Insula Gunkanjima – parte a patrimoniului UNESCO japonez

Anca Rusu | 15 iulie 2015
Insula Hashima, din Japonia +
Insula Hashima, din Japonia -

Împlinirea a 70 de ani de la finalul celui de-al Doilea Război Mondial a fost sărbătorită de Japonia prin introducerea în Patrimoniul Mondial UNESCO a 23 de zone industriale din perioada Meiji, de pe teritoriul arhipelagul nipon. Momentul istoric a reprezentat, de asemenea, încă un pas în remedierea relațiilor Japoniei cu China și Coreea.

La 70 de ani de la finalizarea celui de-al doilea Război Mondial Japonia a reușit să atribuie insulei Hashima statutul de monument în cadrul Patrimoniului Mondial UNESCO, după un lung proces de dezbateri cu statul sud-coreean și cel chinez, care s-au împotrivit într-o primă fază proiectului.

Poreclită Gunkanjima, după forma asemănătoare unei nave de război, insula Hashima este situată la o distanță de 15 kilometri de orașul Nagasaki. Aceasta a reprezentat, în perioada Meiji (1868-1912), o importantă sursă de dezvoltare economică datorită minelor de cărbuni. Hashima, alături de alte 22 de zone, face parte din inițiativa statului japonez denumită „Sites of Japan’s Meiji Industrial Revolution” (Situri ale Revoluției Industriale din perioada Meiji a Japoniei) și reprezintă un proiect de promovare a zonelor istorice care au avut un impact deosebit în propulsarea Japoniei de la feudalism, la industrializarea masivă a statul nipon din ultimul secol.

Insula Hashima, din Japonia
Insula Hashima, din Japonia +
Insula Hashima, din Japonia -

În prezent, insula este complet abandonată, devenind un adevărat oraș fantomă. Pentru japonezi, ea reprezintă pasul către modernitate; pentru chinezi și coreeni, însă, insula stă drept mărturie a anilor de teroare japoneză instaurată în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Oameni din cele două țări au fost aduși și forțați să muncească în condiții inumane, atât în minele din Hashima, cât și în alte 6 zone, care au fost, de asemenea, propuse de statul japonez pentru statutul de moment UNESCO. Mulți dintre cei forțați să muncească în respectivele centre și-au pierdut viața, iar supraviețuitorii au cerut despăgubiri statului japonez și atestarea nedreptăților comise.

Coreea de Sud s-a opus într-o primă fază cererii Japoniei de a oferi zonelor respective statut de monument UNESCO, solicitând atât recunoașterea abuzului față de cetățenii coreeni, cât și a rolului acestora în dezvoltarea economică a statului japonez. Peste 57.000 de coreeni au fost aduși și forțați să muncească în cele șapte zone, iar din aceștia cel puțin 90 și-au pierdut viața în timpul detenției.

Insula Hashima, din Japonia
Insula Hashima, din Japonia +
Insula Hashima, din Japonia -

Purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe al Chinei a accentuat faptul că „Japonia trebuie să recâștige încrederea statelor asiatice și a comunității internaționale prin acțiunile sale”. „Japonia încă nu a dat socoteală adecvată pentru folosirea forței de muncă forțate”, a declarat și ambasadorul la UNESCO al Chinei, Zhang Xiuqin.

Dezbaterile dintre Japonia și Coreea pe tema nedreptăților statului japonez în perioada colonialistă au fost diminuate în urma declarației ambasadorului japonez la UNESCO, Kuni Sato, care a recunoscut faptele violente săvârșite. Delegația Japoniei la UNESCO a declarat că va lua măsurile necesare pentru a aminti lumii numărul însemnat de cetățeni coreeni și chinezi care au fost aduși și forțați să muncească în zonele industriale în perioada celui de-al Doilea Război Mondial. Faptul că Japonia și Coreea de Sud au ajuns la un compromis pe cale diplomatică poate fi văzut ca un început pentru rezolvarea divergențelor dintre cele două țări.

| 15 iulie 2015|Categories: Japonia, Societate|Tags: , , , , |0 Comentarii

Despre autor:

Anca Rusu este absolventă a Masteratului de Studii Asiatice al Universității Lund din Suedia. Este pasionată de partea socio-culturală a Japoniei, iar domeniile sale de interes sunt advertising-ul și social media.

Comenteaza