Despre China: Hillary Clinton versus Donald Trump

Cristopher-Teodor Uglea | 15 august 2016
Hillary Clinton și Donald Trump +
Hillary Clinton și Donald Trump -

Hillary Clinton ar fi un președinte preocupat de noua configurație geopolitică a regiunii Asia-Pacific în urma ascensiunii Chinei și de respectarea drepturilor omului, în timp ce Donald Trump pare interesat mai ales de relațiile economice cu Beijingul.

Relația dintre Statele Unite și China va ocupa un loc central pe scena mondială în secolul al XXI-lea. Deși crize regionale ca acelea din Orientul Mijlociu (Siria) și Europa de Est (Crimeea) sau pericolul reprezentat de terorismul global se află acum în prim-plan în mass-media, stabilitatea mondială va depinde, pe viitor, în mai mare măsură de forma pe care o va lua rivalitatea dintre SUA și China, decât de aceste crize actuale. Între Washington și Beijing, cele mai mari economii ale lumii, există atât interese divergente (în plan ideologic, diplomatic, dispute maritime etc.) cât și o tot mai accentuată interdependență economică și preocupări comune în domenii ca stabilitatea macroeconomică sau încălzirea globală. Pentru direcția în care va evolua pe viitor această relație – spre cooperare sau confruntare, foarte important este cine va fi noul lider de la Casa Albă. În acest sens, pozițiile din timpul campaniei ale celor doi candidați la alegerile din toamnă, Hillary Clinton pentru democrați și Donald Trump pentru republicani, ca și acțiunile lor anterioare, ar putea oferi indicații cu privire la viitoarea politică americană față de China.

Hillary Clinton, un candidat cu experiență în ceea ce privește regiunea Asia-Pacific

Hillary Clinton a fost Prima Doamnă a Statelor Unite (1993-2001) și secretar de stat (funcție echivalentă cu aceea de ministru de externe) în timpul primei administrații Obama, între 2009 și 2013. Din aceste posturi ea a articulat poziții destul de ferme și bine definite cu privire la probleme ca drepturile omului sau importanța regiunii Asia-Pacific și a Chinei în special, efectuând, de asemenea, numeroase vizite oficiale în zonă.

Pe tema drepturilor omului, în 1995, pe atunci Prima Doamnă, ținea un discurs în cadrul celei de-a Patra Conferințe Mondiale Asupra Problemelor Femeilor organizată de ONU la Beijing. Fără să numească direct China, Hillary Clinton a criticat politica copilului unic și avortul selectiv, antagonizând gazdele și provocând reacția autorităților chineze. De atunci, susținerea sa pentru mișcarea feministă și pentru drepturile omului a continuat, acesta fiind unul dintre subiectele foarte sensibile pentru Beijing. În septembrie anul trecut, într-o postare pe Twitter, Hillary folosea termeni duri la adresa Președintelui Xi Jinping pentru arestarea a cinci lidere ale mișcării feministe din China. În cazul în care fostul secretar de stat ar ajunge să ocupe funcția supremă în Statele Unite, acesta ar putea fi un domeniu care să provoace tensiuni în relația bilaterală dintre cele două țări. China interpretează orice critică la adresa nerespectării de către Beijing a drepturilor omului drept o ingerință în politicile sale interne. De cealaltă parte, Donald Trump nu este cunoscut pentru opinii ferme cu privire la acest subiect și probabil că, odată instalat la Casa Albă, nu ar insista foarte mult pe acest dosar.

Hillary Clinton

În timpul mandatului de secretar de stat, Hillary Clinton s-a remarcat în cadrul a ceea ce s-a numit „pivotul” sau „rebalansarea spre Asia” a administrației Obama. Această nouă politică, explicată pe larg de Hillary într-un articol din 2011, anticipa faptul că Asia-Pacific va fi regiunea cheie a secolului al XXI-lea și zona în care Statele Unite ar trebui să-și concentreze pe viitor cea mai mare parte a resurselor. Astfel, „pivotul” strategic se raportează la creșterea îngrijorătoare a puterii Chinei, pe care America încearcă să o contrabalanseze printr-o prezență sporită în zonă și cu ajutorul aliaților regionali. Secretarul de stat american a avut, până acum, o atitudine hotărâtă față de Beijing. Spre exemplu, în 2010, în cadrul unui forum de securitate regională din Vietnam, declara că SUA are „un interes național în libertatea navigației, accesul liber la bunurile maritime comune ale Asiei și respectul pentru dreptul internațional în Marea Chinei de Sud”. Natural, această referință la Marea Chinei de Sud a iritat Beijingul. China are importante revendicări în regiune și cere ca nicio putere din exterior să nu se implice în disputele sale din zonă (din această cauză, alăturarea sintagmelor „interes național” (american) și „Marea Chinei de Sud” reprezintă o ofensă extrem de gravă, greu de uitat de către chinezi). În același timp însă, Hillary Clinton a dat dovadă de pragmatism acolo unde primele două economii ale lumii aveau interese comune. Ea a avut o contribuție esențială în inaugurarea Dialogului Strategic și Economic sino-american,  o serie de întâlniri anuale între oficiali de la Beijing și Washington, care arată conștientizarea importanței menținerii unor relații cât mai apropiate între cele două state.

Mare parte a retoricii lui Trump din campanie a fost îndreptată împotriva musulmanilor și acesta s-a referit mai ales la zona Orientului Mijlociu sau la raporturile cu Rusia. În acest sens, este rezonabil să se creadă că o posibilă administrație Trump nu s-ar concentra pe regiunea Asia-Pacific în aceeași măsură ca o posibilă administrație Clinton.

Donald Trump și semnele de întrebare pe care le ridică opiniile sale despre politica externă

Omul de afaceri Donald Trump a șocat o lume întreagă prin succesul candidaturii sale în cadrul alegerilor primare (pentru alegerea candidaților celor două mari partide) și nominalizarea sa drept candidat al republicanilor pentru alegerile din toamnă. Discursurile sale agresive, teatrale, retorica antisistem și abundența de promisiuni explozive și considerate de mulți experți irealizabile, au vizat uneori și relația Statelor Unite cu China. Lipsa sa de experiență în politica externă îl face însă foarte imprevizibil în ochii observatorilor străini.

Referitor la China, Trump s-a concentrat pe relația economică dintre Beijing și Washington, și nu pe probleme care țin de drepturile omului sau de situația geopolitică a regiunii Asia-Pacific.

Donald Trump

Miliardarul american s-a făcut remarcat prin discursul său împotriva globalizării și a comerțului liber, din cauza cărora americanii au pierdut, în opinia sa, rareori susținută de argumente, milioane de slujbe, mai ales în sectorul manufacturier. Este adevărat că în cadrul modului de funcționare a economiei globale în acest moment, China beneficiază față de SUA de avantajul unor costuri mai mici cu forța de muncă (deși, în ultimii ani, acest cost a crescut și pentru China, plasând în prim-plan alte state în curs de dezvoltare, cu un cost al forței de muncă scăzut, cum ar fi Vietnamul). Măsurile pe care Trump le-a anunțat însă emfatic nu ar face, în opinia specialiștilor, decât să înrăutățească situația.

Mai întâi, candidatul republican la președinția SUA a vorbit despre impunerea unor tarife de 45% pentru toate importurile care vin din China în America. O astfel de măsură ar avea, cel mai probabil, efecte negative pentru economia mondială și ar afecta atât Beijingul cât și Washingtonul (și, într-o etapă ulterioară, partenerii comerciali ai acestora). Este previzibil faptul că statul chinez ar trece, în acest caz, la represalii (impunând taxe sau interzicând exporturi americane către China în sectoare cheie) ceea ce ar duce la lansarea unui război comercial care ar agrava și mai mult situația unei economii mondiale încă fragilă după criza din 2008. Donald Trump a afirmat, de asemenea, că se opune Parteneriatului Trans-Pacific (Trans Pacific-Partnership – TPP), încă neratificat de către Congresul SUA. Acesta este un acord pentru eliminarea sau reducerea tarifelor între Statele Unite și alte 11 state din zona Pacificului, la care China nu este parte. Acordul a fost negociat de către administrația Obama. Dacă ar fi implementat, s-ar crea un puternic bloc economic (responsabil pentru 40% din comerțul mondial) care ar întări prezența americană în zonă și ar bloca expansiunea chineză. Trump acuză acordul că ar face Statele Unite să piardă și mai multe slujbe, dar neratificarea sa ar juca, cel mai probabil, în favoarea Chinei. La rândul său, Hillary Clinton a criticat TPP în prezenta formă (deși îl susținuse în perioada în care a fost secretar de stat), sugerând astfel că ar putea renegocia unele puncte, mai degrabă decât să insiste pentru neratificarea sa. În plus, Donald Trump a acuzat China de manipularea cursului de schimb valutar (intervenția pe piața monetară pentru a-și slăbi propria monedă pentru a favoriza exporturile, jucând astfel neloial față de partenerii săi comerciali), acuzații respinse de către ministrul de externe chinez. Dacă o astfel de manipulare a cursului de schimb ar fi dovedită, ea ar atrage represalii din partea Washingtonului.

Dincolo de măsurile economice promise de Trump împotriva Chinei, candidatul din partea republicanilor a enunțat și o serie de idei cu substrat geopolitic la antipodul celor aflate la baza „pivotului” către Asia susținut de Hillary Clinton. Dacă „pivotul” vorbește despre o implicare mai fermă a Washingtonului în regiune alături de aliații săi, Donald Trump a anunțat de mai multe ori că aliații americani (Coreea de Sud și Japonia au fost menționate explicit)  trebuie să contribuie mai mult la propria apărare pentru că sunt țări bogate și Washingtonul nu-și mai permite să cheltuiască atât de mult pentru apărarea lor. Miliardarul american a amintit chiar de opțiunea de a abandona unilateral aceste alianțe și, într-un comentariu care a tras semnale de alarmă la Tokio și Seul, a menționat posibilitatea ca aceste două țări să dobândească ele însele arme nucleare pentru a se apăra. Pe de o parte, o posibilă retragere a SUA din regiune ar favoriza Beijingul, capabil să umple un astfel de vid de putere. În același timp, dacă Japonia și Coreea de Sud ar începe să caute alternative la protecția americană (prin înarmare masivă, inclusiv cu rachete nucleare), stabilitatea întregii regiuni ar fi afectată, lucru care nu este în favoarea niciuneia dintre părțile implicate.

Pe cine ar prefera chinezii?

Oficialii chinezi au fost reținuți, în general, în comentariile lor față de alegerile din SUA. Beijingul evită să dea impresia că s-ar implica în problemele interne ale altui stat (cerând, în schimb, neimplicarea în problemele sale interne). În plus, China s-a obișnuit să fie criticată în timpul campaniilor electorale americane: „criticile formulate la adresa Chinei de către candidați sunt un comportament la fel de obișnuit în timpul alegerilor din Statele Unite ca pupatul copiilor, dar de obicei după inaugurare înțelepciunea și pragmatismul revin”, afirmă analistul Harvey Dzodin într-un articol din cotidianul chinez de limbă engleză China Daily.

La nivelul oamenilor de rând din China, Hillary are o oarecare popularitate în rândul simpatizanților mișcării feministe și al unei părți a societății civile chineze. Cu toate acestea, opiniile pro-Trump sunt neașteptat de des întâlnite. Unii chinezi îl admiră pe miliardarul american pentru succesul său (de altfel discutabil) în afaceri sau pentru fiica sa Ivanka Trump (foarte populară pe Weibo, un cunoscut site de socializare chinezesc, asemănător cu Twitter). Un număr important de oameni îl susțin însă pe Donald Trump deoarece consideră (opinie împărtășită și de unii analiști) că el va avea un mandat dezastros pentru americani, avantajând astfel Beijingul. În afară de asta, valurile provocate de declarațiile rasiste sau xenofobe ale lui Trump, ca și diviziunile pe care le generează în societatea americană, furnizează muniție presei chineze pentru a acuza decăderea democrațiilor occidentale și ipocrizia lor. Un editorial din The Global Times, spre exemplu, ziar cu tentă naționalistă, amintea de faptul că și „Mussolini și Hitler au ajuns la putere în urma alegerilor, o lecție dură pentru democrația Occidentală”.

În cercurile academice și la nivel oficial, se vehiculează idei ușor diferite. Hillary Clinton nu este considerată deloc un prieten al Chinei, având în vedere atitudinile ferme din timpul mandatului de secretar de stat. Cu toate acestea, ea este totuși un factor cunoscut și previzibil, față de care Beijingul știe cum să se plasez. Din această cauză unii experți chinezi citați de The New York Times ar prefera-o la Casa Albă în locul lui Donald Trump. Acesta din urmă nu are o carieră în politica externă în spate și este extrem de imprevizibil. Nu se poate spune care va fi atitudinea sa față de China în cazul în care ar obține mandatul de președinte al Statelor Unite. Totuși, alte surse guvernamentale chineze citate de Reuters afirmă că unii ar fi dispuși să aleagă „necunoscuta” Trump în fața fostului secretar de stat.

În concluzie, există, dincolo de efervescența specifică discursurilor de campanie, o serie de idei care se pot desprinde din atitudinea și acțiunile de până acum ale celor doi candidați pentru locul de la Casa Albă. O administrație Clinton ar însemna, probabil, o atenție mai mare pentru regiunea Asia-Pacific și o importanță sporită acordată problemei respectării drepturilor omului de către China. În contrapartidă, o administrație Trump s-ar orienta mai mult spre relația economică SUA-China, cu o posibilă atitudine tot mai izolaționistă a SUA față de regiunea Asia-Pacific. Dincolo de aceste idei însă, este greu de prevăzut cum va evolua de aici înainte relația SUA-China.

Cristopher-Teodor Uglea este fost intern RISAP și bursier al programului Schwarzman Scholars, la Universitatea Tsinghua, din China. Domeniile sale de interes sunt politica externă a Chinei și relația cu vecinii săi din Asia, raporturile dintre China și țările din Europa Centrală și de Est.

Comenteaza