60 de zile, 2.000 de victime, un președinte, un mandat și un război. Nu vorbim despre Siria sau despre vreun conflict din Orientul Mijlociu, ci despre Filipine și președintele Rodrigo Duterte, președinte ce a câștigat un mandat de 6 ani cu promisiunea că va duce un amplu război de eradicare a criminalității în Filipine.
Comparat de-a lungul campaniei electorala cu Donald Trump, comparație ce l-a jignit pe Duterte, președintele Filipinelor este, mai nou, un termen de comparație alăturat lui Bashar al-Assad, Gaddafi, Saddam Hussein, iar cauza acestor comparații este războiul pornit de Duterte împotriva traficanților de droguri. Dacă în timpul campaniei sale electorale promitea că va reduce rata criminalității, lovind în special în traficanții de droguri, de când a preluat mandatul de președinte al Filipinelor s-a axat doar pe anihilarea consumatorilor și traficanților de droguri, mari și mici – dând voie oricărei persoane care deține o armă să devină erou-răzbunător în numele lui Rodrigo Duterte. Astfel a instaurat un fel de „lege marțială” împotriva drogurilor.
Până acum, aproximativ 2.000 de persoane au căzut victime războiului antidroguri purtat de Duterte și de armata sa civilă de luptători pro bono. Dintre cele 2.000 de persoane, doar puțin peste 700 au fost ucise de poliția filipineză, sub pretextul că s-au opus arestării, pe când restul victimelor au fost împușcate pe stradă, de către civili auto-intitulați războinici împotriva drogurilor.
Max Weber postula că „statul deține monopolul violenței absolute”, fapt ce garanta siguranța și ordinea acelui stat. Dar atunci când statul derogă controlul asupra violenței către civili, creând oarecum un oligopol al violenței, rezultatele sunt de cele mai multe ori înspăimântătoare. Genocid, haos social, violențe stradale sunt doar câteva dintre situațiile în care poate degenera ordinea socială din Filipine. Poate Mao și a sa Revoluție Culturală, când tinerilor li s-a dat puterea de a pedepsi și a instaura schimbarea, este cel mai clar exemplu de eșec atunci când o societate mută o parte din puterea coercitivă a statului din mâinile instituțiilor publice, în cele ale cetățenilor de rând.
Cât de gravă este problema drogurilor în Filipine
Revenind la Filipine și la problema drogurilor, aceasta pare a fi doar o verigă a unui lanț de probleme precum corupția, nerespectarea legii și a drepturilor omului, crimele. În Filipine, drogurile sunt o alternativă de recreere, dar și un mod de trai, dacă am lua în considerare rata sărăciei din Filipine (în 2012, 25% din populație trăia sub pragul sărăciei), care împinge tot mai mulți capi de familie să aleagă statutul de distribuitori de droguri pentru a-și întreține familia. Mai mult de o pătrime dintre cartierele și satele din Filipine, cunoscute sub numele de barangays, au probleme cu drogurile. Acest fapt a fost facilitat de poziția geografică a Filipinelor, care a transformat statul filipinez într-un centru al drogurilor ce vin din China, Coreea de Sud, Japonia. Dar drogurile ce pătrund în Filipine nu au doar origini externe, ci se produc și intern. Metamfetamina este cel mai folosit drog în Filipine, alături de marijuana și cocaină. Shabu este numele local dat metamfetaminei, reprezentând cam 96,7% din drogurile utilizate în Filipine și este, mai nou, sub mandatul lui Duterte, corvoada filipinezilor.
Filipine are cea mai mare rată de utilizare a shabu din Asia de Est, dar dacă ar fi să o comparăm cu alte state ca SUA sau Australia, statul filipinez nu ar ieși cu nimic în evidență. Astfel, amfetamina este folosită în Filipine în proporție de 2,35 (procentaj exprimat în funcție de numărul populației cu vârstă între 15-64 de ani), în SUA proporția e de 2,2, în timp ce Australia înregistrează un nivel record de 2,9%, în cazul bărbaților.
În 2012, în Filipine se estima că numărul dependenților de droguri este de 1,3 milioane de persoane, adică fix 1,3% din populația sa din 2012. Prin comparație, numărul consumatorilor de droguri din 2004 ajungea la 6,7 milioane de persoane. Iar din 2004 până în 2012, trendul privind consumul de droguri a fost unul descendent, ajungând să scadă cu 81%, fără a se duce un război împotriva drogurilor sub forma pe care Duterte i-a dat-o.
Războiul împotriva drogurilor marca Duterte
Duterte are un istoric lung privind lupta împotriva drogurilor. Din calitatea sa de primar al Davao a dus o amplă politică de eradicare a cartelurilor de droguri din orașul său, dobândindu-și porecla de Cel care Pedepsește și fiind ajutat în implementarea acestui mandat de un grup justițiar de luptători antidroguri intitulat Davao Death Squad. Atunci, ca și acum, alăturarea poziție sale publice unui grup justițiar a fost aspru criticată de scena internațională, în special de SUA și ONU. Recent, una dintre cele mai importante grupări militante din Filipine, Moro Islamic Liberation Front (MILF), a anunțat că se va alătura războiului purtat de Duterte împotriva drogurilor. Moro Islamic Liberation Front este un grup paramilitar secesionist, prezent în Mindanao, care a organizat o serie de atacuri teroriste în Filipine și cu care statul filipinez a reușit să încheie un acord de pace în 2014.
Dar Duterte nu pare a fi un etalon de moralitate, ignorând criticile și etichetele și alegând să-și îndeplinească țelul în orice chip, încrezător fiind și în forța răzbunătoare a populației sale. Drept urmare, în urma repetatelor solicitări ale ONU de respectare a drepturilor omului, Rodrigo Duterte a amenințat că va părăsi Organizația Națiunilor Unite și va crea alături de China și câteva state din Africa un nou organism internațional. Conflictul Duterte-ONU este unul mult mai vechi, președintele Filipinelor acuzând în nenumărate rânduri ONU pentru eșecurile sale privind combaterea terorismului, foametei și menținerii păcii. ONU și alte organizații internaționale care se ocupă cu monitorizarea drepturilor omului îl acuză pe Duterte că prin decretarea războiului împotriva traficanților și consumatorilor de droguri nu respectă drepturile omului, nefiind capabil să le ofere dreptul de a se apăra sau a avea un proces corect.
SUA, un vechi aliat al Filipinelor, s-a alăturat și ea taberei care blamează acțiunile întreprinse de Duterte. Duterte nu a fost, însă, impresionat de prestația SUA, jignindu-l pe ambasadorul Statelor Unite în Filipine și îndemnându-i pe conaționalii săi să ucidă dacă dețin o armă, garantându-le susținerea sa.
Între timp, pușcăriile filipineze s-au umplut de răufăcători, numărul lor creând numeroase probleme de securitate, întrucât penitenciarele nu au fost proiectate să adăpostească un număr atât de mare de persoane. Astfel apar cazuri hilare în care încarcerații dorm înghesuiți unul lângă altul pe scări sau dorm în ture, în timp ce sunt păziți de aproximativ 20 de gardieni de tură. În așteptarea unui proces ce îi poate elibera din mrejele războiului împotriva drogurilor dus de Duterte, peste 3.800 de persoane sunt astfel înghesuite într-o clădire ce poate adăposti maximum 800 de persoane.
Și cum a fost acuzat că a vânat doar traficanți minori și consumatori, Duterte a trecut la vânătoare de „ninja”, adică de polițiști și oficiali corupți. A pus inclusiv o recompensă pe capul oficialilor pătați de droguri, iar până acum a reușit să „demascheze” cam 160 de judecători, polițiști, soldați și alți oficiali care acopereau urmele traficanților de droguri. Însă dintre judecătorii aflați pe listă, unul a părăsit profesia în 2007, iar un altul a murit cu câțiva ani în urmă. În plus, recent Duterte a făcut publică o matrice a drogurilor care indica implicarea unor înalte personalități din Filipine în comerțul cu droguri. Senatoarea Leila De Lima și subsecretarul de justiție Francisco Baraan par a fi printre numele sonore ce alcătuiesc matricea lui Duterte. În replică senatoarea a catalogat graficul lui Duterte drept „cea mai proastă matrice a tuturor timpurilor”, a cărei finalitate va fi eșecul.
Noua față a Filipinelor
Duterte și-a argumentat lupta prin necesitatea eradicării efectelor cauzate de droguri asupra populației și societății filipineze, pe care le percepe drept o ciumă socială. Dacă a reușit să transforme Davao în unul dintre cele mai sigure orașe din Filipine, locuitorii săi ajungând să-l idolatrizeze, nu se știe care va fi soarta Filipinelor și cum va depăși ea momentul războiului împotriva drogurilor. Duterte pare a se fi inspirat în războiul său împotriva drogurilor din acțiunile întreprinse de guvernul thailandez condus de Thaksin Shinawatra. În 2003, acesta a început o campanie de eradicare a traficanților și consumatorilor de droguri, care a cauzat moartea a aproximativ 2.300 de persoane în doar 3 luni. Chiar dacă lupta lui Shinawatra a dus la reducerea consumului de droguri, soarta sa nu a fost tocmai una la care să viseze și Duterte. Iubit de populație, dar înlăturat de la putere de o juntă militară, Shinawatra a luat calea unui exil autoimpus în Dubai. S-a dovedit ulterior că jumătate din numărul celor uciși în timpul campaniei antidroguri a lui Shinawatra nu avea legătură cu drogurile, lucru care se aseamănă cu situația din Filipine, dacă am lua în calcul că unele din marile 160 de nume implicate în comerțul cu droguri au început deja să aducă dovezi că nu au nicio legătură cu drogurile.
Astfel vin întrebările legitime: care va fi deznodământul războiului împotriva drogurilor purtat de Duterte, care va fi numărul total al victimelor și ce imagine va proiecta în istorie această campanie asupra Filipinelor, dar mai ales asupra lui Rodrigo Duterte?
Comenteaza