Coreea de Nord cuprinsă de febra testelor nucleare

Andreea Brînză | 10 septembrie 2016
Ivy Mike, prima bombă cu ... +
Ivy Mike, prima bombă cu hidrogen testată în 1952 de către SUA -

09.09.2016 marchează nu doar 68 de ani de la fondarea statului nord-coreean, ci și cel de-al cincilea test nuclear al Coreei de Nord. Catalogat ca cel mai puternic test nuclear efectuat până acum de Coreea de Nord, testul nuclear a venit la doar o zi de la încheierea East Asia Summit și a Summiturilor ASEAN+. Și dacă China nu a fost impresionată de „salba de focuri” pe care statul nord-coreean a realizat-o prin lansarea a trei rachete balistice de rază scurtă, în timpul Summitului G20 din Hangzhou, acest nou test sigur i-a atras atenția. „Nesăbuința maniacă”, așa cum avea să definească președinta Coreei de Sud acțiunile lui Kim Jong-un, avea să fie criticată și de SUA, Japonia, China, ONU și Agenția Internațională de Energie Atomică.

Detonând echivalentul a aproximativ 10 kilotone de TNT și provocând un cutremur de 5,3 grade Richter, noua bombă a Coreei de Nord a fost cea mai puternică bombă nucleară testată de statul nord-coreean până acum. Pentru a ne face o părere mai clară, trebuie precizat că bomba Little Boy lansată asupra Hiroshimei a declanșat o explozie echivalentă cu 15 kilotone de TNT. În plus, pentru ca perspectiva să fie completă, trebuie precizat că bomba din ianuarie 2016 a fost echivalentă cu 4-6 kilotone de TNT, iar primul test din 2006 a declanșat o energie echivalentă cu mai puțin de 1 kilotonă de TNT.

Teste Nucleare Coreea de Nord
Șirul testelor nucleare ale Coreei ... +
Șirul testelor nucleare ale Coreei de Nord -

Putem urmări astfel traiectoria ascendentă a puterii testelor nucleare ale Coreei de Nord, dar și a programului nuclear promovat de Kim Jong-un. Astfel, din 2011 de când a venit la putere, Kim a efectuat trei teste nucleare, dintre care două în 2016. În comparație cu predecesorul său, Kim Jong-il, care a realizat doar două teste nucleare în 2006 și 2009 de o intensitate foarte mică, Kim Jong-un și-a îmbrăcat haina de lider nuclear. În plus, regimul lui Kim Jong-un a lansat, doar în 2016, 22 de rachete balistice, ceva mai mult decât a lansat Kim Jong-il în cei 18 ani cât s-a aflat la conducere Coreei de Nord. Într-o eră în care marile puteri critică folosirea armelor nucleare și fac mari eforturi de împiedicare a folosirii acestora, iar războiul nuclear pare a fi doar un capitol închis al Războiului Rece și subiect de film, liderul suprem al Coreei de Nord se încăpățânează să iasă în evidență.

De ce este important acest nou test

De când a preluat puterea, în 2011, Kim Jong-un a fost văzut de analiștii internaționali drept un lider slab, vârsta lui foarte fragedă (27 de ani, în 2011, la preluarea puterii) și obscuritatea numelui său fiind principalele motive ale acestei etichetări. Dar scaunul de comandat suprem avea să-i dea nu doar puterea necesară, ci și aroganța cuvenită unei astfel de poziții. Astfel, după câțiva ani în care și-a consolidat puterea, Kim a demarat un amplu program nuclear care să susțină ambițiile de mare putere ale Coreei de Nord, fie și ea și doar nucleară. Și cum toate statele aveau să impună sancțiuni, iar vechii prieteni aveau să se dezică de relațiile cu Coreea de Nord, Kim a făcut apel la poporul său, pe care l-a îndemnat să răzbească un nou marș asiduu în care e posibil să fie nevoit să mânce încă o dată rădăcini de plante, pentru ca programul nuclear să fie un succes.

Povara avea să fie aruncată asupra muncitorilor nord-coreeni din străinătate care se vedeau „biciuiți” pentru a trimite mai multă valută în Coreea de Nord, astfel încât liderul suprem să-și îndeplinească visul nuclear. Iar aceștia aveau să cedeze presiunilor și să fugă în grupuri mari, în căutarea unei noi vieți în Coreea de Sud. Se spune chiar că unul dintre impulsurile acestui nou test nuclear a fost dat de numeroasele dezertări din ultimul an ale nord-coreenilor.

Și când toată lumea era convinsă că statul nord-coreean nu va mai efectua prea curând un test nuclear, dar se obișnuise cu testările constantă de rachete balistice, eșuate sau neeșuate, Kim avea să surprindă scena internațională cu un nou test nuclear. Dar faptul că testul a fost unul reușit și a detonat cea mai mare cantitate de energie de până acum nu a îngrijorat atât de mult, pe cât a făcut-o declarația că statul nord coreean a miniaturizat cu succes focoasele nucleare și le poate pune pe rachete balistice – acest test fiind rezultatul detonării unei astfel de focoase.

Ce înseamnă acest lucru? Înseamnă că statul nord-coreean a dezvoltat tehnologia de a reduce considerabil demensiunile unei bombe nucleare fără a afecta foarte mult puterea sa de detonare, astfel încât aceasta să fie mai ușoară, fapt ce va permite montarea sa pe o rachetă balistică, ce poate atinge ținte precise. Și cum în februarie Coreea de Nord a lansat un satelit folosind o rachetă balistică intercontinentală, eveniment care a fost văzut, în Occident, mai mult ca testarea unei rachete balistice intercontinentale, de aici și grija și importanța acordată acestei realizări privind miniaturizarea bombelor nucleare. Altfel spus, Coreea de Nord ar putea avea acum capacitatea de a transforma în realitate un clip propagandistic mai vechi, ce viza distrugerea Washingtonului printr-un atac nuclear asupra SUA.

Coreea de Nord: noua dilemă a Chinei

Prezentat de mass-media nord-coreeană drept un răspuns la puterea ostilă a SUA, testul nuclear al Coreei de Nord a fost realizat în timp ce Barack Obama se afla în Japonia, unde avionul său a aterizat pentru realimentare, după ce participase la Summiturile ASEAN+ și East Asia Summit.

Dar nu doar SUA s-a simțit amenințată de acest nou test al Coreei de Nord, ci și China. Aliat vechi al Coreei de Nord, China avea să-și răcească relațiile cu Nordul odată cu venirea la putere a lui Kim Jong-un. Deși liderul suprem ar fi dorit o întrevedere cu Xi Jinping, președintele Chinei, un astfel de eveniment nu a avut loc, lucru ce a alimentat dezobediența Coreei de Nord față de China. Văzută în trecut ca un părinte protector al statului nord-coreean, China pare a trece de la dojenile și micile pedepse aplicate Coreei de Nord, la acțiuni mai tranșante. Astfel, China a acceptat să impună sancțiunile ONU Coreei de Nord, iar, recent, statul chinez, prin voce ministrului de externe Wang Yi, „s-a opus cu fermitate” testului nuclear cerându-i Coreei de Nord să se supună cerințelor ONU și să renunțe la programul nuclear.

Dar acțiunile Chinei la adresa Coreei de Nord par a fi contradictorii. Chiar dacă a interzis utilizarea băncilor și a porturilor de către companiile și cetățenii nord-coreeni, cât și importul și exportul anumitor materiale către Coreea de Nord, China pare totuși a mai primi în porturile sale nave nord-coreene interzise de sancțiunile ONU. Acest fapt ne face să credem că statul chinez se teme de o posibilă prăbușire a Coreei de Nord. Astfel, dacă China ar rupe întru totul relațiile cu Coreea de Nord, cel mai important partener economic al statului nord-coreean, rezultate ar putea fi dezastruoase pentru China: dezechilibru economic, instabilitate, migrație ar fi doar câteva dintre problemele care ar lovi Asia de Est și, implicit China, care trece printr-o revizuire a strategiei sale economice, ca urmare a încetinirii creșterii PIB-ului.

Mulți analiști și lideri au fost luați prin surprindere de valul de forță pe care Coreea de Nord a găsit de cuviință să-l expună. Astfel, chiar dacă Kim Jong-un nu a reușit să-i convingă că a testat o bombă cu hidrogen în luna ianuarie (se crede că a fost o bombă cu fisiune) sau că a reușit să miniaturizeze bombele nucleare, un lucru pare a-i fi convins: Kim își va urma programul nuclear indiferent de sancțiuni sau neajunsuri. Și cum repetiția și eșecul sunt impulsul către progres, sunt șanse mari ca statul nord-coreean să poată să transforme în realitate toate proiectele nucleare pe care și le-a propus. Având în vedere că nici marile puteri nu pot opri programul nuclear al unui stat (dacă acesta nu cedează presiunilor sancțiunilor economice), vom asista la o nouă cursă  nucleară, dar purtată unilateral, doar de către Coreea de Nord. Iar China, speranța negociatorilor vestici, pare a ieși din discuție, influența sa asupra Coreei de Nord deteriorându-se considerabil.

Despre autor:

Andreea Brînză este cercetător în cadrul RISAP. Domeniile sale de interes sunt legate de geostrategia, geopolitica și geoeconomia regiunii Asia-Pacific, în special cele ale Chinei.

Comenteaza