După America Latină, este vremea Asiei să se teamă de Zika?

Cristopher-Teodor Uglea | 27 septembrie 2016

În urmă cu doi ani, numele de Zika era probabil cunoscut doar unui număr limitat de specialiști în lumea întreagă. Astăzi, puțini sunt cei care să nu fi auzit în presă sau la televizor de „virusul Zika”. Acesta este un virus transmis în principal prin intermediul țânțarilor, mai ales al femelei țânțarului febrei galbene, întâlnit în zonele subtropicale. Modalitatea aceasta de transmitere face posibilă răspândirea sa la nivel de epidemie sau chiar pandemie (o epidemie răspândită pe un teritoriu foarte întins). Virusul a fost descoperit în 1947, în pădurile Zika din Uganda, de unde și-a luat și denumirea. Până în anul 2007 nu au existat cazuri documentate de răspândire a sa în masă. Începând cu 2013 însă, o serie de insule din Pacific au fost afectate de răspândirea Zika – Yap, insule din Polinezia Franceză, Insula Paștelui etc.. Virusul Zika a ajuns în prim-planul știrilor de pe Glob însă odată cu răspândirea sa în America Latină, mai ales în Brazilia, începând cu anul 2015. În acest moment, el a intrat în atenția specialiștilor care au început să analizeze mai atent caracteristicile și manifestările sale, pentru a încerca să-i oprească răspândirea. În prezent se știe că, în afară de țânțari, virusul se mai transmite și prin contact sexual, de la mamă la făt și, cel mai probabil, și prin transfuzie de sânge. Simptomele sunt, fie inexistente, fie în general ușoare, variind de la febră și iritații până la dureri musculare și dureri de cap (și acestea dispărând după aproximativ o săptămână). Cele mai grave manifestări ale virusului se găsesc însă la nou-născuți, studiile arătând legătura între Zika și fenomenul de microcefalie (un craniu foarte mic și, de obicei, afecțiuni ale creierului). Cercetările se află încă la un stadiu incipient, dar se discută și despre o posibilă legătură între virus și sindromul Guillain-Barré, o formă de paralizie temporară.

În prezent, cele mai afectate regiuni sunt cele din America Latină, Mexic, America Centrală, unele insule din Pacific și Asia de Sud-Est (vezi harta). Nu există încă un vaccin împotriva virusului, iar cercetările în acest sens vor mai dura. Pentru protecția cetățenilor, cele mai multe state recomandă evitarea călătoriilor în țări în care au fost semnalate astfel de cazuri, folosirea de protecție împotriva țânțarilor (haine lungi, plase de țânțari etc.) și alte măsuri asemănătoare prevenirii răspândirii bolilor cu transmitere sexuală.

Un scurt istoric al răspândirii viruslui, după descoperirea sa din 1947 la o specie de maimuțe, arată că acesta a fost întâlnit pentru prima dată la oameni în Africa deja în 1952, iar între anii 1960-1990 s-au descoperit cazuri izolate în Asia (India, Indonezia, Malaysia, Pakistan). Virusul se răspândește pe o scară mai largă abia după 2007, mai ales în America Latină între 2015-2016, dar apar cazuri și în Statele Unite și chiar pe continentul European în Spania. În august 2016 a fost confirmat primul caz în Singapore, iar apoi s-au descoperit cazuri asemănătoare în Thailanda, Filipine și Malaysia. În Singapore și Thailanda, numerele au urcat îngrijorător de rapid, în septembrie raportându-se 329 și, respectiv, 200 de persoane infestate cu Zika. Până în prezent, 58 de țări au raportat astfel de cazuri, cea mai afectată fiind Brazilia.

Să fie Singapore „poarta” virusului spre Asia?

Singapore este un oraș stat foarte dinamic, cu o economie impresionantă, o mare densitate a locuitorilor și un important centru economico-financiar și în ceea ce privește transporturile în întreaga regiune. Numărul mare de cazuri descoperite într-o perioadă mică de timp i-a speriat pe vecinii micuțului stat, care au început să se teamă pentru proprii cetățeni. Spre exemplu, ministrul de externe al Indiei a confirmat că un număr de 13 cetățeni indieni aflați pe teritoriul statului Singapore au fost depistați ca fiind afectați de virusul Zika. Un studiu recent arată că în India, China (în sud-est), Filipine, Vietnam, Pakistan și Bangladesh există condiții care pot favoriza o epidemie de Zika: atât condiții  climatice, cât și cele care țin de mase mari de populație și un număr mare de turiști, cât și de accesul limitat al unor persoane la îngrijiri medicale corespunzătoare.

În prezent țările din regiune încearcă să oprească răspândirea virusului. Singapore a investit și în trecut fonduri semnificative pentru măsuri de prevenire a răspândirii febrei Denga, o boală care este transmisă de același țânțar care transmite acum Zika. De la începutul lunii septembrie, Indonezia verifică toți călătorii care intră în țară venind din Singapore, iar China  face la fel pentru persoanele care vin din țări care au fost afectate de acest virus, cu ajutorul unor scannere termice montate în aeroporturi. Cu toate acestea, Indonezia a afirmat că nu își permite, din punct de vedere financiar, să își testeze populația pentru a depista persoanele infectate cu Zika. Cu peste 250 de milioane de locuitori, Indonezia este cea mai populată țară din Asia de Sud-Est. Thailanda, țara din Asia cu cel mai mare număr de cazuri de Zika recent confirmate (după Singapore), a început și ea să ia o serie de măsuri de monitorizare, control și prevenire a răspândirii virusului și la fel și Myanmar, deși pe teritoriul țării nu s-a descoperit până în prezent vreun caz de asemenea natură. O femeie de însărcinată origine birmană a fost totuși depisatată ca fiind infectată cu Zika, dar pe teritoriul Thailandei.  Vietnamul a introdus și el măsuri asemănătoare, pentru a stopa intrarea virusului în țară. Până la 1 septembrie, Vietnamul nu avea decât 3 cazuri de infectare cu Zika confirmate. Din 2013 și până acum, și Japonia a raportat 13 asemenea cazuri, dar nicio persoană nu a contactat virusul pe teritoriul Japoniei. De altfel, Takeda, o companie farmaceutică niponă, va primi finanțare americană pentru a încerca dezvoltarea unui vaccin, însă astfel de proiecte nu se pot realiza într-un interval scurt de timp. Pe 5 septembrie a fost detectat și primul caz în Filipine, și autoritățile au afirmat că este foarte probabil să mai apară astfel de cazuri în viitor.

Până în prezent răspândirea virusului Zika nu a luat proporții îngrijorătoare în Asia; numărul de persoane afectate este încă mic și situația pare a fi sub control. Cu toate acestea însă, în cazul posibilității unei epidemii, cea mai bună soluție este prevenția, întrucât, odată izbucnită, o epidemie ar fi foarte greu de stopat. Acest lucru este cu atât mai adevărat în cazul Zika, un virus care se transmite „invizibil”, cu simptome extrem de discrete și afectând sever nu populația adultă, ci pe nou-născuți. În acest sens, autoritățile statelor în care au fost raportate astfel de cazuri sau care se învecinează cu state care se găsesc într-o astfel de situație nu-și pot permite nicio eroare, mai ales atunci când este vorba despre țări cu o populație foarte mare, ca Indonezia, India sau China.

| 27 septembrie 2016|Categories: Asia de Sud-Est, Societate|Tags: , , , , |0 Comentarii
Cristopher-Teodor Uglea este fost intern RISAP și bursier al programului Schwarzman Scholars, la Universitatea Tsinghua, din China. Domeniile sale de interes sunt politica externă a Chinei și relația cu vecinii săi din Asia, raporturile dintre China și țările din Europa Centrală și de Est.

Comenteaza