Cursa submarinelor din Asia-Pacific

Andreea Zaharia | 9 martie 2017
Trei submarine japoneze, din clasele ... +
Trei submarine japoneze, din clasele Oyashio și Sōryū, fotografiate în 2015 -

Regiunea Asia-Pacific a cunoscut în ultimii ani o intensificare a disputelor maritime, pe fondul unor revendicări apărute în special cu privire la zona mărilor Chinei de Sud și Chinei de Est, intensificare vizibilă mai ales prin sporirea și consolidarea instrumentelor de apărare de către state cu interese în zonă. Atenția acestora s-a concentrat cel mai adesea pe insulele Spratly, Paracel și Pratas, care au făcut obiectul unor diferende între China, Vietnam, Taiwan, Filipine, Malaysia și Brunei, primele două state fiind deja cunoscute pentru cheltuielile ridicate destinate în ultimii ani sectorului militar. Același comportament orientat înspre apărare s-a putut observa și în cazul Indiei, Indoneziei sau Australiei.

Modernizarea și dezvoltarea echipamentelor și a armamentului de către China a determinat printre vecinii săi o sporire a neîncrederii și tensiunii, iar aceștia, pentru a nu rămâne vulnerabili, au intrat în „cursă”. În plus, construirea de către statul chinez a unor insule artificiale nu a făcut decât să amplifice sentimentul că acesta urmărește interese strategice, precum impunerea propriei voințe politice prin extinderea suveranității sale.

Înarmarea în cifre în Asia-Pacific

O dovadă a înarmării regionale este reprezentată de cheltuielile bugetare destinate apărării, ce au crescut continuu comparativ cu anii precedenți, aceasta fiind regiunea cu cea mai rapidă creștere din lume. China, spre exemplu, a alocat, în acest an, un buget de 146 de miliarde de dolari – cu 7,6% mai mult decât în anul anterior, sumă care, prin comparație, depășește bugetele pentru apărare ale Indiei, Japoniei și Coreei de Sud la un loc. Acest buget plasează China pe locul 2 în clasamentul mondial al țărilor cu cele mai mari bugete militare. Pe lista țărilor care și-au crescut considerabil bugetul militar, Chinei i se alătură Indonezia, care și-a mărit cheltuielile cu 16% și Filipine, cu 25%.

În acest sens, potrivit Institutului Internațional de Cercetare a Păcii de la Stockholm (Stockholm International Peace Research Institute – SIPRI), în următoarele două decenii, în regiunea Asia-Pacific va fi concentrată o jumătate din totalul de submarine și avioane de luptă de pe glob, în condițiile în care, până în 2050, Produsul Intern Brut al statelor din zonă va fi jumătate din PIB-ul global. De asemenea, conform unui raport al IHS Jane, se preconizează că bugetul destinat apărării în regiunea Asia-Pacific va crește de la 435 miliarde de dolari (2015) la 533 de miliarde până în 2020, echivalând cu bugetele statelor din America de Nord, de la care se așteaptă o scădere a cheltuielilor militare de la jumătate din totalul global actual la o treime, în următorii 5 ani.

Infografic RISAP despre bugetele militare din 2015 ale principalelor state din Asia-Pacific
Infografic RISAP despre bugetele militare ... +
Infografic RISAP despre bugetele militare din 2015 ale principalelor state din Asia-Pacific -

Tendința statelor din regiune de a trece de la un arsenal învechit la unul nou, modern și îmbunătățit a fost confirmată de același Institut de la Stockholm, care susține că nivelul de cheltuieli de apărare din Asia și Oceania (inclusiv Australia și Noua Zeelandă) a crescut în 2015 cu 5,4% față de o creștere de 1% la nivel mondial, punându-se accent pe forța aeriană și navală. Bunăoară, un sfert din investițiile conducerii de la Canberra pentru următorii 10 ani este destinat capabilităților sale maritime. În plus, autoritățile thailandeze au anunțat noi achiziții de elicoptere și avioane, ridicând cheltuielile specifice apărării la 7,6% din bugetul total. Statul chinez rămâne totuși în topul țărilor asiatice care alocă sume considerabile pentru securitate – 41% din totalul pe regiune, cu mult înaintea Indiei (13,5%) și Japoniei (11,5%).

Aceasta tendință a fost confirmată și de către marile firme de armament Saab AB, Boeing, BAE și Lockheed Martin, care privesc Asia ca pe o piață în continuă creștere.

Cursa din adâncuri

Dezvoltarea militară a Chinei și revendicările sale teritoriale, precum și tensiunea generată de amenințarea nord-coreeană au determinat statele din regiune să-și modernizeze și să-și extindă flota. Începând cu statul chinez care, anul trecut, a cheltuit pentru apărare de 5 ori mai mult decât în 2000 și mai mult decât întreaga Uniune Europeană, și cu Japonia, care și-a modernizat Forțele de Autoapărare, deschizând o nouă bază dotată cu stație radar pe Insula Yonaguni (la 150 km de mult disputatele insule Senkaku/Diaoyu și 100 km de Taiwan) și până la Vietnam, care între 2011 și 2015 a devenit al optulea mare importator de arme din lume, cu o creștere spectaculoasă de 700% între 2006 și 2010, regiunea Asia-Pacific se înarmează fără ca vreuna din țările implicate să dea impresia că dorește o adevărată cursă cu vecinii săi. Inclusiv Rusia a adoptat un plan de construire a 8 crucișătoare nucleare din clasa Lider, primele vase urmând a intra în serviciul militar în intervalul 2023-2025.

Un capitol aparte din cursa înarmărilor îl ocupă achiziționarea, respectiv construirea de noi submarine, precum și modernizarea unora aflate în serviciu, dar depășite din punct de vedere al duratei lor de fiabilitate. Pentru unele state, ultimii ani înseamnă chiar dotarea forțelor navale proprii cu primele submarine. Este cazul Malaysiei, care, în 2002, a semnat cu Grupul DCNS (Direction des Constructions Navale Services), deținut majoritar de către guvernul francez, un contract de achiziționare a două submarine din clasa Scorpene, devenite operaționale abia 10 ani mai târziu.

În ce privește Singapore, primele sale 4 submarine contractate de la o firmă suedeză în anii 1995-1997 urmează a fi retrase în totalitate și schimbate cu 2 noi submarine de atac 218SG, de origine nemțească, alături de alte 2 unități reabilitate, iar Vietnam și-a îmbogățit flota cu 6 submarine clasa Kilo, cumpărate de la Rusia. Pe lângă acestea, Thailanda și-a exprimat intenția de a achiziționa din China 3 vase clasa Yuan, iar Indonezia 3 submarine marcă sud-coreeană.

Potrivit contractului semnat cu Daewoo Shipbuilding and Marine Engineering (DSME) în decembrie 2011, Indonezia urmează să primească 3 submarine de atac de 1400 de tone din clasa Jang Bogo (tip 209/1400). Primul a fost deja lansat în martie anul trecut de către constructor, urmând a fi supus la mai multe teste și apoi transferat către marina indoneziană în martie 2017. Se estimează că celelalte două vor fi livrate până la jumătatea anului 2018. Acestea vin în completarea celor 2 unități clasa Cakra, operaționale din 1981, modernizate sau aflate în curs de modernizate. Potrivit analiștilor, statul indonezian ar mai avea nevoie de cel puțin 6 submarine pentru a-și securiza strâmtorile Malacca, Sunda și Lombok, importante porți de intrare și de ieșire pentru comerțul dinspre și înspre Asia.

Tranzacția anului 2016 vine însă din Australia, care a semnat cu aceeași firmă DCNS un contract de cumpărare de submarine în valoare de 38 de miliarde de dolari. Decizia de a achiziționa 12 submarine Shortfin Barracuda a fost determinată de înarmarea mai multor state din regiunea Asia-Pacific. Noile submarine de atac vor fi echipate cu tehnologii și sisteme de luptă marca Lockheed – cel mai mare furnizor de produse și servicii militare – și vor cântări 4500 de tone, devenind astfel cele mai mari submarine cu propulsie diesel (electrică) construite vreodată. Prevăzute a fi operaționale începând din 2025, submersibilele se vor alătura celor 6 submarine Collins, funcționale din 1996.

La fel de însemnată este și reușita Indiei, care și-a construit propriul submarin nuclear, devenind al șaselea stat din lume care deține o astfel de navă de luptă, după Statele Unite, Rusia, China, Franța și Marea Britanie. Arsenalul statului indian cuprindea deja un submarin nuclear, dar acesta era închiriat pe o perioadă de 10 ani de la Rusia. Întrucât capabilitățile navale proprii de 13 submarine, dintre care doar jumătate operaționale în orice moment, nu răspundeau nevoilor sale de securitate, cum ar fi apărarea unui țărm de 7500 km în contextul unei prezențe sporite a Chinei în Oceanul Indian, conducerea de la New Delhi a decis să-și modernizeze și să-și mărească flota prin achiziționarea altor 6 submarine din clasa Scorpene, produse tot de către DCNS. Deși firma franceză și-a exprimat anul trecut intenția de a mai construi 3 submersibile pentru India, în urma scurgerii de date din proiectul celor 6 nave, New Delhi a refuzat propunerea francezilor. În schimb, Ministerul indian al Apărării a primit în mai 2016 o ofertă oficială din partea guvernului german cu privire la 6 submarine diesel Tip 214. Până la un răspuns din partea conducerii indiene, grupul german Thyssen Krupp Marine Systems (TKMS) va renova 2 din submarinele Indiei.

Acestor două țări li se adaugă Pakistanul, care urmează să semneze un acord cu autoritățile chineze pentru achiziționarea unui grup de submarine, realizate de China Shipbuilding Industry Corporation (CSIC). Discuțiile datează din 2015 și includ 8 nave din clasa Yuan în valoare de 4-5 miliarde de dolari. Statul chinez reprezintă principalul furnizor de echipamente militare al Pakistanului, jumătate din echipamentul său de apărare achiziționat în perioada 2010-2014 provenind din China. Tot pe parcursul anului trecut, statul pakistanez a mandatat STM – companie turcă de stat – să-i modernizeze cele 3 submersibile din clasa Agosta 90B – submarine de atac diesel, achiziționate între 1999-2006 și construite de același grup francez DCNS. Arsenalul pakistanez mai cuprinde două submarine clasa Agosta 70B, însă acestea datează din anii ’80. Ținând cont de faptul că peste 95% din comerțul său se desfășoară pe mare și că în trecut, în războiul cu India, cel mai mare port al său – Karachi – a fost blocat, autoritățile de la Islamabad au elaborat un plan extrem de ambițios de construire a unui submarin nuclear.

Și în timp ce apele din Marea Chinei de Sud sunt agitate, în Peninsula Coreeană tensiunea crește cu fiecare rachetă lansată sau test nuclear efectuat de către Phenian. Astfel că, după cel de-al cincilea test nuclear și lansarea cu succes a unei rachete balistice de pe un submarin de către Coreea de Nord, mai mulți oameni politici din guvernul sud-coreean au solicitat public construirea unor submarine nucleare, întrucât actualul sistem de apărare antirachetă este ineficient în fața acestui tip de provocare, pentru că nu poate detecta și nici distruge o rachetă lansată de pe un submarin. În plus, poziția geografică a Coreei de Sud, înconjurată din 3 părți de ape, amplifică și mai mult temerile. Subiectul a prins repede ecou, antrenând o dezbatere la nivelul întregii clase politice privind dezvoltarea și desfășurarea de arme nucleare tactice, fie proprii, fie împrumutate de la Statele Unite. În schimb, prim-ministrul sud-coreean a reamintit că guvernul și-a asumat obiectivul denuclearizării Nordului, principiu inclus în declarația comună din 1992 dintre Seul și Phenian, și ministrul apărării a dat asigurări că țara dispune de mijloacele politice, diplomatice, economice și de apărare necesare contracarării amenințărilor venite din partea Coreei de Nord. Totuși, în ultimele decenii, forțele navale sud-coreene au dezvoltat programul coreean de submarine de atac KSS – un proiect în 3 etape – cu scopul de consolidare a arsenalul de vase de luptă prin achiziționarea de submarine, care să descurajeze navele de suprafață și submarinele ostile, cât și pentru a-și securiza bazele navale și comunicațiile navă-țărm și a efectua misiuni de recunoaștere. Dacă în prima fază (1992-2001), statul sud-coreean a cumpărat 9 submarine diesel clasa Jang Bogo (tip 209), în cea de-a doua (inițiată în 1999) și-a propus să achiziționeze 9 submarine hibrid din clasa Sohn Won-il (tip 214) cu propulsie diesel, din care șase au fost lansate până în mai 2015, urmând a mai fi finalizate încă trei până cel târziu în 2020. Ultima etapă, începută în 2007, prevede construirea unui număr de nouă submarine de 3000 de tone cu tehnologie coreeană. Acestea ar putea rămâne pe mare pentru o perioadă mai lungă de timp și sistemul de lansare verticală VLS, care va fi montat pe ele, ar permite lansarea unui număr și varietăți mai mari de arme, printre care și rachete de croazieră cu o rază de până la 1500 km, acoperind astfel și zone strategice ale Coreei de Nord.

Infografic RISAP submarinele principalelor state din regiunea Asia-Pacific
Infografic RISAP despre submarinele principalelor ... +
Infografic RISAP despre submarinele principalelor state din regiunea Asia-Pacific -

Viitorul înarmării

Din Japonia și până-n Australia, regiunea dintre Oceanul Indian și Pacific se află într-un proces continuu de modernizare și întărire a forțelor armate, lăsând impresia unei adevărate curse a înarmării, dar nu în accepțiunea clasică a conceptului care presupune existența a două tabere adversare. Studiile demonstrează în acest sens că interesul statelor din zonă pentru piața de armament este vizibil și elocvent, în perioada 2010-2015, din primii 10 mari importatori de echipamente de apărare, 6 provenind din regiunea Asia-Pacific. În ciuda acestor date, consolidarea militară nu constituie pentru moment o sursă de instabilitate regională suficient de puternică încât să provoace declanșarea unui conflict, dar poate determina apariția unor noi tensiuni sau amplificarea celor existente deja între puterile regionale.

Pentru a justifica apetitul pentru achiziționarea de noi submarine, avioane de luptă, fregate, și elicoptere, statele invocă cel mai adesea politica de înarmare a Chinei, dar și de revendicare a mai multor insule, care a dus la apariția mai multor dispute între Beijing și vecinii săi. De fapt, cotată ca fiind a treia mare putere militară a lumii, China conduce detașat între țările din Asia-Pacific din punct de vedere al arsenalului militar, deținând și cea mai mare flotă navală din regiune, iar eforturile și investițiile acesteia în apărare nu fac decât să-i întărească poziția în zonă și, în același timp, convingerea că revendicările sale teritoriale sunt pe deplin justificate. Din acest punct de vedere, numeroasele state asiatice care au adoptat o strategie de înnoire și de sporire a capabilităților militare urmăresc crearea unei atmosfere de descurajare, care să transmită statului chinez mesajul că, indiferent de cererile sale din Marea Chinei de Sud și de Est, acestea vor riposta dacă vor considera că li se încalcă suveranitatea.

Totuși, potrivit unor analiști, această „mișcare colectivă” de alocare a unui buget mai mare domeniului apărării nu ar trebui interpretată exclusiv ca o reacție la comportamentul politic și militar al Chinei, ci și ca o urmare firească a dezvoltării economice rapide și implicit a bunăstării crescânde a regiunii. În plus, o asemenea orientare răspunde nevoilor strategice de descurajare ale mai multor țări, dar și a celor de apărare în cazul în care conflicte vechi rămase neîncheiate printr-o pace sau victorie clară ar reizbucni (India și Pakistan, China și Taiwan, Coreea de Nord și Coreea de Sud). În schimb, achiziționarea sau deținerea unui număr de submarine de ultimă generație de către statele din Asia-Pacific nu afectează în sine nici stabilitatea și nici securitatea regională.

În final, se poate observa că acest trend de inversare a centrului de greutate militar dinspre Occident (Europa, Statele Unite) spre Asia (China, statele din Pacific) urmează în mod firesc o mișcare deja intervenită la nivel internațional pe celelalte paliere – politic și economic. În timp ce state ca Marea Britanie și Statele Unite urmăresc din ce în ce mai mult o agendă naționalistă, China ar putea să îți asume rolul de nou lider mondial în cazul retragerii Statelor Unite, moment în care ar putea apărea cu adevărat o problemă la nivel de stabilitate regională și mondială.

Despre autor:

Andreea Zaharia este analist RISAP și absolventă a unui masterat în cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Integrare Europeană al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Domeniile sale de interes sunt securitatea, relațiile internaționale și cultura coreeană.

Comenteaza