Prim-ministrul japonez Shinzō Abe a început anul 2017 dintr-o poziție foarte puternică, existând zvonuri că partidul său ar putea modifica regulamentul intern care limita deținerea funcției de președinte la numai două mandate de trei ani. Dacă modificarea ar fi fost efectuată, Abe ar fi avut oportunitatea să devină cel mai longeviv prim-ministru japonez. Dar un an început bine a continuat extrem de prost. Abe a fost lovit de un scandal de corupție intens mediatizat, de controverse legate de prezența soldaților japonezi în Sudanul de Sud și apoi de un al doilea scandal de corupție. În vară, partidul său a fost zdrobit în alegerile din Tokyo de partidul fostei sale aliate, Yuriko Koike. Peste toate aceste probleme a plutit și amenințarea nucleară a Coreei de Nord, care a lansat numeroase rachete balistice în apropierea și pe deasupra Japoniei. Dar Abe a transformat ghinionul în noroc, organizând alegeri anticipate, pe care Partidul Liberal-Democrat (Liberal-Democratic Party – LDP) și partenerul său de guvernare le-au câștigat detașat, în ciuda unei opoziții energice, dar dezbinate. Până la urmă, Abe a încheiat anul 2017 așa cum l-a început: în control total și pregătit de cel mai important obiectiv al său: modificarea Constituției Japoniei.
Un an plin de controverse
Abe a început anul cu un scandal de corupție care a părut în unele momente că ar putea duce la sfârșitul carierei sale politice. Moritomo Gakuen, o instituție educațională din Osaka a cumpărat de la stat un teren la un preț care reprezenta aproximativ 15% din prețul pieței, primind și un ajutor de stat care acoperea aproape tot prețul achiziției. Directorul onorific al noii școli ar fi trebuit să fie Akie Abe, soția prim-ministrului. Atenția presei și a publicului japonez s-a concentrat și asupra caracterului naționalist al instituției, unii profesori fiind acuzați de rasism de părinții unor elevi. Deși opoziția, care deținea mai puțin de un sfert dintre locurile din camera inferioară a Dietei, a încercat să pună presiune pe Abe și să ceară o investigație anticorupție, scandalul nu a reușit totuși să-l doboare pe prim-ministrul japonez.
Dar nu a durat mult ca Abe și cabinetul său să fie atrași într-un alt scandal, de această dată legat de una dintre politicile implementate de guvern. Întărirea capacităților militare japoneze și eliberarea Japoniei de sub restricțiile impuse de constituție asupra armatei sale reprezintă unul dintre cele mai importante obiective ale prim-ministrului. În acest sens, în ultimii ani, Abe a încercat să reducă din aceste restricții, prin reinterpretarea unor prevederi constituționale și adoptarea unor noi legi de securitate. O consecință importantă a fost autorizarea unei misiuni de menținere a păcii în Sudanul de Sud, unde Japonia avea deja o prezență de patru ani. Noii soldați detașați în decembrie 2016 aveau însă o responsabilitate nouă: dacă în trecut soldații japonezi participaseră doar pentru misiuni de reconstrucție și dezvoltare, acum ei urmau să intervină și în misiuni de salvare a ostaticilor, care implicau deschiderea focului, dacă soldații japonezi erau atacați. Încă de la început, opozanții politicilor lui Abe au ridicat semne de întrebare despre constituționalitatea deciziei și au avertizat în legătură cu pericolul la care ar fi expuși soldații japonezi.
După doar patru luni însă, în martie 2017, Abe a anunțat că misiunea soldaților japonezi a fost realizată cu succes și Japonia își va retrage trupele de menținere a păcii din Sudanul de Sud. Apăruseră deja informații despre gravitatea crizei din Sudanul de Sud și pericolul la care au fost expuși soldații japonezi, dar și despre faptul că armata și guvernul ar fi distrus documente legate de acestă situație. Opoziția, care și-a concentrat în trecut atenția pe legile de securitate și pe dorința lui Abe de a modifica constituția, a început să critice guvernul și prim-ministrul pentru ceea ce considera a fi o conspirație menită să ascundă adevărul despre misiunea din Sudanul de Sud. În luna iulie, după ce popularitatea lui Shinzō Abe se prăbușise, doar 30% dintre japonezi declarând în sondaje că au o părere pozitivă despre prim-ministru, Tomomi Inada, ministra apărării și o aliată apropiată a lui Abe, și-a dat demisia, în încercarea de a pune capăt scandalului.
Demisia lui Inada a venit cu doar o săptămână înainte ca Abe să anunțe componența unui noi guvern, demonstrând că acest scandal a fost suficient de puternic cât Inada să fie nevoită să părăsească guvernul pe ușa din spate. La începutul lunii iulie, Inada mai făcuse o gafă, folosindu-se de imaginea Forțelor de Autoapărare (Self-Defense Forces – SDF) pentru a cere alegătorilor din Tokyo să voteze Partidul Liberal-Democrat în alegerile locale. Partidul de guvernământ a suferit însă o înfrângere dură, obținând doar 23 dintre cele 127 de locuri din Consiliul Metropolitan al Tokyo. Câștigătorul alegerilor a fost noul partid înființat de guvernatoarea metropolei Tokyo, Yuriko Koike, o fostă membră a Partidului Liberal-Democrat și fostă aliată a lui Abe. Noul partid a câștigat o majoritate lejeră în consiliu, obținând 79 de locuri.
Înfrângerea partidului lui Abe a venit într-un moment în care popularitatea prim-ministrului atinsese cel mai mic nivel de când acesta preluase puterea, în decembrie 2012. Ea a ridicat numeroase semne de întrebare despre viitorul lui Abe și capacitatea acestuia de a rămâne la putere în urma acestor scandaluri, oferind un puternic plus de imagine guvernatoarei Yuriko Koike, care începea să fie privită ca având șanse să devină prima femeie prim-ministru a Japoniei.
Tot în timpul verii, Abe s-a confruntat cu un alt scandal de corupție, după ce s-a aflat că o facultate, al cărei director este un vechi prieten al prim-ministrului, a primit aprobarea de a deschide o școală veterinară, prima astfel de școală deschisă în Japonia în ultimii 50 de ani. Chiar și Abe a recunoscut că este normal ca alegătorii să-și pună semne de întrebare privind relația sa cu directorul facultății, dar Abe a negat că ar fi intervenit pentru a-l ajuta pe prietenul său, în ciuda faptului că existau informații că un oficial din oficiul prim-ministrului s-a implicat în decizia de aprobare. Din nou, deși opoziția a încercat să profite de pe urma scandalului, ea nu are reușit să-l doboare pe Abe.
O victorie incontestabilă
Dacă pe plan intern lucrurile au mers foarte prost pentru Abe, nici situația externă nu a fost încurajatoare, dar prim-ministrul a reușit să transforme asta într-un avantaj. Tot anul 2017 a fost marcat de progresul impresionant al programului nuclear și al celui balistic nord-coreean și de amenințarea reprezentată de acestea. Dar de la sfârșitul lunii august, Coreea de Nord a început să testeze rachete balistice care au zburat de-asupra teritoriului japonez, aterizând în Oceanul Pacific. Aceste teste au alarmat Japonia, existând posibilitatea ca una dintre rachete să lovească teritoriul tării în cazul unei defecțiuni. Dar criza nord-coreeană nu a mai fost o problemă pentru Abe. Folosindu-se de imaginea sa de susținător al întăririi puterii militare japoneze, Abe a profitat de criză pentru a-și consolida poziția politică și pentru a reaminti alegătorilor planul său de modificare a constituției și de schimbare a orientării pacifiste a țării.
La sfârșitul lunii septembrie, la doar 10 zile de la cel de-al doilea test balistic nord-coreean efectuat deasupra Japoniei, Abe a dizolvat camera inferioară a Dietei, anunțând organizarea unor alegeri anticipate. Ultimele alegeri avuseseră loc la sfârșitul anului 2014, deci organizarea unui nou scrutin nu era obligatorie decât la sfârșitul lui 2018. Abe a justificat necesitatea acestor alegeri tocmai prin prisma amenințării nord-coreene, susținând că alegerile îi vor oferi un mandat pentru a gestiona criza regională. Totuși, Abe a sesizat că momentul este oportun pentru o victorie a partidului său: pe lângă ajutorul oferit de criza nord-coreeană, opoziția era dezorganizată, iar principala lui adversară, Yuriko Koike, tocmai urma să își lanseze noul partid politic național, nepregătit încă pentru alegeri.
Anunțul lui Abe a fost imediat umbrit de anunțul formării noului partid al lui Koike, Partidul Speranței. Sondajele imediate arătau că noul partid se bucura de susținerea a aproape 15% dintre alegători, având șanse să concureze cu Partidul Liberal-Democrat, a cărui susținere era de aproximativ 25%. Dar avântul de moment s-a pierdut repede, opoziția fiind dezordonată. Partidul Democrat, principalul partid de opoziție din Dietă, a anunțat inițial că parlamentarii săi vor concura pe listele Partidului Speranței. Dar Koike, care împărtășește unele dintre opiniile naționaliste ale lui Abe, i-a avertizat pe aceștia că nu vor putea intra în partidul său decât dacă îi susțin platforma, ridicând multe probleme pentru cei care se opun modificării constituției. Astfel, mulți parlamentari democrați au format un nou partid, Partidul Constituțional Democrat al Japoniei, un partid de centru-stânga, care se opune modificării constituției pacifiste a țării.
Opoziția a rămas astfel divizată, iar sistemul electoral japonez, cu districte uninominale și o reprezentare mai largă a mediului rural, a ajutat partidul lui Abe. În final, chiar și Yuriko Koike a refuzat să candideze pentru un loc în Dietă, alegând să își păstreze funcția de guvernator al Tokyo (ea a pierdut astfel șansa de a deveni prim-ministru în cazul unei victorii, întrucât doar parlamentarii pot deține această funcție). Alegerile s-au încheiat fără nicio surpriză: Partidul Liberal-Democrat și aliatul său, Partidul Komeito, și-au păstrat majoritatea de două treimi în camera inferioară a Dietei.
Pentru Abe, a fost o victorie crucială. În luna martie 2017, partidul său își schimbase regulamentul intern, care limita numărul de mandate de președinte al partidului la două. Cel de-al doilea mandat al lui Abe expiră în septembrie 2018, iar președintele celui mai mare partid este cel care primește funcția de prim-ministru. Abe a reușit însă să-și convingă colegii să extindă restricția la trei mandate, făcând posibil ca el să rămână prim-ministru până în 2021. Dar schimbarea devenea irelevantă dacă Abe ar fi pierdut alegerile interne din 2018 sau dacă partidul ar fi pus presiune pe el să-și dea demisia chiar mai devreme. Menținerea majorității de două treimi, în ciuda tuturor scandalurilor din timpul anului, i-a cimentat poziția de lider a lui Abe, eliminând pericolul unor critici interne.
Așa se face că Shinzō Abe a încheiat victorios un an care a început cu numeroase scandaluri, care păreau la un moment dat a-i amenința cariera politică. După cinci ani de când a preluat funcția de prim-ministru al Japoniei, Abe a demonstrat încă o dată că este un supraviețuitor. Datorită modificării regulilor interne ale partidului și ținând cont că noi alegeri nu mai trebuie organizate până în octombrie 2021, este posibil ca Abe să rămână în funcție pentru încă patru ani. Dacă acest lucru se va întâmpla, atunci el va deveni cel mai longeviv prim-ministrul japonez din istorie.
Dar mult mai important pentru Abe este să își îndeplinească principalul obiectiv politic: modificarea Articolului 9 din constituția pacifistă a Japoniei. Dacă în trecut Abe și LDP-ul ar fi dorit o schimbare mai consistentă a Articolului 9 sau chiar eliminarea sa, în 2017, Abe a fost nevoit să recunoască faptul că acest plan este dificil de implementat. Prim-ministrul a propus ca articolul să fie schimbat doar pentru a recunoaște legalitatea Forțelor de Autoapărare. Datorită majorității de două treimi obținute în alegeri, la care se adaugă și parlamentari din Partidul Speranței sau din alte partide care susțin revizuirea constituției, Abe va putea să-și asigure un vot pozitiv în Dietă.
Pasul al doilea, obținerea unei majorități simple într-un referendum național, va fi însă mai dificil. Dar toate victoriile electorale pe care le-a acumulat în ultimii cinci ani îi dau speranța lui Abe că va putea trece și acest ultim obstacol în calea visului său. Din nou, problema nucleară a Coreei de Nord îi va veni în ajutor lui Abe, care poate folosi acum amenințarea nord-coreeană pentru a justifica relaxarea restricțiilor constituționale impuse asupra armatei japoneze. Dacă Coreea de Nord va continua testele nucleare și balistice în 2018, atunci Abe va încerca probabil să profite pe plan intern de tensiunile regionale.
La începutul anului 2018, după un an plin de scandaluri și de probleme, Abe revine într-o poziție puternică pe plan politic și dornic să înceapă implementarea strategiei sale de modificarea a Constituției Japoniei. Dacă în 2017 Abe a fost mai mult într-o poziție defensivă, în noul an el are șansa să preia inițiativa și să încerce să convingă poporul japonez că viziunea sa naționalistă și activă pe plan internațional este cea mai bună variantă pentru Japonia în lumea de astăzi. Rămâne de văzut dacă electoratul japonez va fi de acord cu Abe.
Comenteaza