Criza economică chineză și relația comercială SUA-China

Robert Manea | 28 august 2015
Stagul Statelor Unite și cel ... +
Stagul Statelor Unite și cel al Chinei arborate cu ocazia unui eveniment CDC Global. -

Deși trece prin momente mai dificile, economia chineză rămâne bazată pe o fundație solidă, iar China este astăzi bine integrată în economia globală.

Articolul de față are ca punct de plecare tema recent dezbătută în presa internațională, respectiv cea legată de criza economică ce pare că zguduie din temelii Republica Populară Chineză. Într-un articol recent publicat în Foreign Affairs, Salvatore Babones avertiza în legătură cu o criză viitoare ce ar putea urma problemelor recente. În ultima perioadă, yuanul s-a depreciat în numai două zile cu aproximativ cinci procente, iar acesta pare a fi doar începutul. Criza economică actuală reprezintă în principal rezultatul investitorilor individuali ce au creat, involuntar, o inflație în piața de capital chineză prin investiții în masă, folosind adesea bani împrumutați, depășind rata de creștere economică și profiturile companiilor în care investesc. Astfel, între 12 iunie și 8 iulie 2015, indicele compozit al bursei de la Shanghai s-a prăbușit cu 30 de procente, în ciuda eforturilor guvernamentale de a reduce această pierdere. Această criza ar putea avea un impact negativ și asupra pieței de capital americane, Statele Unite și China fiind strâns legate din punct de vedere economic. Există însă, într-adevăr, motive mari de panică? Este oare China aproape de marginea prăpastiei din punct de vedere economic?

Înainte de a răspunde unor astfel de întrebări, merită făcută o scurtă trecere în revistă a unor date realmente utile. Astfel, dacă analizăm acest subiect în profunzime, observăm limpede faptul că miraculoasa creștere economică a Chinei din ultimele decenii nu pare a fi total întâmplătoare, ci mai degrabă reprezintă rezultatul unor raționamente și calcule ale diverșilor decidenți de la Beijing. Creșterea economică a Chinei începe practic odată cu reformele lansate de Deng Xiaoping la sfârșitul anilor ’70 și se reflectă într-o creștere a PIB-ului de peste 9 procente anual până în 2007. În 1978, PIB-ul chinez reprezenta sub 1% din economia mondială și totalul comerțului exterior însuma doar 20,6 miliarde de dolari, în timp ce statisticile din 2013 arătau faptul că aceasta este lider mondial privind exporturile, cu o valoare de 2.209 (p.34) miliarde de dolari, respectiv 11,7 procente din totalul comerțului la nivel global, depășind cu mult valoarea exporturilor Statelor Unite, al doilea mare exportator al lumii, de 1.580 miliarde de dolari (p.34). Mai mult, există o strânsă legătură economică între Republica Populara Chineză și Statele Unite ale Americii. China și Statele Unite formează, împreună, principalele două economii ale lumii, desigur dacă excludem Uniunea Europeana ca entitate de sine stătătoare. Totodată, China reprezintă în prezent cel mai mare exportator al lumii, iar Statele Unite reprezintă cel mai mare importator. Alte comparații pot fi utile: astfel dacă, spre exemplu, în 1972, SUA importa anual bunuri din China în valoare de aproximativ 32,4 milioane de dolari și exporta bunuri în valoare de 63,5 milioane de dolari către China[1], raportat la anul 2014, situația s-a schimbat dramatic, importurile de bunuri din China ale Statelor Unite însumau 486 miliarde de dolari, în timp ce exporturile către China nu depășeau 125 miliarde de dolari. Între 2000 și 2011, exporturile Statelor Unite către China au crescut cu 542 de procente, o cifră uriașă, dacă o raportăm la creșterea exporturilor față de restul statelor lumii, care în aceeași perioadă a fost de doar 80 de procente (p.2). Totodată, aderarea Chinei în 2001 la Organizația Mondială a Comerțului s-a reflectat imediat într-o creștere a exporturilor și a importurilor – în 2004, ambele se dublau, față de anul 2001[2]. Astfel, exporturile către Statele Unite, ca total al exporturilor Chinei, creșteau de la 15 procente în 1986 la 33 de procente în 2004[3]. Mai trebuie precizat încă un lucru important: faptul că Republica Populara Chineză încă deține un privilegiu aparte nu doar în relațiile economice cu Statele Unite, ci și cu majoritatea statelor lumii, respectiv faptul că deține un important avantaj competitiv materializat în forța de muncă ieftină și numeroasă, fiind competitivă în produsele intensive în forță de muncă.

Uriașul surplus comercial al Chinei finanțează, totodată, parțial și marele deficit bugetar al Statelor Unite din ultimii ani. Deficitul comercial dintre cele două state a continuat să se adâncească și să ajungă în 2014 la 362 de miliarde de dolari[4].

Legătura economică importanta dintre Republica Populară Chineză și Statele Unite ale Americii (Republica Populară Chineză este în prezent al doilea partener comercial al Statelor Unite, după Canada) probabil va amortiza într-o mai mică sau mai mare măsură efectele recentei crize ce amenință China, deoarece în joc există interese economice americane importante, iar o slăbire drastică a Chinei pe plan economic ar fi în defavoarea nu doar a Statelor Unite, ci și a tuturor partenerilor economici ai Chinei, deoarece trăim într-o eră a globalizării. Desigur, China întâmpină în continuare numeroase probleme, în special cele legate de îmbătrânirea populației, poluarea sau penuria de resurse necesare pentru a susține o populație atât de numeroasă. De asemenea, cu o economie per capita sub Statele Unite, spre exemplu, China rămâne un stat aflat în dezvoltare. Deși trece prin momente mai dificile, economia chineză rămâne bazată pe o fundație solidă, iar China este astăzi bine integrată în economia globală. În viitor, va rămâne de văzut modul în care regimului de la Beijing va încerca să țină în frâu această criză începută în sfera economică.

Opiniile și ideile exprimate în acest articol aparțin autorului și nu reflectă în mod automat și poziția RISAP (The Romanian Institute for the Study of the Asia-Pacific).

Referințe

[1]Charles W. Freeman (2013) – The Commercial and Economic Relationship, în David Shambaugh (ed.), Tangled Titans: The United States and China, Rowman & Littlefield Publishers, Lanham (Maryland), p.181;
[2]Robert G. Sutter (2010) – U.S.-Chinese Relations, Rowman&Littlefield Publishing, Lanham (Maryland), p.193;
[3]Ibidem, p.194;
[4]Ibidem, p.198.
| 28 august 2015|Categories: China, Economie, Statele Unite|Tags: , , , , , |0 Comentarii

Despre autor:

Robert Manea este masterand în cadrul Facultății de Științe Politice a Universității din București. El este interesat de teoria relațiilor internaționale precum și de studiul zonei Asia-Pacific (relațiile sino-americane, zona Japoniei, Taiwan-ului și Coreei de Nord).

Comenteaza