Comenteaza