Cursa balistică a Coreei de Nord

RISAP | 13 ianuarie 2018
Testul unui ICBM american, Minuteman ... +
Testul unui ICBM american, Minuteman III, din luna mai 2017 -

Anul 2017 a fost probabil cel mai bun an pentru Kim Jong-un de când a venit la conducerea Coreei de Nord, la sfârșitul lui 2011. Pe parcursul anului trecut, regimul lui Kim a testat pentru prima dată o rachetă balistică intercontinentală (intercontinental ballistic missile – ICBM), test care a fost apoi repetat de două ori, de fiecare dată cu succes. Cele două modele de ICBM testate, Hwasong-14 și Hwasong-15, au o rază de acțiune suficient de mare cât să poată lovi orașe situate pe teritoriul continental al Statelor Unite. Astfel, Coreea de Nord are pentru prima dată capacitatea de a amenința în mod direct SUA. Iar dacă progresul balistic nu ar fi fost în sine important, regimul lui Kim a testat cu succes, tot pentru prima dată, și o bombă cu hidrogen, cu o putere de aproape 10 ori mai mare decât bombele nucleare care au distrus Hiroshima sau Nagasaki.

Totuși, în ciuda acestor progrese, Coreea de Nord a avut de înfruntat și numeroase dificultăți, în forma sancțiunilor economice impuse de ONU, SUA și China. Anul trecut s-a transformat astfel într-o cursă între progresul Coreei de Nord și înăsprirea sancțiunilor, care ar trebui să aducă regimul lui Kim Jong-un la masa negocierilor. În tot acest timp, în fundal a plutit spectrul unui posibil război.

Progres pe repede înainte

La începutul lui 2017, Donald Trump, care nu se mutase încă la Casa Albă, a avertizat Coreea de Nord pe Twitter că nu va permite testarea unei rachete balistice intercontinentale. Până atunci, regimul de la Phenian testase doar rachete care ar putea lovi ținte din regiunea Asia-Pacific, neavând astfel capacitatea de a amenința în mod direct SUA, ci doar bazele militare americane din Coreea de Sud sau Japonia. Dobândirea acestei capacități era vitală pentru regimul lui Kim Jong-un, deoarece îi permite să pună în pericol viața a zeci de milioane de americani, conducând astfel la efectul de deterrence și la un echilibru nuclear asemănător cu cel dintre SUA și URSS din timpul Războiului Rece.

Schimbarea administrației de la Casa Albă la începutul anului nu a intimidat sau calmat Coreea de Nord, ci a reprezentat un impuls în plus. La mai puțin de 6 luni de la inaugurarea lui Trump, pe 4 iulie, de ziua națională a Statelor Unite, Kim Jong-un a inspectat și a participat personal la testarea primului ICBM nord-coreean, Hwasong-14. Acesta a fost lansat pe o traiectorie foarte înaltă, pentru a scurta distanța parcursă de rachetă, astfel încât ea să nu zboare pe deasupra Japoniei. Testul s-a desfășurat cu succes și a arătat că, dacă racheta Hwasong-14 ar fi lansată pe o traiectorie normală, ea ar fi prima rachetă nord-coreeană care ar putea lovi teritoriul continental american.

După nici două luni, Kim a inspectat un nou test al unui ICBM Hwasong-14, desfășurat de asemenea cu succes. Coreea de Nord nu a riscat din nou să lanseze o rachetă deasupra Japoniei, dar a demonstrat că are un model funcțional de ICBM. În lunile august și septembrie, regimul a testat și două rachete cu rază intermediară, care nu ar putea atinge teritoriul continental american, dar ar putea lovi insula Guam, teritoriu american care găzduiește cea mai importantă bază militară a SUA din regiunea Asia-Pacific. Ambele rachete au zburat de această dată pe deasupra Japoniei, căzând în Oceanul Pacific. Acestea au spart tabuul testării unor rachete pe deasupra teritoriului japonez, ilustrând posibilitatea ca într-o zi Coreea de Nord să testeze un ICBM care să zboare până în Oceanul Pacific. Pentru ca mesajul să fie și mai clar, tot în luna septembrie, ministrul de externe nord-coreean, aflat în New York pentru Adunarea Generală a ONU, a avertizat că liderul suprem Kim Jong-un ar putea autoriza un test nuclear al unui ICBM, care să fie detonat deasupra Oceanului Pacific.

Kim Jong-un, inspectând pregătirea primului test al unei rachete balistice intercontinentale nord-coreene
Kim Jong-un, inspectând pregătirea primului ... +
Kim Jong-un, inspectând pregătirea primului test al unei rachete balistice intercontinentale nord-coreene, în iulie 2017 -

Din fericire, Nordul nu a continuat cu acest plan, ci, după două luni de pauză, a testat la sfârșitul lunii noiembrie un al doilea model de ICBM, Hwasong-15. Acesta a fost de asemenea testat pe o traiectorie foarte înaltă, pe baza căreia se poate calcula faptul că Hwasong-15 ar putea lovi aproape orice oraș american, în funcție de greutatea focosului nuclear pe care l-ar transporta.

Toate aceste teste au demonstrat că regimul nord-coreean este foarte aproape de a avea capacitatea de a lovi teritoriul american. Principalele dubii rămase în legătură cu această capacitate sunt legate de faptul că focosul nuclear nord-coreean transportat de un ICBM ar putea să nu supraviețuiască temperaturii și stresului mecanic imens al unei reintrări în atmosferă. Desigur, acest dubiu ar putea fi demontat printr-un test nuclear în Oceanul Pacific, adică unul dintre scenariile cele mai înspăimântătoare, ar putea conduce la o confruntare militară.

Pe lângă progresul foarte rapid al programului balistic nord-coreean, Kim Jong-un a mai avut un succes important în 2017: testarea primei bombe cu hidrogen nord-coreene. Coreea de Nord mai revendicase un astfel de test și în martie 2016, dar puterea acelui test părea a fi mult prea mică pentru o bombă cu hidrogen. În luna septembrie însă, Coreea de Nord nu a bifat doar al șaselea test nuclear al său, ci primul test al unei bombe cu hidrogen, care a eliberat o energie estimată la 100-200 de kilotone echivalent TNT. În comparație, bombele nucleare care au distrus orașele japoneze Hiroshima și Nagasaki au eliberat o energie de aproximativ 15-20 de kilotone. Astfel, Coreea de Nord a dobândit capacitatea de a distruge un întreg oraș, punând în pericol viața a milioane de oameni. Prin pozele făcute publice, regimul de la Phenian a dorit să indice faptul că această bombă cu hidrogen a fost și miniaturizată, astfel încât să poată fi transportată de un ICBM, însă această posibilitate este privită cu scepticism. Indiferent de acest aspect, Nordul a trecut un prag important în programul său nuclear, iar miniaturizarea focosului nu va mai necesita foarte mult timp.

Intersectarea progresului celor două programe nord-coreene, cel balistic și cel nuclear, duce la posibilitatea ca, la începutul lui 2018, Coreea de Nord să fie foarte aproape de a putea lansa un ICBM care să transporte o bombă cu hidrogen către teritoriul SUA, având puterea de a distruge un oraș mare ca Washington. Pe parcursul anului trecut, Kim Jong-un a dejucat bluff-ul lui Trump și a ajuns aproape de a-și îndeplini obiectivul. Pentru aceasta, Coreea de Nord a avut însă de plătit un preț ridicat.

Cursa contra cronometru a sancțiunilor

Fiecare test balistic important din 2017, cât și testul nuclear nord-coreean, a fost urmat de sancțiuni din ce în ce mai dure aplicate de Consiliul de Securitate al ONU. Cel mai puternic susținător al acestor sancțiuni este SUA, care deși nu a reușit să obțină toate măsurile pe care le dorea, a reușit să convingă China și Rusia să accepte unele sancțiuni care ar avea un impact important asupra economiei nord-coreene. Sancțiunile impuse Coreei de Nord se împart în două tipuri: cele țintite specific împotriva programelor nord-coreene, cu scopul de a face dificilă dezvoltarea rachetelor sau armelor nucleare, sau sancțiunile generale, care doresc să lovească economia Coreei de Nord și să pună presiune pe guvernul de la Phenian. Speranța este că liderii nord-coreeni, odată ce vor vedea impactul economic dur al sancțiunilor, vor decide să vină la masa negocierilor, pregătiți să renunțe la armele lor nucleare în schimbul ajutorului economic.

Folosirea sancțiunilor împotriva Coreei de Nord nu este ceva nou, dar intensitatea și frecvența aplicării unor noi sancțiuni a ieșit în evidentă anul trecut. Administrația Trump a anunțat că a adoptat o strategie de presiune maximă aplicată Coreei de Nord, menținând însă deschisă și posibilitatea unui atac militar unilateral, dacă SUA se va simți amenințată de progresul nord-coreean. Astfel, a devenit predictibil ca fiecare test nord-coreean să conducă la noi sancțiuni, lucru ce nu pare a deranja însă foarte mult Phenianul, care și-a continuat în mod normal progresul, în ciuda faptului că Coreea de Nord a devenit cel mai sancționat stat din lume. Impactul economic al sancțiunilor nu este nici el clar: în cel mai recent an pentru care există statistici, 2016, se estimează că produsul intern brut al Coreei de Nord a crescut cu 3,9%.

Cel mai problematic pentru Coreea de Nord nu este neapărat faptul că comunitatea internațională în frunte cu SUA aplică sancțiuni mai dure, ci faptul că principalul său partener economic și comercial, China, pare a fi început să respecte sancțiunile deja aplicate. În trecut, China implementa rar aceste sancțiuni, preferând să își protejeze relațiile politice cu Coreea de Nord. Anul trecut însă, nu doar că opoziția chineză în Consiliul de Securitate ONU s-a diminuat, dar China a făcut și unii pași importanți în aplicarea sancțiunilor. Chiar dacă este departe de a fi clar că guvernul chinez respectă toate sancțiunile ONU, existând informații că încă mai permite comerț ilegal cu Coreea de Nord, mesajul transmis către Phenian a fost recepționat în mod clar de Kim Jong-un. Drept dovadă, în 2017, Coreea de Nord a testat o rachetă fix înainte de întâlnirea președintelui chinez Xi Jinping cu Donald Trump la Mar-a-Lago sau înainte de Forumul Belt and Road organizat de Xi la Beijing. De asemenea, singurul test nuclear nord-coreean al anului a avut loc exact în ziua în care Xi Jinping îi primea pe liderii țărilor BRICS în Xiamen, cu ocazia summitului anual BRICS.

China a recepționat și ea mesajul nu foarte subtil al Coreei de Nord, iar ruptura dintre cele două state a continuat să se accentueze. De când au venit la putere în urmă cu cinci ani, Xi și Kim nu s-au întâlnit niciodată, iar o astfel de întâlnire pare aproape imposibilă. Relația specială dintre China și Coreea de Nord a încetat să mai existe, iar în ultima perioadă China a dat semne că se pregătește și pentru un posibil război în Peninsula Coreeană, existând informații că a întărit securitatea și a început construirea unor tabere de refugiați în apropierea graniței. De asemenea, la sfârșitul anului, un ziar din provincia Jilin, situată la granița cu Coreea de Nord, a oferit sfaturi pentru supraviețuire în cazul unui război nuclear.

Foc și furie

În ciuda tuturor sancțiunilor aplicate Coreei de Nord, ar putea dura chiar și un an până ce impactul lor economic va conduce la schimbarea strategiei regimului de la Phenian. Nordul are astfel o perioadă de timp în care poate continua să-și perfecționeze arsenalul balistic și nuclear. Dacă regimul lui Kim Jong-un va reuși să își atingă obiectivul, un ICBM care să poată lovi teritoriul SUA cu o bombă cu hidrogen miniaturizată, atunci ar putea accepta negocieri, dar nu pentru denuclearizare, ci pentru a implementa măsuri de creștere a încrederii (confidence building measures) și pentru a limita posibilitatea unui accident care să conducă la un război nuclear. Obiectivul SUA este însă prevenirea acestui scenariu, iar administrația Trump a subliniat, mult mai des și mai ferm, că este dispusă să pornească un război pentru a opri Coreea de Nord.

Astfel, presiunea aplicată de administrația Trump nu s-a limitat la sancțiuni, ci a inclus și exerciții militare, noi platforme sau echipamente detașate în regiune și mai ales o retorică foarte agresivă. Spre deosebire de predecesorii săi, Trump a demarat o cursă a jignirilor și amenințărilor cu Coreea de Nord, încercând să întreacă în agresivitate regimul de la Phenian. Atât el, cât și alți oficiali ai administrației sau generali din armată au reiterat faptul că Washington ia în calcul un posibil atac unilateral împotriva Coreei de Nord. Cea mai cunoscută declarație privind Coreea de Nord a lui Trump a fost probabil cea din luna august, în care a amenințat regimul cu „foc și furie, așa cum lumea nu a mai văzut vreodată”. Coreea de Nord nu s-a lăsat mai prejos, amenințând că ar putea lansa patru rachete înspre insula americană Guam. Totuși, tensiunile retorice nu s-au transformat și în acțiuni militare.

Două bombardiere americane B1-B Lancer alături de două avioane sud-coreene F-15
Două bombardiere americane B1-B Lancer, ... +
Două bombardiere americane B1-B Lancer, alături de două avioane sud-coreene F-15, zburând în apropierea Peninsulei Coreene în iunie 2017, într-un show de forță îndreptat împotriva Coreei de Nord -

Deși a fost criticat pentru exprimarea sa bombastică, la mai puțin de o lună distanță, Trump l-a atacat direct și ironizat pe Kim Jong-un în discursul său de la ONU, amenințând și Coreea de Nord cu „distrugerea totală”. Această amenințare a atras o foarte rară critică directă din partea lui Kim Jong-un, care l-a numit la rândul său pe Trump „senil”. Cum atât Trump, cât și Kim, sunt văzuți ca lideri foarte impulsivi, acest război al replicilor a creat multe temeri privind posibilitatea izbucnirii unui război.

Din fericire, deși Coreea de Nord a amenințat la rândul ei, în numeroase momente, cu declanșarea unui război, Peninsula Coreeană a rămas pașnică. Dacă posibilitatea unui atac preemptiv nord-coreean este foarte mică, există un risc real ca un gest agresiv al Phenianului, precum scufundarea unui vas sau bombardarea unei insule, să conducă la o replică militară a SUA. De partea cealaltă, administrația Trump pare a fi prima care ia în calcul serios un război preventiv împotriva Coreei de Nord. Întrucât este improbabil ca sancțiunile să își facă simțit efectul suficient de repede pentru a preveni ale teste balistice sau nucleare nord-coreene, probabilitatea unui atac american va continua să crească. Impactul acestei decizii ar fi însă catastrofal. Principalul motiv pentru care niciun președinte american nu a luat măsuri militare împotriva Coreei de Nord este faptul că armata nord-coreeană ar putea omorî sute de mii de civili sud-coreeni. Adăugând în ecuație și armele nucleare pe care Nordul le-ar putea folosi împotriva Coreei de Sud și a Japoniei, iar într-o zi poate chiar împotriva SUA, atunci un război ar putea conduce la zeci de milioane de decese, chiar dacă s-ar încheia cu distrugerea totală a Coreei de Nord.

Deși 2017 a fost un an norocos, fiind evitate confruntările militare, problema nucleară a Coreei de Nord va continua să se complice, iar criza să se adâncească. Sancțiunile suplimentare vor conduce probabil la accelerarea programelor nord-coreene, regimul sperând că va reuși să-și atingă scopul înainte ca sancțiunile să îl îngenuncheze. De partea cealaltă, discuțiile despre război din Washington vor deveni tot mai dese, odată ce administrația Trump va vedea că nu poate opri progresul Coreei de Nord. În tot acest context, speranța negocierii pașnice a unui acord care să diminueze tensiunile pare din ce în ce mai distantă. Mult mai probabil ar fi ca anul 2018 să se încheie la fel ca anul trecut, cu o Coree de Nord care și-a îmbunătățit considerabil arsenalul balistic și nuclear, în ciuda sancțiunilor stringente, în timp ce SUA continuă să ezite în a folosi forța militară. În orice alt context, acesta ar fi probabil un an prost. Dar pentru Peninsula Coreeană, ar fi totuși un an pașnic.

Despre autor:

Articolele publicate sub numele de RISAP sunt articole scrise de echipa de cercetători și analiști ai RISAP.

Comenteaza