Dezastre și poluare în China

Anul caprei de lemn, adică anul 2015, prevestea Chinei, conform zodiacului chinez, un an plin de prosperitate, speranță și bogăție. Cu toate acestea, China avea să înceapă anul 2015 cu o tragedie: învălmășeala de Anul Nou din Shanghai. Aveau să-i urmeze alte trei mari tragedii (scufundarea vasului Steaua Estului, explozia din Tianjin și alunecarea de teren din Shenzhen) și o alta în desfășurare: poluarea.

Vom stărui asupra efectelor pe care prosperitatea, necorelată unor reforme legislative clare, le-a generat în China anului 2015. Boom-ul economic pe care l-a cunoscut China în perioada post-Deng Xiaoping a transformat-o în a doua economie a lumii în doar câteva decenii, dar prețul plătit de o Chină industrializată cu steroizi iese la suprafață sub forma unor dezastre cauzate de om:

Shanghai, 31 decembrie 2014: peste 300.000 de persoane s-au adunat pentru a sărbători trecerea în noul an, pe o parte a falezei Huangpu, denumită Bund. 36 dintre ele aveau să-și piardă viața, iar alți 49 de oameni aveau să fie răniți în cel mai absurd accident cauzat de panică și călcarea în picioare. Cauzele incidentului păreau neclare, primele mărturii făcând referire la aruncarea dintr-o clădire a unor cupoane asemănătoare unor bancnote americane, dar aceste zvonuri au fost infirmate de poliție, care, urmărind înregistrările, a ajuns la concluzia că acele cupoane au fost aruncate după ora 23:35, oră la care a început îmbulzeala, iar cauza a fost încercarea de a obține o vedere mai bună. Mai exact, incidentul s-a produs în dreptul unor scări care duceau către o platformă ce permitea o vedere mai bună a focului de artificii, care fusese însă anulat. Unele dintre persoanele care se aflau pe acele trepte doreau să urce, iar altele doreau să coboare, lucru care a generat panică și îmbulzeală, mulți oameni fiind puși la pământ și călcați în picioare de mulțimea adunată să sărbătorească Anul Nou. Incidentul a provocat un întreg scandal politic, membrii familiilor victimelor, cât și populația din Shanghai cerând explicații autorităților. Președintele Xi Jinping le-a cerut și el autorităților soluționarea cazului și pedepsirea vinovaților, guvernul a cenzurat informațiile cu privire la incident, iar viitoarele activități festive ce au urmat în anul 2015 și implicau un număr mare de oameni au fost anulate, inclusiv sărbătorirea Anului Nou din 2016. Cu toate aceste eforturi de soluționare a problemelor și chiar schimbare a funcționării societății, alte incident cauzate de om aveau să lovească China pe tot parcursul lui 2015, scoțând la iveală neregulile unui sistem care nu a reușit să țină pasul cu dezvoltarea economică a Chinei și să capete suficientă maturitate în aplicarea legilor.

Jianli (Hubei), 1 iunie 2015: un vas intitulat Steaua Estului (Dong Fang Zhi Xing) avea să se scufunde în râul Yangze, cauzând moartea a 442 de persoane și salvarea a doar 12 persoane. Călătorii, majoritatea persoane vârstnice, se aflau într-o excursie ce avea ca destinație finală Chongqing, dar o tornadă ce s-a iscat în apropiere de Jianli a lovit vasul chinez și l-a scufundat. Ora destul de târzie la care s-a produs incidentul, 21:28, nerespectarea atenționărilor meteo de către căpitanul vasului și dificultatea operațiunilor de salvare au cauzat moartea unui număr mult prea mare de persoane, în ceea ce pare a fi încă un accident cauzat de nerespectarea unor norme clare. Guvernul chinez a cenzurat și de această dată informațiile despre accident, solicitând presei să se concentreze pe latura pozitivă a salvării. Singura latură pozitivă a acestui accident a fost faptul că utilajele ce au participat la operațiunile de salvare au fost solicitate și de Coreea de Sud pentru a ridica epava feribotului Sewol, care s-a scufundat în 2014, omorând 304 persoane – lucru ce indică profesionalismul cu care au îndeplinit misiunea de scoatere a vasului Steaua Estului din râul Yangze.

Tianjin, 12 august 2015: două explozii consecutive, ce pot fi observate chiar din spațiu, brăzdează liniștea la periferia orașului-port. Tianjin este unul dintre cele mai importante orașe și porturi ale Chinei, el făcând parte din megalopolisul Jing-Jin-Ji (Beijing-Tianjin-Hebei) și fiind poarta de acces a importurilor și exporturilor în și dinspre regiunea industrializată Beijing-Hebei către întreaga lume. 173 de persoane și-au pierdut viața și 797 au fot rănite în ceea ce media a numit „cel  mai mare dezastru industrial din ultimii ani”. Explozia a fost cauzată de amplasarea defectuoasă a unor substanțe cu un grad ridicat de explozie, mai exact: cianura de sodiu, carbură de calciu, azotat de potasiu, azotat de amoniu și azotat de sodiu, în cadrul unui depozit aparținând companiei Tianjin Dongjiang Port Ruihai International Logistics. Speculații despre implicarea unui înalt oficial din Tianjin în această companie, prin intermediul nepotului său și obținerea frauduloasă sau chiar lipsa unor autorizații de funcționare au scos la iveală corupția cronică în care China e încleștată. Incidentul a adus în vizorul publicului și chiar al conducătorilor statului chinez neregulile cauzate de nerespectarea legii, birocrație și corupție, cât și  numărul crescut al unor astfel de accidente și încălcările grave ale siguranței cetățenilor. Chiar dacă autoritățile din China au încercat să cenzureze informații privind exploziile din Tianjin de pe Weibo, înregistrările încărcate pe Youtube cu exploziile au făcut înconjurul lumii în doar câteva ore, strângând mii de vizualizări.

Shenzhen (Guangdong), 20 decembrie 2015: un val de noroi și moloz avea să lovească o regiune industrială din provincia Guangdong. Shenzhen, în traducere liberă ținutul „canalelor de irigare adânci”, a cunoscut o transformare meteorică, ajungând de la, după cum îi spune și numele, un ținut bazat pe agricultură și pescuit, la unul dintre cele mai importante orașe ale Chinei și primul care avea să găzduiască o zonă economică specială. Printre zgârie-norii, parcurile și peisajele din Shenzhen pe care un vizitator le poate admira, nu se număra și „muntele artificial” de moloz și noroi pe care companiile dintr-un parc industrial l-au creat din reziduuri și care ocupa o suprafață de 100.000 de metri pătrați și avea o înălțime de 6 metri. Ploile abundente din ultima perioadă a dus la alunecarea muntelui de moloz ce a înghițit peste 33 de clădiri de locuințe, a omorât 7 persoane și a dus la dispariția a altor 70 de oameni .900 de persoane au fost evacuate și 14 fabrici au fost afectate de avalanșă, lucru care a făcut autoritățile să critice proasta gestionare a depozitării reziduurilor de către companii. La rândul lor, autoritățile sunt aspru criticate de populația chineză, având în vedere că au permis existența unei astfel de bombe cu ceas în apropierea unor zone rezidențiale. În rândul oficialilor pare a se fi produs o primă victimă: un oficial chinez care trebuia să se ocupe de monitorizarea maldărului de moloz nu a făcut față presiunii și a ales să se sinucidă.

China, ultimii 50 de ani: poluarea atinge cote nemaiîntâlnite în alte state în acest moment, iar particulele PM2,5 (particule ce au un diametru mai mic de 2,5 micrometri) își fac de cap prin aerul Chinei, în special prin cel din regiunile industrializate. Începutul anului 2015 aduce în atenția publicului poluarea din China prin intermediul documentarului Under the Dome (care a fost interzis în China după câteva zile, timp în care a a fost vizualizat de sute de milioane de ori), dar sfârșitul anului 2015 nu mai are nevoie de niciun documentar pentru a trage alarma, două coduri roșii de poluare și creșterea nivelului de poluare până la cota alarmantă de 900 de μg/m³ pe zi (cota admisă în China e de 75 de μg/m³ pe zi, în timp ce în SUA e de 35 de μg/m³ pe zi ) fiind suficiente.

Poluarea din China, denumită eufemistic „Airpocalypse” de către mass-media internațională, a avut ca prim punct de plecare Marele Salt Înainte al lui Mao Zedong – numele pare a fi o ironie dacă ar fi să-l raportăm la situația actuală în care se găsește China ca urmare a industrializării forțate – și avea să fie tot mai mult accentuată de neaplicarea, nerespectarea și chiar ignorarea unor reguli de protecție a mediului și a populației. China, chiar dacă s-a aflat printre statele care au ratificat Protocolul de la Kyoto (atunci când SUA a refuzat să o facă) nu a reușit să înțeleagă în timp util necesitatea respectării protocolului și s-a împiedicat de obstacolul: „protejarea mediului” în goana după bogăție.

Dar poluarea nu s-a inventat în China. Multe state care acum au un nivel ridicat de dezvoltarea s-au confruntat cu aceleași probleme în perioada lor de maximă industrializare. Europa Occidentală și SUA erau devastate de nivelul crescut al smogului în secolul al XIX-lea. Cum din greșelile altora se învață foarte greu, China se luptă acum cu un nivel hazardos (aluzie la codul de poluare din China) al poluării, iar încercările sale de diminuare a smogului și CO₂ par hilare atunci când milioane de tone de cărbuni de calitate inferioară (lignit) sunt arse în termocentralele de pe întreg teritoriul chinez.

Cum toate aceste accidente au câteva puncte comune – toate sunt accidente ce au rezultat din acțiunea defectuoasă a omului asupra mediului, toate au scos la iveală proasta gestionare și corupția din sistemul chinez și toate au pornit un tăvălug de cercetări, investigații și inspecții pentru viitoare reforme – poate anul 2015 nu a fost un an al accidentelor fatale în China, ci a fost anul care a impulsionat schimbarea într-un sistem schingiuit de corupție și birocrație. Anul caprei de lemn poate deveni astfel, așa cum îi spune și zodiacul, un an sub auspiciile căruia anul 2016 (anul maimuței) poate aduce prosperitate în statul chinez.