Coreea de Sud după alegeri

Andreea Zaharia | 10 mai 2017
Festivitatea de inaugurare a noului ... +
Festivitatea de inaugurare a noului președinte sud-coreean Moon Jae-in -

După scandalul de corupție de anul trecut în urma căruia fostul lider de la Casa Albastră – Park Geun-hye – a fost demis de către Adunarea Națională, societatea sud-coreeană a fost angrenată într-o campanie prezidențială timpurie, care s-a încheiat pe 9 mai, cu victoria lui Moon Jae-in, care a obținut 41% din voturi.

Cu 15 candidați înscriși inițial în cursă (dintre care doi s-au retras ulterior), campania prezidențială din Coreea de Sud a reprezentat mai curând lupta pentru învestitură în funcția de președinte între cinci candidați: Moon Jae-in – candidatul liberal al Partidului Democratic, Ahn Cheol-soo – candidat din partea partidului de centru-stânga People’s Party, Hong Joon-pyo – candidatul fostului partid de guvernare Liberty Korea Party (cunoscut până recent ca Saenuri), Sim Sang-jeung – candidata partidului progresist Justice Party și Yoo Seong-min – candidatul conservator al partidului Bareun Party.

Deși competiția a fost destul de diversă, mulțumită unui climat politic divizat și unui sistem de alegeri într-un singur tur, în cadrul campaniei începute în luna martie s-a profilat încă de la început un favorit deloc surprinzător. Avocat specializat în drepturilor omului și secretar general în cabinetul fostului președinte Roh Moo-hyun, Moon Jae-in era cotat în martie cu 35% șanse de câștig, iar potrivit ultimelor sondaje de opinie se bucura de 42% din sprijinul populației, urmat la o distanță considerabilă de următorii doi pretendenți – Ahn Cheol-soo și Hong Joon-pyo, fiecare având aproximativ 19% din voturi.

Candidat al partidului liberal, Moon tocmai a scris istorie după cei nouă ani de conducere conservatoare a statului. Dintre cei 11 lideri pe care republica coreeană i-a avut din 1948 până în prezent, doar trei au aparținut unei grup politic liberal. Contextul politic, economic și social s-a dovedit a fi însă prielnic acestei schimbări de guvernare intervenită prematur ca urmare a suspendării și demiterii fostei președinte conservatoare Park. Implicată într-un scandal de proporții, în care a fost acuzată de luare de mită, abuz de putere și șantaj, aceasta a pierdut atât sprijinul propriului partid Saenuri, care s-a scindat în încercarea de a supraviețui scandalului, cât și pe cel al întregii clase politice și al poporului. Astfel, protestele desfășurate timp de 20 de săptămâni la rând pentru îndepărtarea de la putere și pedepsirea fostului lider de la Casa Albastră s-au dovedit decisive pentru soarta politică a lui Park Geun-hye și implicit pentru clasa politică conservatoare.

O altă premieră este reprezentată de introducerea în acest an a posibilității de a vota înainte de 9 mai – data stabilită de către Biroul Electoral pentru desfășurarea alegerilor. Deși șansele ca prezența la vot să fie una numeroasă erau oricum mari, decizia a fost adoptată pentru a încuraja și mai mult cetățenii să se prezinte la urne, în contextul în care între 1 și 9 mai sud-coreenii s-au bucurat de cinci zile libere legal. Măsura a avut succes, 26% dintre alegători, un număr considerat record, alegând să-și exercite dreptul de vot în avans pe 4 și 5 mai.

Afișe ale candidaților la alegerile prezidențiale din Coreea de Sud, din mai 2017
Afișele principalilor candidaților la alegerile ... +
Afișele principalilor candidaților la alegerile prezidențiale din Coreea de Sud, din mai 2017. De la stânga la dreapta: Moon Jae-in, Hong Jun-pyo, Ahn Cheol-soo, Yoo Seung-min și Sim Sang-jung. -

Ca în orice campanie prezidențială, candidații au încercat să atragă atenția publicului votant prin programe menite să scoată din impas o economie sud-coreeană aproape stagnantă, caracterizată de o piață a muncii rigidă, o populație îmbătrânită, un șomaj al tinerilor de aproape 10%, de dominația marilor conglomerate chaebol și de dependența masivă față de exporturile ce stau la baza a jumătate din PIB. Astfel, în timp ce principalul candidat a susținut crearea de noi locuri de muncă în sectorul public, reducerea numărului de ore de lucru, creșterea salariului minim și a siguranței locurilor de muncă, alte măsuri propuse de contracandidații săi au inclus combaterea sărăciei în rândul vârstnicilor prin mărirea pensiei de bază, construirea de locuințe sociale și pachete de îngrijire a copiilor.

Totuși, dincolo de clasicele subiecte abordate, obiectivele prioritare de pe agenda candidaților în cursa pentru Casa Albastră au vizat relația actuală și viitoare a administrației de la Seul cu Washington și Phenian. Instaurarea noii administrații Trump și declarațiile uneori contradictorii ale liderului american au adus incertitudine, imprevizibilitate și precauție în raporturile autorităților sud-coreene cu State Unite. În plus, secretarul de stat american Rex Tillerson declara în cadrul unei vizite în Seul de la mijlocul lunii martie că noua administrație americană va renunța la fosta politică a răbdării strategice în relația cu Phenianul, adoptând în schimb o poziție fermă, în care orice opțiune de răspuns la amenințarea nord-coreeană este posibilă, inclusiv acțiunile de natură militară.

Astfel, tensiunile s-au acumulat rapid în Peninsulă, iar declarațiile agresive și divergente s-au înmulțit. Pe de o parte, Donald Trump a avertizat că va rezolva de unul singur problema coreeană dacă Beijing nu va pune presiune pe regimul lui Kim Jong-un pentru a abandona programul nuclear şi balistic, menționând chiar posibilitatea unui atac preventiv asupra Nordului comunist. Ulterior, același președinte american a precizat că ar fi „onorat să-l întâlnească pe Kim în circumstanțe potrivite”. De cealaltă parte, Phenianul a ripostat, amenințând că va ataca trupele militare americane staționate în Sud, precum și Casa Albastră.

Odată cu amplasarea efectivă a sistemului de apărare american THAAD în Coreea de Sud, la începutul acestei luni, noi declarații inoportune venite din partea liderului american ridică semne de întrebare în ce privește angajamentul Statelor Unite de a proteja și consilia conducerea de la Seul în problema nord-coreeană. În stilul său caracteristic, Trump a afirmat că acordul de liber schimb semnat cu autoritățile de la Seul ar putea fi renegociat și că ar fi potrivit ca acestea să plătească 1 miliard de dolari pentru THAAD, în ciuda unui acord potrivit căruia Statele Unite se angaja să achite această sumă, atât timp cât Coreea de Sud asigura terenul și infrastructura necesare instalării. La scurt timp, consilierul pentru securitate națională al președintelui american a oferit asigurări în legătură cu menținerea alianței cu Seul ca prioritatea numărul unu în regiunea Asia-Pacific și respectarea angajamentului luat de țara sa până la viitoare renegocieri.

Sistemul anti-rachetă THAAD
Un test al sistemului anti-rachetă ... +
Un test al sistemului anti-rachetă american THAAD -

Nu este exclus ca astfel de tratative să aibă loc odată cu instaurarea noului președinte la Casa Albastră. Moon Jae-in a susținut de la începutul campaniei că amplasarea sistemului de apărare a fost făcută în grabă, nedemocratic, fără implicarea publicului și că, prin urmare, acest subiect va trebui dezbătut și renegociat de către următoarea administrație sud-coreeană, luând în calcul consultarea poporului, interesele naționale și alianța cu Statele Unite deopotrivă. Această măsură ar reprezenta un prim pas către o relație în care Coreaa de Sud „ar învăța să spună nu” aliatului său.

Moon a adoptat însă o poziție nuanțată, susținând în ciuda relativei opoziții față de amplasarea sistemului THAAD, o apropiere în raporturile Coreei de Sud cu principalul său aliat – Statele Unite, pe motiv că este de acord cu abordarea pragmatică a lui Trump privind soluționarea problemei nucleare nord-coreene. Acesta a mai afirmat recent că o întâlnire cu președintele Trump este necesară în cazul în care va câștiga alegerile, indiferent dacă va putea purta discuții în curând cu regimul de la Phenian. De asemenea, s-a declarat încrezător în a conduce negocieri multilaterale menite să pună atât capăt programului nuclear al Coreei de Nord, cât şi bazele unei relații de pace şi cooperare economică cu aceasta, dar fără a renunța la adoptarea de măsuri militare şi de securitate.

Această strategie aminteşte însă de politica Sunshine, implementată de cele două guverne liberale sud-coreene din perioada 1998-2008, care, deşi au reuşit să creeze o atmosferă mai relaxată între Nord şi Sud, nu au putut împiedica dezvoltarea programului nuclear. Fără o adaptare la contextul internațional actual cu mult diferit față de cel de acum 10 ani, precum şi la stadiul în care se află activitatea Phenianului de concepere, dezvoltare şi perfecționare a rachetelor balistice și a ogivelor nucleare, această abordare s-ar putea să eșueze.

Dar Moon Jae-in pare să-și fi învățat lecția după pierderea alegerilor prezidențiale din 2012 și astfel echilibrul și perseveranța să-l fi ajutat de această dată să devină al 12lea președinte al Coreei de Sud. Urmează ca mandatul său să demonstreze dacă acesta va fi „un președinte de încredere care să clădească o națiune decentă”, ridicându-se astfel la așteptările poporului său, precum și dacă pe plan extern guvernul pe care-l va conduce „va fi cel mai de temut de Coreea de Nord, cel mai de apropiat de Statele Unite și cel mai de încredere pentru China”.

  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

Despre autor:

Andreea Zaharia este analist RISAP și absolventă a unui masterat în cadrul Departamentului de Relații Internaționale și Integrare Europeană al Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA). Domeniile sale de interes sunt securitatea, relațiile internaționale și cultura coreeană.

Comenteaza